ATLAS MERCURY

Începutul anilor 60 a fost marcat de pătrunderea omului în spațiul cosmic împlinindu-se astfel visul milenar al umanității de a zbura spre stele. Uniunea Sovietică a fost prima țară care a reușit să plaseze un obiect cosmic pe orbită circumteresträ în octombrie 1958 și tot ea a lansat la 12 aprilie 1961 prima navă cosmică pilotată. Nava se numea Vostok-1 și avea la bord pe neuitatul Iuri A. Gagarin.

Activitatea cosmică a devenit în zilele noastre o muncă pământeană obișnuită, cu efecte economice și sociale asemănătoare activității terestre, explorarea spațiului afectând din ce în ce mai mult viața noastră în diverse domenii, ca de exemplu: tehnologia, meteorologie, prospectarea resurselor terestre, medicina, agricultura și altele. Este pasionant însă să aruncăm o privire în trecut, la începutul zborurilor spațiale, și pentru aceasta ne-am oprit la programul MERCURY, care s-a desfășurat în perioada 05.05.1961-16.05.1963.

Acest program a cuprins prima serie de nave spațiale americane monoloc destinate zborurilor orbitale și a urmărit cu precădere capacitatea astronauților de a controla nava sub forța suprasarcinii din timpul lansării și reintrării în atmosfera terestrã.

Navele Mercury aveau forma unui trunchi de con cu diametrul bazei de 1,89 m și 0,5 m în secțiunea frontală, înălțimea fiind de 2,92 și greutatea cuprinsă între 1,35 t și 2 t.

În partea inferioară era fixat scutul termic ușor boltit, care avea rolul de a prelua direct eforturile mecanice și termice la reintrarea în atmosfera terestrã.

Partea frontală a cabinei se alătura unui corp de forma cilindrică, cu diametrul de 0,5 m și lungimea de 0,7 m, ce cuprindea o parte din echipamentele tehnice de asigurare a cabinei și sistemul auxiliar de propulsie, cu microrachete de orientare-stabilizare.

Un alt corp cilindric, mai mic, amplasat la extremitatea anterioară a navei, conținea parașutele extractoare și sistemele de orientare în orbită pentru funcționarea pilotului automat, precum și perechi de microrachete pentru controlul tangajului și girației.

În apropierea scutului termic, pe învelișul cabinei, se aflau alte perechi de microrachete de orientare-stabilizare.

Cabina avea o structură rezistentă, două straturi din aliaje de titan și nichel la interior și un strat gofrat la exterior, fiind acoperite cu rășini speciale formând un strat termoizolator și fonoabsorbant.

La întoarcerea pe Pământ, navele amerizau în Oceanul Atlantic.

În cadrul programului Mercury au fost utilizate trei tipuri de rachete, una singură fiind suficient de puternică pentru a plasa pe o orbită circumterestrã o încărcătură utilă de 2 t.

Aceasta era racheta ATLAS D cu o forță de tracțiune la decolare de 163 t și o greutate (la start, împreună cu cabina Mercury) de 118 t. Racheta avea o singură treaptă, cu trei motoare, două motoare acceleratoare de start largabile și un motor de croazieră, care funcționau cu combustibil lichid (oxigen lichid și kerosen).

Prezentăm planurile rachetei Atlas-Mercury (două vederi laterale la 90° și o vedere de jos la scara 1:100) și un detaliu cu cabina Mercury.

GABRIEL GHEORGHIU

PROGRAMUL MERCURY

NAVA DATA ASTRONAUT DURATA OBSERVAȚII ore,min, sec.

MERCURY MR-1 19.12.1960 zbor experimental al machetei navei

MERCURY MR-2 31.01.1961 zbor experimental; la bord cimpanzeul Ham

MERCURY MR-3 05.05.1961 Alan B. Shepard 00:15:22 zbor suborbital

MERCURY MR-4 21.07.1961 Virgil. Grissom 00:15:37 zbor suborbital

MERCURY MA-5 29.11.1961 zbor experimental, la bord cimpanzeul Enos

MERCURY MA-6 20.02.1962 John H. Glenn 04:55:23 primul zbor orbital al unei nave pilotate americane

MERCURY MA-7 24.05.1962 Scott Carpenter 04:56:05 orbită 161/268 Km

MERCURY MA-8 03.10.1962 Walter M.Schirra 09:13:11 orbită 161/278 km

MERCURY MA-9 15-16.05.1963 Gordon Cooper 34:19:49 22 de revoluții