De ce nu scriu nimic cei ce dorm în arhive?

CAMPANIA NISTRU 1919

Cetatea Alba a lui Ştefan cel Mare.

În 1972 am avut şansa să copiez cu un aparat Zenith un album din primul Război Mondial, scos dintr-un sertar de către fostul comandor Mişu Petrovici, participant la Războiul de Reîntregire Națională. Pe marginea filmului ORWO am notat "Album Măcelariu". O fi fost, nu o fi fost, conţine o uriaşă surpriză: "Campania Nistrului 1919".

Sus: Cetatea Albă a Sfântului Ştefan cel Mare, aşa cum se vedea în 1919. Titlul albumului şi un text elocvent. Deasupra: Cdr. Ion Scodrea cu 7 comandanţi ai vedetelor de siguranţă. În haină de piele, lt. Aurel Schiffelers. Poza este dinainte de august 1916, pentru că în spate cu mustaţă este eroul de la Ostrovul Cusui, Păchiţă Dumitrescu. Cel mai înalt este asp. Horia Măcelariu, viitor aghitant al c-am Negrescu. Fotografia nu face parte din album. Jos: Imagine a interiorului cetăţii din albumul Măcelariu.

Campania de pe Nistru 1919

Prin 1972, când eram proaspăt student, pasiunea pentru marină m-a pus în contact cu lt. comandor (r) Mişu Petrovici, participant la ambele războaie mondiale. Stătea pe Eminescu, pe lângă Staţia de Salvare Municipală. Avea un album de fotografii impresionant, bine susținut de poveşti minunate. Am mai notat câte ceva, am mai reprodus fotografic cu aparatul meu modest, până am ajuns la câteva pagini disparate, de altă culoare, ce proveneau evident din alte albume. Proveneau de la Focşa şi Horia Măcelariu, prietenii şi camarazii lui, încă din şcoală. Le recuperase din albumele lor. Masiv, negricios, blajin, sfătos, bătrânul comandor povestea aventurile lui de război din 1919. Nu a abordat deloc anii '41-'44. Fusese şi la pensie.

A trecut timpul şi am uitat de filme şi poze. Cei trei s-au reunit în Escadra de dincolo, poveştile lor însă s-au dovedit a fi fost reale, sau cel puţin aşa spun şi Arhivele Militare de la Piteşti.

1925 - c-dor Bălănescu I., comandă grup monitoare de luptă (stânga lt.c-dor Zlatian Paul c-dt monitor "Catargiu", lt.c-dor Fritsch Guido c-dt monitor "Kogălniceanu" şi alţi ofiţeri, pe o vedetă în recunoaştere pe canalul Oceacof.

Cuvas-armat TIRASPOL (vas-normal), BORCEA pe gang

Hydra-avion de recunoaştere.

Grupul vedetelor (Dragalina), N°1 (U), N°2 (R) şi N°3 (Baie) se propune pentru plecarea la ODESA în explorare. 5 septembrie 1919.

CAMPANIA DE LA NISTRU 1919

BORCEA Vedeta MAIOR GIURĂSCU No. 4

Prin vara anului 1989 a apărut la Bucureşti, venind din Deva un domn ce avea circa 85 de ani. Distins, supercult şi educat era fost ofiţer de marină din anii '20. Se numea Vsevolod Zelenko şi era fiul cpt. rg. 2 Zelenco din Flota Ţaristă, supraviețuitor al evenimentelor de pe POTEMKIN şi fost mecanic şef pe cuirasatul 12 APOSTOLI. Era fan declarat al MODELISM-ului pentru subiectele româneşti. Toată viaţa a strâns cărţi poştale şi decupaje din reviste cu nave. A lăsat prin testament redacţiei peste 1200 cărţi poştale cu nave din Primul Război Mondial, ruseşti, britanice, americane, italiene sau franţuzeşti. Bineînţeles şi româneşti. Era bun prieten cu istoricul francez de reputaţie mondială Philippe Masson. Mi-au făcut cadou o carte "La Marine Francaise et la Mer Noire 1918 1919", Publications de la Sorbonne, Paris 1982.

