regata cuirasată germană

FRIEDRICH DER GROSSE

Motto: viitorul nostru se află pe mare. (Împăratul Wilhelm II)

Mihai GEORGESCU

Perioada anilor '70 a sec. al XIX-lea s-a caracterizat prin multe incertitudini care au influențat proiectarea navelor mari de luptă. Apariția tunurilor în baterii centrale în detrimentul celor din borduri, ale navelor blindate cu plăci de fier, a fost tipul dominant în mai multe marine naționale. În pofida greutăților aceasta a condus la amplasarea artileriei cât mai aproape de linia de plutire, ceea ce făcea ca navele să aibe o stabilitate redusă și slabe calități nautice. Totuși această decadă a anilor 1870-1880 a fost una în care Marina Germană s-a remarcat ca una din cele mai puternice forțe din Europa.

În urma războiului cu Austria din 1866, s-a format Confederația Germaniei de Nord, ceea ce implicit a dus și la crearea unei marine proprii acestei Confederații, ce a primit noi sarcini.

Navele prusace ce vor arbora noul pavilion federal, vor servi nu numai la protecția zonelor de litoral și la atacarea oricăror forțe ostile. Ministrul de Război al Confederației, Roon, a pregătit un plan în care se stipula construirea în 10 ani a 10 cuirasate, 20 corvete, 22 de nave de apărare a coastei, 8 avizouri, 3 nave de transport și 7 nave de antrenament.

Dieta (parlamentul), a aprobat acest plan deși industria construcțiilor navale în acea perioadă era insuficient dezvoltată. Până atunci se cumpărase din Franța fregata cuirasată Frierich Carl în 1867 (6.800 t și 16 tunuri de 210 mm) și din Anglia, tot în 1867, fregatele cuirasate Kromprinz (5.600 t și 16 tunuri de 210 mm) și în 1869, Koning Wilhelm (9.800 t, cu 18 tunuri de 240 mm și 5 de 210 mm), o navă gigantică pentru acea perioadă. Această navă fusese inițial comandată de Marina Otomană, dar care n-a mai achizitionat-o din lipsa banilor, așa că a rămas disponibilă pentru Marina Germană.

Nava avea încă obișnuita velatură, o masivă centură de blindaj și un pinten cu o înfățișare impunătoare.

Construcția fregatelor cuirasate prusace (Friedrich der Grosse, Preussen și Grosser Kurfurst), a fost făcută după un proiect original din 1868.

Nava Friedrich der Grosse a fost construită de Șantierul Naval Imperial din Kiel, având scheletul din fier și blindajul din fier forjat prins de lemnul de tec al bordurilor. Nava era propulsată de un motor cu 3 cilindrii orizontali cu o unică expansiune construit de firma AG Vulcan din Stettin și FG Egells din Berlin.

Deși construcțiile navale germane erau abia la început, noile nave din clasa Preussen s-au dovedit a fi destul de bune, cu un aspect plăcut, cu un viraj bun și o manevrare excelentă, dar propulsate doar cu velatura, erau destul de lente.

Ca urmare a războiului franco-prusac din 1870-1871, construcția lor a fost întârziată durând 10 ani pentru Grosser Kurfust, 8 ani pentru Friedrich der Grosse și doar 6 ani pentru Preussen, singura navă care a fost construită într-un șantier privat.

La această întârziere a contribuit și lipsa de experiență în construcția navelor blindate de fier, a noilor șantiere navale de la Wilhelmshaven și Kiel.

Deși au fost puse pe cală ca nave cu baterie centrală, denumirea lor a fost schimbată în nave cu turele după modelul navei britanice Monarch din 1868.

Cu toate că erau oarecum mai mici decât modelul lor britanic, navele erau tot atât de puternice datorită armamentului lor, format din tunuri de 260 mm, fabricate de Krupp și având 22 de tone.

Dar ele nu putea fi considerate prea reușite, deoarece cele 4 tunuri mari au fost montate în spațiul strâmt al turelelor circulare tip Coles, care erau protejate de o scurtă centură de blindaj.

