CONSTRUIȚI O NAVĂ ÎN STICLĂ! ZARUKE

ÎN MULTE dintre realizările sale, navomodelismul își dă mâna cu arta, prin valoarea obiectelor create. Situație evidentă în cazul executării unei nave în interiorul unei sticle.

Executarea unui astfel de navomodel necesită o pregătire specială a lucrului: alegerea unei nave, a unei sticle, stabilirea tehnologiei de lucru, astfel încât macheta să cuprindă cât mai puține subansambluri, dar care să intre ușor pe gâtul sticlei, procurarea materialelor care să corespundă modului de lucru adoptat.

Pentru execuția unor astfel de machete, indicăm spre consultare materialele publicate în colecția „Tehnium".

Ca o exemplificare a acestor probleme teoretice prezentăm modul de lucru al unei nave arabe.

În Golful Aden și Marea Roșie se găsesc și azi mici nave cu pânze. Una dintre ele este zaruke. Un european va rămâne mirat în fața unui mare număr de nave de tipuri diferite: sambuca, pattamarul, bagalla, bumul, ghanja, ca să enumerăm doar câteva. Cu bagalla și pattamarul, zaruke are comun un etambou foarte ascuțit, dar din punctul de vedere al arboradei diferența este esențială.

Zaruke este o navă de dimensiuni mici, folosită mai ales de pescarii și negustorii mici din zonă, dar mai este folosită și de contrabandști și negustorii de sclavi. Deși are o velă latină de dimensiuni foarte mari în raport cu dimensiunile corpului, ea este puțin manevrabilă, ca mai toate ambarcațiile gen dhaw. Ca o altă particularitate, zaruke navighează foarte greu contra vântului.

Modelul se pretează la lucrul în interiorul sticlei, fiind relativ simplu, fără a fi sărac în detalii. Scara de lucru a fost 1:150, dar funcție de mărimea sticlei poate fi alta.

Ținând seama de mărimea scării, se pot executa toate elementele componente la scară.

Sticla aleasă a fost un balon sferic cu gât modificat: micșorat ca diametru (13 mm) și scurtat (40 mm). (Pentru amatorii de senzații se pot căuta sticle cu gâtul de diametru mai mic și lungimi mai mari. Dar atenție la procurarea sculelor necesare.)

Vela, în varianta strânsă pe vergă, se execută dintr-o bucată de voal sau orice alt material subțire, alb sau ușor îmbătrânit (prin înmuiere în ceai sau cafea).

Dispozitivele de comandă ale cârmei se fac din lemn de brad (sau orice alt lemn la îndemâna constructorului). Schița de asamblare este edificatoare asupra modului de execuție a subansamblurilor.

În ceea ce privește vopsirea, aceasta poate contribui la mărirea sau scăderea calității modelului. De aceea, înainte de a-l vopsi, se vor face probe de culoare. Atenție: stratul de vopsea trebuie să fie subțire, altfel dă un aspect de îmbicsit. Se poate adopta următoarea schemă coloristică:

sub linia de plutire: negru deasupra: natur deschis linia de plutire: roșu (verde) balustrada: neagră parapetul de la pupă: roșu capetele stâlpilor de la pupă: galben

Urmează partea cea mai delicată: introducerea modelului, pe subansambluri, în sticlă, după ce s-a scos aerul cu noxe.

După desfacerea corpului în jumătăți, acestea se introduc pe rând în sticlă, după ce zona de joncțiune a fost unsă cu clei. Se reunesc în sticlă, apoi pe „plajă" se pune clei pe zona în care va sta nava.

Atenție: în cazul cleiurilor pe bază de nitro (eteri), se are în vedere aerisirea incintei și în mod general se va evita pătarea pereților în interior.

Apoi cu penseta, după ce zonele de contact au fost unse cu clei, se pun la locul lor toate subansamblurile.

După fixarea catargului se lipesc manevrele fixe și cele mobile (este și mai bine dacă înainte se poate face un nod pe catarg).

Cu verga (cu sau fără velă) se procedează în mod asemănător.

După lipirea definitivă a modelului, se lasă câteva zile pentru a se face o aerisire cât mai bună, puis se astupă sticla cu un dop și se cerulează.

Vânt larg de pupă constructorului!!

Bibliografie: „Modellbau Heute", 4/1976, 7/1981 „Modelarz", 78/1979

Ing. MIRCEA KIRITESCU