Prin 2009 am găsit un scaner pentru filme dintre cele cărora le spui: "Măi nea 4050 HP, scanează şi matale astea 10 filme la 600 dpi cu corecție de contrast, praf, zgârieturi etc., că eu am o treabă..." Nea HP a făcut singur totul, aducând din praful uitării Campania Nistrului. Au apărut fotografiile din nou şi odată cu ele cercetarea.

Comandant ll. Voinescu V. Secund s-ll. Tocineanu L.

Foto sus: NFR BORCEA după Primul Război Mondial, când efectua curse de pasageri pe Dunăre, între Călăraşi şi Galaţi. Nava există şi astăzi în funcţiune la Brăila şi efectuează croaziere la comandă, refăcută ca în acea vreme.

Jos stânga: "Nea Niţă", faimosul comandor Victor VOINESCU din cel de al Doilea Război Mondial pe vremea când era locotenent şi comandant al vedetei No.4 maior GIURĂSCU, ce a participat la Campania Nistrului. Nu a lipsit de la nici o misiune periculoasă pe bordul vedetelor, submarinelor, distrugătoarelor etc.

C-am Raymond Stănescu, cel mai avizat interlocutor, îşi amintea şi el de acţiunea din discuțiile cu Mişu Petrovici pe aceeaşi temă, dar... nu a mai apucat să caute printre văduve.

Pe scurt, Escadra de Dunăre a primit ordinul de a urca pe Nistru şi a salva Armata Orientală Franceză, înfrântă de bolşevici. Cele 4 vedete de siguranţă şi transportorul armat BORCEA au asigurat protecţia retragerii trupelor franceze şi a contingentelor elene şi poloneze în Basarabia. Orice încercare de infiltrare în Basarabia a fost combătută eficient şi mai ales descurajator cu tunul... Povestea a fost uitată, încet, încet deşi episodul face cinste Marinei Române.

În arhivele noastre documentele prezintă acțiunea din punctul nostru de vedere, cu ordinul Generalului Bethelot, cu ordinul Comandantului Escadrei de Dunăre v-am Vasile Şcodrea, rapoartele comandanţilor vedetelor... În cartea sa Masson prezintă documente din arhivele franceze în care suntem văzuţi complet altfel.

Victoria Aliaţilor consfințită prin capitularea Germaniei în decembrie 1918, prinde partea vestică a Rusiei cu forţele de ocupaţie pe teritoriu. În zona Odesa - Sevastopol, sud Ukraina erau peste o jumătate de milion de soldați nemţi ce plecau către casă prin toate mijloacele, inclusiv pe jos. Revoluția bolşevică, în plină desfăşurare ajunsese şi aici. Marea Britanie şi Franţa, de comun acord, hotărăsc să intervină în Marea Neagră, deblocată prin înfrângerea Turciei şi aruncarea ei în haosul conflictelor interne sau externe, luptelor cu grecii, secesiunea provinciilor din Asia Mică, etc.

Ca de obicei englezii aleg să facă ordine sau să ocupe zonele cu petrol din estul Mării Negre. Sir Basil Zaharoff, întemeietorul lui Shell, în plin meci cu Henry Deterning şi americanii lui de la Standard Oil, pun guvernatori britanici în Georgia, Gruzia, Azerbadjian etc., cu sprijinul flotei Majestății Sale Britanice şi a tunurilor ei. Sir Basil, se declară un duşman pe faţă al bolşevismului, din motive lesne de înţeles.

Francezii sunt trimişi să facă ordine în granarul Ukrainei şi în Crimeea, tot cu sprijinul flotei. Forţele de uscat sunt formate din infanterie marină franceză, un contingent grec şi unul polonez, dar sunt comandate de amirali rigizi, cu viziuni strategice limitate.