Cele 3 catarge erau goale la interior, aducând un plus de ventilație, iar coșul telescopic diminua rezistența la vânt, când nava se deplasa cu ajutorul velaturii.

Chiar și așa ele se mișcau încet, însă aveau o bună comportare nautică pe mare.

La 20 septembrie 1874, împăratul Wilhelm I, a botezat nava cu numele lui Frederic cel Mare.

În 1878, a participat la un exercițiu naval în Mediterana, cu escadra condusă de contraamiralul Ferdinand Carl Batsth, din care mai făceau parte navele Koning Wilhelm și Grosser Kurfurst.

Avantajul obținut de Marina Germană prin cele 3 nave din clasa Preussen, a fost pierdut repede. Nava Grosser Kurfurst s-a scufundat după numai 24 de zile după intrarea sa în serviciu.

La 31 mai 1878, în timpul unui marș de instrucție, în apropiere de Folkestone, împreună cu fregatele cuirasate Konig Wilhelm și Preussen, din cauza erorii unui timonier de pe Konig Wilhelm, Grosser Kurfust a fost izbit cu pintenul din provă. În urma acestei izbituri, nava s-a scufundat în 5 minute împreună cu 264 de membrii ai echipajului.

Fregata cuirasată Friedrich der Grosse până în 1879 a participat la diverse manevre în Marea Nordului și în Marea Baltică.

Tot în vara aceluiaș an, a efectuat o croazieră în Marea Mediterană până în Grecia, pentru a duce reprezentanții Imperiului German la căsătoria surorii Împăratului Wilhelm II, prințesa Sophie, cu regele Constantin al Greciei. Cele două nave din clasa Preussen, rămase în activitate, Friedrich der Grosse și Preussen, au fost modernizate în perioada 1889-1890, la Șantierul Naval din Wilhelmshaven, când i-au fost eliminate velatura și arborada.

Amândouă au fost scoase din serviciul flotei la sfârșitul anilor '90, servind ca nave de pază (Preussen a fost redenumit Satum). Mai târziu au fost folosite ca nave pentru aprovizionarea cu cărbuni a torpiloarelor până în 1906, iar până în 1919, când au fost vândute la fier vechi, au fost folosite ca pontoane.

FRIEDRICH DER GROSSE 1874

FRIEDRICH DER GROSSE in 1876.

FRIEDRICH DER GROSSE in 1889/1890.

FRIEDRICH DER GROSSE in 1895.

FRIEDRICH DER GROSSE

DATE TEHNIC TACTICE

Lansat: 20 09.1874 Constructor: Șantierul Naval Imperial din Kiel Originea numelui: numele regelui Frederic II al Prusiei (1740-1786), supranumit Cel Mare Nave surori: Preussen și Grosser Kurfurst Deplasament normal: 6.821 t, după modernizarea din 1891 - 6.670 t Deplasament maxim: 7.718t Lungimea totală: 96,59 m Lungimea la linia de plutire: 94,50 m Lățimea: 16,30 m Pescaj provă: 7,12 m Pescaj pupă: 7,18 m Propulsie: un motor cu 3 cilindri orizontali cu unică expansiune, 6 cazane, 3 dinamuri de 65 kw, o elice, putere 500 CP Viteza: 14,10 noduri Capacitate combustibil: 565 t cărbune Armament în 1877: 4 tunuri rotative de 260 mm / L22, 2 tunuri rotative de 170 mm/L25 Armament în 1891: 10 tunuri cu tragere rapidă de 88 mm / L30, 2 tunuri revolver de 37 mm, 6 mitraliere de 8 mm, 5 tuburi lansatoare de torpedo de 350 mm Echipaj în 1877: 46 ofițeri, 454 marinari Echipaj în 1891: 34 ofițeri, 509 marinari Blindaj: turnuri de comandă 203 mm Centura de la linia de plutire: de la 203 la 260 mm, turelele 254-260 mm