NIC NICOLAESCU GHEORGHE STERIAN BUZDRUG

ABC ÎN MODELISMUL FEROVIAR

[THIS IS TABLE: Multiple tables showing technical specifications for different railway scales including measurements for ecartament (track gauge), dimensions, and standards for NMRA and European norms. The tables contain various scales like Om, On3, De, On2, Sm, Sn3, Se, HO, TT, N, and their corresponding measurements.]

Polarizarea atracției pe care o exercită atmosfera feroviară asupra unui modelist duce de cele mai multe ori la realizarea unei diorame, în cadrul căreia sunt reunite, într-o ambianță unitară, modele de material rulant, construcții și instalații specifice. Această reprezentare spațială la scară este cu atât mai convingătoare cu cât ea se referă la un număr mai mare de activități convergente tematicii feroviare alese pentru modelare: îmbinarea logică și complexă a acestor activități asigură caracterul unitar al dioramei, distinguându-se net de un simplu joc de divertisment. Construirea unei diorame este pasionantă tocmai datorită problemelor pe care le pune făcând apel atât la cunoștințe de ordin general, cât și din domenii bine individualizate, ce impun o solidă documentare în legătură cu tema abordată: organizarea traficului feroviar, design-ul industrial, tehnologia materialelor uzuale în modelism, electronică etc.

Trecerea la trasarea unui plan al dioramei, într-o primă etapă a realizării ei, solicită imaginația creatoare a modelistului în vederea adoptării unei variante cât mai complete și interesante. De altfel, este dificil chiar să vorbim de la început de un plan cu totul complet, și deci de o dioramă realizată în mod definitiv în adevăratul înțeles al cuvântului. Luând în considerare acest aspect, este recomandabil ca, înainte de a trece la execuția dioramei, să prevedem atât spațiul strict (minim) necesar, cât și acela permitând unele completări viitoare prin extinderi în suprafață ori, dacă acest lucru nu este posibil, să ne gândim la eventualele posibilități de modificare chiar în cadrul ei. Cum este firesc, spațiul disponibil dictează mărimea dioramei, totodată, acest spațiu trebuie să fie cât mai favorabil fiecăreia din cele 3 condiții necesare punerii în valoare a calităților dioramei: întindere, vizibilitate, accesibilitate. În practică, o suprafață având mărimea 1000 x 1500 mm este suficientă pentru instalarea confortabilă a unui circuit oval relativ simplu pe care se utilizează echipament HO (produs de firma PIKO SONNEBERG). Același circuit necesită un spațiu de 550x900 mm în cazul echipamentului de mărime N (același producător) sau 750x1000 mm pentru TT (VEB Berliner TT Bahnen). Limitările impuse de spațiul disponibil pot fi atenuale prin alegerea unui anumit specific al temei dioramei: activitate forestieră, minieră, triere de vagoane, trafic urban etc.

Stabilirea mărimii modelelor materialului rulant și implicit a ecartamentului (sau ecartamentelor) lor decurge din însăși disponibilitatea spațiului, corelată cu specificul și amplasarea tematică a dioramei.

O dată fiind hotărâte mărimea și ecartamentul se alege echipamentul necesar, înțelegând prin aceasta și determinarea compatibilității diferitelor componente funcționale (macazuri, semnale, relee etc). Un montaj provizoriu al traseului preconizat ajută la determinarea necesităților neprevăzute inițial precum și la eliminarea eventualelor nepotriviri. Cu această ocazie se stabilesc zonele în care trebuie date găuri de prindere și executate decupări impuse de trecerea cablajului electric sau instalarea unor motoare de exemplu pentru placa turnantă în depouri, eventual pentru macazuri sau orice alte facilități prevăzute a fi astfel acționate. De aceea montajul provizoriu se va executa urmând planul trasat la scară pe hârtie albă de desen pentru toată suprafața dioramei sau pe zone ale acesteia în cazul în care mărimea dioramei impune studierea ei pe porțiuni.