La cererea generalului Berthelot, un adevărat prieten al poporului român, Armata Orientului are şi misiunea de a proteja graniţele României de la Nistru şi de a preveni orice infiltrare bolşevică, alături de Armata Română.

Alegerea defectuoasă a aliaţilor, de exemplu, Atamanul cazacilor Krasnov sau Kornilov şi Alexiev, toţi înfrânţi de bolşevici, duce la conflicte interne în forţele Armatei Albe. Logistica Armatei Orientului este prost asigurată din lipsa căilor ferate, a mijloacelor de transport terestru şi evident a lipsei drumurilor. A asigura Odessa, Sevastopol, Nikolaev, Kherson cu cele necesare populaţiei şi navelor de război proprii, era o problemă majoră.

Aliaţii sovieticilor, Mahno, Petliura, ameninţă şi ocupă Berdiansk şi Genicesk de pe malurile Mării de Azov, ameninţând Nikolaev-ul. Petliura, considerat bandit şi de către aliaţi şi de către sovietici, mai ales după ce au luat puterea cu sprijinul lui, în primul rând datorită crimelor şi jafurilor întreprinse de trupele sale contra populaţiei, poartă tratative cu ofiţerii francezi la porţile Nikolaiev-ului.

Cităm: "Aducând în Rusia greci şi români, aţi comis o eroare foarte mare, jignindu-ne pe toți. Noi considerăm acest lucru ca o mare umilință la care ne supuneţi. Grecia şi-a căpătat independenţa datorită Rusiei. În ceea ce priveşte România, nu o să-i lăsăm niciodată Basarabia, ne vom recăpăta puterea odată şi odată. În acest moment nu mai există Rusia, dar sper să vedem sfârşitul Revoluţiei într-un an doi.

În acel moment Rusia va redeveni Marea Rusie. Noi ne vom reaminti că voi aţi trimis grecii şi românii pentru a ne umili. Niciun grec sau român nu se vor salva, nici prin fugă, pornindu-se o campanie nu va ieşi din Rusia. Va fi o mişcare populară contra lor, o adevărată mişcare naţională şi baionetele voastre nu vor putea face nimic. Veniţi cu englezii, dar retrageţi pe greci." Iată un naţionalist cu viziune de bodegă. (pag. 137 - Marina Franceză în Marea Neagră).

În mai puţin de trei luni, evacuarea germană se termină. Intelectualii ruşi, dar şi muncitorii sau militarii cu pregătire medie, încep să-şi dea seama că un imperiu Rus fie el şi sovietic, este de preferat unei explozii de fărâme imperiale, dată fiind puzderia de republici nou proclamate şi manevrate din exterior. Trotchi, mare manipulant al maselor, speculează situaţia şi creşte soldele foştilor militari ce se reangajează sub roşu. Astfel, Sovietele devin o forţă militară redutabilă cu ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi veterani ai războiului. În aceste condiţii Armata Română capătă misiunea de a apăra calea ferată Tiraspol - Odessa, ca singura cale de aprovizionare a flotei franceze cu cărbune şi alimente.

Generalul d'Anselme are o înţelegere limitată a situaţiei şi permite bolşevicilor ocuparea porturilor Kersones şi Nikolaev unde se găseau depozitele de cereale alimentate din Ukraina, provocând înfometarea populaţiei din zona Odessei.

La începutul lui martie 1919, cuirasatele Justice şi Jules Michelet nu mai au cărbune nici pentru a manevra în radă. Un comitet interaliat de aprovizionare aduce la Constanţa 30 000 t de făină, dar... căile ferate române sunt inutilizabile.

La 25 martie, preşedintele francez Clemenceau le comunică preşedintelui SUA, Wilson şi Primului Ministru Britanic Lloyd George, existenţa unui puternic curent antialiat în sudul Mării Negre, stârnind stupefacție. Mareşalul Foch arată că abandonarea Odessei înseamnă abandonarea Rusiei. Consiliul celor 4 Aliaţi decide părăsirea Odessei şi evacuarea tuturor materialelor în România. Armata română trebuie întărită şi sprijinită pentru a respinge orice atac de peste Nistru.

