Dumitru CHERA şi avionul său IAR-80, nr. 97.

După bine de 60 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, puțini sunt acei care își mai aduc aminte de AVIATORI, de contribuția şi faptele lor de arme, de eroismul lor.

În acele zile fierbinți aviatorii români, inferior numeric dar şi cu aparatele din dotare obosite şi chiar depăşite ca performanță, au repurtat incredibile victorii aeriene, adesea neprecupețin-du-şi viața.

Printre aceşti aviatori s-a aflat şi fostul adjutant stagiar DUMITRU CHERA care, ca tânăr absolvent al Şcolii de subofițeri naviganți de aviație, brevetat pilot de vânătoare, repartizat în Escadrila 63 din Grupul 1 Vânătoare, la 4 aprilie 1944, în prima sa misiune de luptă, confruntându-se cu cvadrimotoarele Boeing B-24, a obținut şi prima sa victorie, doborând una din aceste fortărețe zburătoare.

Cerul se întunecase de multitudinea bombardierelor B-24, dar şi de prezența avioanelor I.A.R.-80 şi Messerschmitt Me-109 ce se ridicaseră pentru a le zădărnici atacul. Surprinzător, lipseau Lightning-urile care, nereușind să întâlnească avioanele de bombardament, s-au întors la bază, lăsându-le fără protecția lor față de aviația de vânătoare română. Aceasta uşura situația vânătorilor noştri deşi, în formația compactă în care bombardierele zburau, cu cele 10-12 mitraliere fiecare țeseau în jurul lor un impenetrabil glob de foc.

Atacând cu îndrăzneală, piloții români au incendiat şi doborât o parte din aeronavele B-24 dar, din nefericire, au început să se prăbuşească şi dintre avioanele noastre de vânătoare.

În învălmăşeala gloanțelor care se încrucişau, lor adăugându-li-se şi exploziile proiectilelor artileriei antiaeriene, avionul sublocotenentului Petre Mihailescu, al cărui coechiper era Chera, a părăsit lupta. Rămas singur, Chera s-a "lipit" de cel mai apropiat avion din preajma sa, făcându-şi-l coechiper pe adjutantul Petre Pălălău.

Alegându-şi un B-24 ce i se păru mai izolat, celula Chera-Pălălău se năpusti asupra acestuia cu tot armamentul de bord, fără a reuşi totuşi să-l doboare. În schimb, avionul lui Pălălău, grav lovit, a fost obligat să părăsească lupta şi să aterizeze forțat.

Deşi rămas din nou singur, Chera nu înţelegea să renunțe şi, cu tot focul ce i se opunea, a atacat din nou. De această dată, incendiat, cvadrimotorul advers s-a prăbuşit. Nici avionul lui Chera n-a scăpat proiectilelor adverse. Totuşi, în timp ce echipajul Boeing-ului s-a salvat cu paraşuta, căzând prizonier, Chera a reuşit să-şi aducă avionul la aerodrom şi să aterizeze fără incidente.

ERA PRIMA SA MISIUNE DE LUPTĂ, SOLDATĂ CU PRIMA VICTORIE!

Într-o altă confruntare cu aviația americană, la 10 iunie 1944, norocul nu i-a mai surâs, fiind doborât de un avion american Mustang. Deşi grav rănit, a izbutit să aterizeze forțat, într-o pădure. La contactul cu pomii, Chera şi-a pierdut cunoştința.

Scos dintre rămăşițele avionului de către doi ostaşi, cu multiple fracturi, cu arcadele sparte şi cu hemoragie, cum nu dădea nici un semn de viață, a fost socotit mort şi lăsat în curtea unei mănăstiri, la Ciorogârla, pentru a fi înmormântat. Abia a doua zi un călugăr a sesizat că "decedatul", aşezat pe un catafalc în incinta mănăstirii, gemea. Transportat de urgență la Spitalul Colțea din Bucureşti, el a fost salvat.

După însănătoşire, la 25 septembrie 1944, a revenit în cadrul Grupului de Vânătoare. În viața sa de luptător a început însă o nouă etapă. Mai grea.

