UN SUBIECT DE CERCETARE HIDROBAZA BABADAG

Supunem atenției cititorilor noștrii câteva date descoperite în timpul documentării pentru AERONAUTICA ROMÂNĂ în Primul Război Mondial. Totul a început din discuțiile cu prietenul Răzvan Bujor care nu putea identifica hidroavioanele de început ale României Mari. Hansa Brandenburg era o chestiune clară dar, vechile notiţe şi mărturii vorbeau şi despre un alt tip denumit UTZI (nu NUTZI). Ce era oare UTZI? L-am întrebat pe regretatul veteran hidro cdr. Vladimir Stângaciu ce avea 91 de ani şi fusese la hidro din 1921. Nu ştia nici el, dar auzise... Mai rămâne Primăria din Babadag, urmaşii celor din 1916 etc.

Dreapta: Album de la Grande Guerre no. 23 şi Marine Aircraft of the 1914-1918 War a lui Heinz J. Novarra (Berlin/Washington, 1966) prezintă 2 fotografii de la hidrobaza Babadag în Marea Neagră. Unde o fi fost la Babadag. Cel mai probabil, dacă studiem litoralul pe Google Earth în dreptul clădirilor de la fosta unitate militară... Ar fi fost grozav să avem clişee ale misiunilor de recunoaştere ruseşti din zonă sau chiar româneşti. Oricum, recent răposatul şi foarte regretatul specialist al Hidroaviaţiei din Primul Război, autor al unor lucrări de referinţă Kuk, nu menționează mare lucru de la Marea Neagră, cu excepţia unor planuri de hidroavioane Hansa Brandenburg...

Jos: Revista ilustrată germană Die Woche Nr. 51 prezintă o fotografie interesantă pentru noi românii: În cursul războiului s-au realizat baze hidro în Egee, în Dardanele şi în Marea Neagră - deasupra hidroscala Constanza. În timpul luptelor cu hidroavioanele ruseşti şi dirijabile, aceste aparate ale Marinei sunt folosite în misiuni de cercetare, de-a lungul coastelor nordice ale Mării Negre.

HIDROBAZA BABADAG

Sus: Varianta cea mai avansată a lui Friederichshafen FF 33 a fost L. Variantele S au fost cele transformate pentru şcoală şi au inclus un sistem perfecţionat de montare a mitralierei observatorului tip Schneider! Modele acestea au fost realizate până în mai 1917. Interesantă a fost misiunea lor principală: a forma noi piloţi şi observatori prin numeroase misiuni de distrugere a geamandurilor ce țineau la suprafaţă plasele antisubmarin montate de Royal Navy în Canalul Manecii. În Marea Neagră au executat misiuni de recunoaştere fotografică, de mitraliere a unor ținte terestre şi navale. Arhivele noastre de la Piteşti, dar istoria amiralului Nicolae Negrescu de participare a flotei în campaniile 1916-1919, publicată în franceză, Comment on Fit la Guerre sur le Danube menționează doborârea la Galați, de către tunul antiaerian prova tribord de pe puntea crucișătorului ELISABETA a unui hidroavion FF 33H cu numărul 812 înscris pe fuzelaj. Un avion din aceeaşi serie de fabricație, 812 - 821 avem în fotografia de jos la Babadag! Succesul din octombrie 1916 a fost atribuit It. C-tin Tonegaru, viitor comandant de cursă lungă pe navele Serviciul Maritim Român.

Profil din MODELLBAU HEUTE I FUEGER, DDR 1976.

Sus dreapta: Un FF33H amerizează lângă un submarin torpilor german detaşat în Marea Neagră. Pentru a păstra tăcerea radio, decriptarea ordinelor şi depistarea poziției de radiogoniometre ruseşti, mesajele se transmiteau în plicuri sigilate livrate de hidroavioane.

Mijloc: Un hidroavion este adus pe uscat la Babadag în toamna anului 1916.

Jos: Imagine Google Earth cu Babadagul din 2002. Cam aşa îl vedeau echipajele hidroavioanelor de la 3140 m altitudine. Cam frig pe acolo. Ar fi grozav să găsim o fotografie din 1916 şi să o comparăm în computer cu aceasta. Am putea măsura eroziunea farmurilor, noile clădiri, drumuri, ba chiar şi copacii vechi.

Ocuparea Constanţei a dus la mutarea hidrobazei în condiții logistice mai bune.

Primele hidroavioane sosite la Constanța au fost Grigorovici, ruseşti de la Sevastopol. Apoi FF 33 germane din Dardanele şi austro-ungare din Adriatica, iar din 1919 româneşti, inclusiv Geta în 1924.