La 1 aprilie, gen. Franchet d'Esperey este avertizat de generalii Berthelot şi d'Anselme asupra evacuării rapide a Armatei Orientului pe malul drept al Nistrului. Comandantul Armatei Dunării este invitat în mod special să asigure "inviolabilitatea Basarabiei". Patru grupuri sunt constituite pentru a bara pe malul drept infiltrările bolşevice. La stânga, Corpul Român de Armată 4, în centru Corpul Român de Armată 5, la dreapta, de la Dubăsari la mare Grupul 1 Infanterie al gen d'Anselme. În rezervă Grupul 2 Infanterie sub ordinele gen. Patey. Pentru a proteja Basarabia de o eventuală manevră de învăluire din partea Armatei Roşii, acest grup este retras în zona Bender - Razdelnaia. Trec fluviul sub protecţia a 4 vedete de siguranţă româneşti sosite în zonă, circa 30 000 de oameni şi tot echipamentul aferent, inclusiv provizii. Retragerea din Odessa se face sub protecția flotei franceze aprovizionată cu combustibil de nave de transport româneşti, venite chiar şi de la Dunăre. Vedetele acoperă cu foc replierea forţelor de la limanul Nistrului la Ovidopol.

Familiile refugiate ale francezilor şi ruşilor albi sunt transportate pe apă la Galaţi, Brăila, Constanţa şi chiar Istanbul. Transporturile se fac cu navele de pasageri ale SMR sau chiar NFR - Navigaţia Fluvială de Dunăre. În albumul foto menționat şi reprodus parţial în revistă, descoperim şi menţiunea "Comandantul vasului armat BORCEA".

Ei bine este vorba de lt. Focşa (viitorul c-amiral) şi de BORCEA ce a fost construit în 1904 la Şantierul Naval Turnu Severin şi care a fost reconstruit în ultimii 6 ani. Îl putem vedea şi astăzi ca şi atunci. Varianta armată era gris şi avea două mitraliere Maxim în prova şi pupa, ambele cu afet de infanterie pe roţi de trăsură, pentru a fi uşor îmbarcate şi debarcate.

Philippe MASSON La MARINE FRANÇAISE et la MER NOIRE (1918-1919) PUBLICATIONS DE LA SORBONNE

Din fericire am reuşit să găsim o parte dintre planurile lui BORCEA la Şantierul Naval Turnu Severin, în 1976! Vom reveni într-unul din numerele viitoare cu planurile, fotografii de epocă, dar şi din toamna anului 2010.

Este pentru prima dată când campania Nistrului este abordată şi sperăm ca această modestă semnalare să genereze studii temeinice şi de ce nu lucrări de doctorat în istoria marinei noastre.

Acest material a fost realizat cu sprijinul cdr. Mişu PETROVICI, cdr. Petre Popescu DEVESELU, c-am Raymond STĂNESCU, ing. Radu CĂLȚEA.

P.S. Vedeţi şi dumneavoastră cât de puţin ştim despre anii 1919 - 1930 şi mai ales cât de false sunt aşa-zisele versiuni "istorice" utilizate de politicienii comunişti. Acum trăim o perioadă diferită în care evenimentele sunt complet altfel văzute şi interpretate. Televiziunea naţională a difuzat de curând filmul rusesc "AMIRALUL", ce practic îl reabilitează pe Am. Kolceak. Aşteptăm un crucişător cu numele său şi evident alte surprize.

P.P.S. Aventurile francezilor nu se termină. Flota din Marea Neagră se răscoală, echipajele trecând de partea revoluționarilor. Apare mult popularizatul caz Marty, marinar francez trecut de partea Sovietelor. Un distrugător sovietic îi va purta numele... Poveşti cu idealişti din toate timpurile...