TAKA (Dinamik) Plan: Mehmet Özkasım Yapım: Nuri Bey

VELIER DE CABOTAJ DIN MAREA NEAGRĂ Dr. ing. Cristian CRĂCIUNOIU

Prin 1985 clubul de Fabricii de Avioane din București, Aeronautica, la inițiativa ing. Silviu Morariu a organizat un concurs internațional de navomodele "Amiral Murgescu" ce a apucat 7 - 8 ediții. Una dintre prezențele remarcabile a fost echipa de 8 modeliști turci din Istambul Deniz Modelcilleri Dernegi, cu câteva personalități remarcabile. Pe atunci turcii încă nu erau afiliați la NAVIGA și pentru ei era o experiență interesantă. Erau prezenți Ahmet Gulleryuz - viitorul autor al istoriei Marinei Otomane, Erol Ersan, astăzi decedat, proprietarul magazinului de antichități navale de lângă piciorul european al primului pod peste Bosfor, plin și acum cu decorații și uniforme românești, Mehmet Ozkasim medic stomatolog, cunoscutul arheolog naval, desenator de clasă Suleyman Alper, ce își câștiga pâinea ca ofițer superior de poliție, Mohamad Bey cântăreț la un fel de flaut în fanfara istorică de "behteri" a Muzeului Armelor etc., toți pasionați de modelismul naval.

Concursul a fost plin de aventuri: s-au furat două dintre turelele machetei de crucișător SVERLOVSK a lui Erol și doi modeliști români nu au dormit și au reparat modelul, 4 dintre turci au fost bolnavi toată ziua după ce au purtat discuții pasionante udate cu Wyborova și au făcut schimb de planuri cu echipa poloneză etc.

O echipă românească fusese la Istanbul, la un concurs organizat în cinstea lui Ataturk și cu noi aveau relații speciale de prietenie. Căutau imagini sau planuri cu navele otomane de pe Dunăre din 1877 și PODGORICE a avut mare efect.

Mehmet Ozkasim era preocupat de ambarcațiunile tradiționale de lemn din Marea Neagră. A adus chiar un studiu realizat la Universitatea din Istambul, prin care se justifica prezența unor astfel de pescadoare, nave de cabotaj în traficul modern. Studiul ar merita să fie tradus și în românește. S-ar putea explica astfel câteva fenomene ce vor afecta grav prezența românească la Dunăre și pe Marea Neagră.

Prin 1948-1950 au fost distruse toate ambarcațiunile din lemn, rod al unor tradiții și perfecționări de peste 2000 de ani! Pretextul: "Dieselizarea transporturilor, o sarcină de partid și de stat" lozincă prezentă în toate gările. Da, dar ce facem astăzi? În următorii doi-trei ani este așteptată o lege ce va stipula că orice navă mai veche de 20 de ani trebuie înlocuită cu una mai modernă, mai puțin poluantă, mai bla-bla! Da, dar bani de unde? Studiul turcesc arată că la transportul mărfurilor cu nave de max. 200 t, o navă din lemn dă un preț de transport cu 40% mai mic. Șantierele navale sunt minuscule, cu 3-4 angajați, cu motoare supereconomice, cu vele computerizate!

Mehmet mi-a dat atunci planurile modelului său ce obținuse o medalie de aur pentru revistă. Astăzi, după 25 de ani a sosit și clipa lor. Modelul se produce în kit și poate fi achiziționat prin poștă direct de la Istanbul. Este o navă tradițională și foarte specifică zonei Golfului de Aur.

Construcția modelului este tradițională, din placaj și baghete, cu vopsele de ulei pentru cine are! Este un model ideal pentru telecomandă și dacă doriți să îl construiți cât mai pitoresc, vă putem transmite prin e-mail câteva fotografii realizate de mine în Cornul de Aur prin 1982.