SCURT ISTORIC AL VEHICULELOR ROMÂNEȘTI CU PERNA DE AER

În același an, 1959, în care britanicul G.S. Cockerell construia primul vehicul cu pernă de aer ce traversa Canalul Mânecii, un colectiv de cercetători români experimentau modele pentru realizarea primelor vehicule românești de acest tip.

Studiile teoretice și experiențele au fost efectuate în cadrul "Institutului de mecanică a fluidelor" al Academiei Republicii Socialiste România, acestea fiind urmate de realizarea câtorva modele experimentale.

Primul dintre acestea era propulsat de către o elice bipală intubată cu ax vertical; în interiorul carenajului elicei se găseau 24 de plăcuțe de aluminiu dispuse radial, ce serveau ca suprafețe direcționale de comandă și compensare a cuplului motor. În ajutajul periferic erau montați niște voletți care acționați de către manșă, asigurau obturarea parțială a jetului periferic și deplasarea în direcția dorită. Prin perfecționarea acestui vehicul experimental s-a realizat un altul ce încorpora soluții originale, în premieră mondială, cum ar fi un reversor de jet și carmele de direcție compensate aerodinamic cu acțiune eficientă și la viteze mici.

Deoarece nu au fost găsite aplicații imediate în transporturi, cercetările au fost încheiate.

Un impuls cu totul remarcabil l-au căpătat construcțiile de vehicule cu pernă de aer în 1967 și 1968 prin contribuția Consiliului Național al Organizației Pionierilor.

Un proaspăt inginer naval, entuziast al domeniului, Matei Kiraly și pionierii cercului de specialitate din Casa Pionierilor și Șoimilor Patriei din Galați au făcut ca pe Dunăre și în curtea Casei Pionierilor să apară primele minivehicule cu pernă de aer pilotate de către pionieri.

Acestea erau de mici dimensiuni (circa 2,5 m) și erau propulsate de către motoare de motoretă Mobra (Metrom Brașov de 68 cm³).

Ele au obținut marile premii în toate concursurile de creație în care au fost prezentate (vezi detalii la pag.44).

Același inginer, Matei Kiraly, realizează, de această dată în cadrul "Institutului de Cercetări și Proiectări Navale din Galați primele două nave cu pernă de aer românești pentru transportul pasagerilor. Este vorba despre o salupă utilitară ce inaugurează seria botezată de către constructori "1044". Propulsată cu jet reactiv, ea are o lungime de 11 m și poate transporta 10 călători. Sustentația și împingerea este asigurată de către un motor Diesel românesc de 214 CP. Experiența acumulată la realizarea șalupei a fost folosită la construcția unei nave de călători de 19 m lungime și cu o capacitate de 36 locuri. Ea se află în exploatare curentă pentru minerii de la Moldova Nouă.

Nava pe pernă de aer nr. 1044 a fost proiectată și construită la ICEPRONAV Galați.

Lucrările de proiectare au fost începute în anul 1975, iar nava prototip lansată la apă în 1979, 1 aprilie - a efectuat primul drum Galați Tulcea la 14 august 1979.

Nava a fost construită sub supravegherea RNR și trebuia să înlocuiască treptat navele cu aripi portante aduse din import URSS, în cadrul unui program vast de modernizare a transportului de călători pe Dunăre. Scoaterea din circulație a navelor rapide încă din 1978 a avut ca efect renunțarea de către NAVROM la navele de tip "1044", iar prototipul în loc să fie experimentat în condițiile reale de transport călători - a fost livrată la Șantierul Naval Tulcea pentru transportul muncitorilor pe distanța Tulcea - Caraorman. Cum însă investiția de la Caraorman nu a mai fost dată în exploatare, nava a ajuns în cele din urmă să fie abandonată și în mare parte chiar devastată.

În cadrul încercărilor de omologare de la Galați și mai târziu la Tulcea nava a avut o comportare bună și performanțe corespunzătoare (drumul Galați-Tulcea a fost parcurs în 1h și 29' iar Tulcea-Galați în 1 h și 38', efectuând o medie de 52 - 53 km/oră.