să construim unul sau două aparate mari costisitoare care odată greşite cu greu ar mai fi putut modificate, am construit aparate experimentale mici pilotabile de pe bord de câte un elev special pregătit pentru acest lucru şi a cărui greutate nu trebuia să depăşească 40-45 kg.

Materialele de construcție folosite au fost: lemnul, placajul de aviație, pânza, fibră de sticlă în genere materiale ieftine, uşor de prelucrat, care permiteau pe deasupra şi modificări masive atunci când era cazul. În schimb aparatele construite d.p.d.v. a complexității lor erau comparabile cu oricare dintre aparatele mari ce se află în exploatare.

Construcția, exploatarea şi întreținerea unor aparate mici dar complexe a ridicat aceleaşi probleme în fața constructorului ca şi construcţia, întreținerea şi exploatarea unui aparat mare dar la o scară mai convenabilă. Construcția aparatelor mici ne-a mai permis să încercăm un număr mare de soluții constructive, să putem trece deseori nu numai la faza de construcție şi încercare dar chiar şi la o fază de exploatare sistematică.

La început pe vremea când lucram la primul nostru aparat cu pernă de aer, deşi în construcția unor ambarcațiuni experimentale uşoare aveam o oarecare experiență, am avansat deseori foarte greu datorită unor părți specifice vehiculelor cu pernă de aer la care eram complet dezorientați cum au fost de exemplu: problemele legate de proiectarea, construcția și montarea fustei, probleme legate de ventilatoarele aparatelor, de propulsia acestora şi altele. Treptat şi aceste probleme au fost lămurite, încetul cu încetul am câştigat experiență şi în aceste probleme specifice şi astfel în prezent, reuşim să rezolvăm cu multă uşurinţă oricare dintre subansamblele aparatului aflat în construcție.

Unele din aceste aparate după ce au fost construite, au trecut cu succes probele, au funcționat ireproşabil şi au fost supuse unei exploatări sistematice.

Alte aparate au dat rezultate mai puțin mulțumitoare. Acestora li s-au adus modificări, chiar modificări esențiale. Nu însă întotdeauna modificările aduse au reuşit să îmbunătățească suficient comportarea acestora. Acestea erau considerate aparate construite, dar nereușite. Aparatele nereușite au avut însă și ele un rol hotărâtor în elucidarea multor probleme, deseori aceste încercări neîncununate de succes au oferit mai multe învăţăminte şi concluzii decât aparatele reuşite de la început.

În sfârşit alte aparate au fost doar proiectate fără să se fi trecut vreodată la construcția lor. Şi aceste aparate, rămase doar în faza de proiectare au fost folositoare, deoarece soluțiile au fost dezbătute suficient pentru a putea vedea avantajele oferite de soluția respectivă precum şi dificultățile pe care le ridica.

Fiecare aparat a fost numerotat: 01 E, 02 E, 03 E etc.

MODELUL 020 E este lucrarea de cea mai mare anvergură. Proiectul aparatului a fost elaborat având la bază proiectele aparatelor 010 E şi 011 E, elaborarea proiectului şi construcția aparatului făcându-se în 1971, luna iunie.

Caracteristicile aparatului: Lungimea maximă - 4,956 m Lăţimea - 2,57 m Înălțimea - 12,01 m Greutatea aparatului gol - 360 kg Încărcătura utilă - 300 kg (4 călători) Rezerva de combustibil - 110 kg Greutatea maximă - 770 kg Aria portantă - 7,76 m2 Autonomia - 4 ore Viteza calculată - 55-60 km/ora Raza de acţiune - 220 km Înălțimea fustei - 0,35 m Înălțimea gardă - 0,28 m

Aparatul era echipat cu un motor de aviație Valter Minor (4 cilindri în linie şi o putere de 105 cp, la 2800 rot./min.).

Înaintarea aparatului se realiza prin propulsie cu jet reactiv de aer.

Aparatul era prevăzut cu o cabină pentru pasageri relativ spațioasă.