De acum se confrunta cu aşii aviației germane. În celulă cu locotenentul Tache Baciu, fiecare a doborât, inițial, câte un avion. Copleşiți de superioritatea numerică din acea zi a vânătorilor hitlerişti, formația de avioane s-a destrămat, fiecare vânător acționând pe cont propriu. Atacat de trei avioane Messerschmitt-109 G, Dumitru Chera era considerat ca o victimă sigură. Lupta era pe viață şi pe moarte. Chera nu reuşea să se desprindă de atacatori. La un moment dat a observat că unul dintre avioanele germane a părăsit lupta. Nu ştia cine l-a ajutat. Poate un camarad, poate artileria antiaeriană. Totuşi, ceilalți doi vânători nu-l slăbeau deloc.

O manevră bruscă, în fapt o răsturnare pe stânga, l-a scăpat de snopul unei rafale ce îi era destinată. Redresat, a constatat că unul din "G"-uri îi venea direct din față, ceea ce l-ar fi obligat la o degajare în sus, căci în jos, la numai 100-150 de metri, se afla pământul. O asemenea degajare l-ar fi expus focului celuilalt vânător hitlerist care-i şi pândea spatele.

Chera a înțeles capcana în care intrase, dar era hotărât să nu cedeze. Vitezele însumate ale celor două avioane îi apropiau vertiginos, distanța micşorându-se continuu. Încă o fracțiune de secundă şi cele două avioane s-ar fi ciocnit. Nervii nemțului însă au fost mai slabi şi a degajat, oferindu-i lui Chera întreaga suprafață a avionului său. O uşoară tragere de manşă, concomitent cu declanşarea focului, a pus capăt emoțiilor, scoțându-l pe adversar din luptă.

Deşi adjutantul stagiar Dumitru Chera obținuse două victorii în aceeaşi zi, era copleşit de pierderile suferite. Camarazi dragi se prăbuşiseră şi îşi pierduseră viața, printre care şi colegul său de promoție, Alexandru Bouru.

Hotărât să-l răzbune şi să-i răzbune, a doua zi, Chera, cu toată pânza de foc a artileriei antiaeriene inamice de pe Dealul Feleacului, s-a năpustit asupra aerodromului de la Someşeni, surprinzând şi incendiind la sol un avion de bombardament Heinkel-111 H.

Mai târziu, revenind la Someşeni, de această dată a surprins în rulaj două avioane de vânătoare Focke-Wulf 190, cărora le-a zădărnicit decolarea, unul din ele luând foc.

Îşi răzbunase colegul şi camarazii trecuți în neființă.

După război, Dumitru Chera, promovat ofiţer până la inclusiv gradul de Căpitan-comandor aviator, în diferitele funcții îndeplinite atât în aviația militară, cât şi în aviația civilă, a contribuit la formarea şi instruirea ca zburători şi luptători aerieni a mai multor promoții de aviatori.

Pensionat în anul 1972, până în ultimii ani, mai putea fi întâlnit pe una din străzile cartierului Floreasca din Bucureşti pentru ca, la 25 noiembrie 2004, să "decoleze" în ultimul său zbor, alăturan-du-se camarazilor din Flotila Cerurilor.

Avionul IAR 80A nr. 97, al adjutantului aviator, caporal Dumitru CHERA, Grupul 1 vânătoare, Ploieşti, 5 mai 1944.

Inițial Dumitru Chera, Grupul 1 vânătoare, luptând pe IAR 80/81, a doborât trei Liberators, iar doborârea celui de-al patrulea a împărțit-o cu patrula sa. După ce România a întors armele, la victorii el şi-a mai adăugat un Luftwaffe Bf 109G, pe 23 septembrie 1944 (numai trei asemenea victorii au fost atinse de piloții IAR 80/81). De asemenea, Chera a distrus un He 111H şi un Fw 190 la sol, însă aceste victorii nu au fost anunțate oficial. Chera a avut oficial 13 victorii.