Lămurirea tuturor problemelor menționate facilitează proiectarea suportului dioramei, precum și aranjarea cadrului natural ce urmează să fie modelat pe aceasta: dacă în realitate formele geografice de relief sunt cele ce determină traseul feroviar optim, în modelism situația este exact inversă ramificațiile traseului, întinderea lor, precum și specificul activității feroviare impun încadrarea într-un peisaj astfel ca diorama să aibă un caracter unitar, și deci realist. Datorită spațiului restrâns în care se instalează căile ferate miniaturale necesită în majoritatea cazurilor numeroase trasee curbe pentru închiderea circuitului parcurs de modele și, cum în realitate asemenea trasee se întâlnesc cu precădere în zonele montane sau de trafic urban, modelarea acestor zone prezintă un interes deosebit. Pentru ca impresia de distanță obținută prin parcurgerea în linie dreaptă a unui tronson de cale să nu fie stânjenită de numeroase întoarceri vizibile, acestea se ascund privirii fie prin introducerea lor în tuneluri (de unde modelele apar după ce au parcurs un traseu, de preferință șerpuit, în formă de 8 sau chiar în spirală pentru a simula un mers îndelungat), fie prin trecerea în spatele unor zone de relief ușor ridicate, clădiri, lucrări de artă etc., dacă spațiul restrâns sau tematica dioramei nu este favorabilă unei asemenea soluții.

Dioramele cu subiect feroviar pot fi de la început concepute transportabile, parțial mobile sau total fixe pentru expunere permanentă. Iată numai câteva exemple ce sugerează posibilități de instalare a unei diorame necesitând un spațiu relativ restrâns.

Figura 1 prezintă un cadru simplu, demontabil și care acceptă planșete-suport de mărimi diferite, permitând chiar o amplasare modulară în funcție de întinderea dorită a dioramei. Tot în plan orizontal, un birou cu 2 corpuri poate adăposti ușor o dioramă, într-unul din corpuri fiind instalate pupitrul de comandă și blocul de putere. Dar o dioramă își găsește locul în mod convenabil și într-un dulap vertical gândit astfel încât să respecte armonia generală a mobilierului din încăperea unde se află: efortul suplimentar prin muncă și cheltuieli materiale este răsplătit de economia de spațiu, conservarea mai bună a dioramei (izolare contra prafului), precum și de o protecție sigură în cazul transportului.

Dacă există posibilitatea instalării unei diorame întinse și înzestrate cu un circuit feroviar complex, caracterizat de numeroase întoarceri intersecții etc., necesitând modelarea unui teren cu denivelări structurile modulare sunt cele mai potrivite drept suport. Aceste structuri permit instalarea unor diorame cu formele cele mai variate, sunt relativ ușor de construit, montat și demontat și favorizează extinderile viitoare.

O dată ce planul circuitului feroviar a fost hotărât, el se transpune prin copiere pe o foaie de placaj având grosimea de 6-8 mm; foaia va fi uscată, fără crăpături, deveniri, ondulări sau desprinderi. Dacă traseul urmează să aibă porțiuni în pantă (maximum 3,5%), ele se realizează prin decuparea corespunzătoare a foii de placaj în fisii și introducerea sub aceste fisii acolo unde este nevoie, a mai multor suporturi de lemn cu înălțime diferită.

Montajul definitiv se face cu economie de timp dacă în cursul operației cu caracter provizoriu se marchează identic suporturile și locurile unde acestea urmează să fie așezate în caz că este nevoie, suporturile vor fi prevăzute cu găuri sau decupări pentru trecerea cablajului electric.

Drept element de bază al dioramei peste care se așază foaia de placaj, se poate folosi o planșetă de lemn cu grosimea aproximativă de 2 cm (o grosime sporită evită fenomenul de rezonanță datorită zgomotului produs de modelele în mișcare, dar construcția în ansamblul ei devine mai grea și mai dificil de manevrat pentru expunere).

Foaia de placaj se poate fixa la fel de bine și pe o structură modulară de genul celor prezentate în figura 7.

Un rol important în obținerea unui aspect cât mai realist al dioramei revine modului în care sunt prezentate infrastructura (valul de pământ, canalele de scurgere a apei, îndigirile, lucrările de artă) și suprastructura căii ferate (șinele, traversele, balastul, macazurile, încrucișările). Pentru modelarea patului de balast se folosesc baghete din lemn pe care se fixează tronsonele de șine prin lipire cu aracet din loc în loc sau bătând mici cuișoare brunate (unele traverse ale tronsonelor comercializate prezintă găuri în acest scop): cele două metode de fixare sunt complementare una alteia lipirea aduce economie de timp și permite aplicarea căii în zone unde băterea cuielor este dificilă (tuneluri, pasaje înguste), în timp ce fixarea prin cuie are avantajul unei solidarizări sigure cu suportul, înlesnind totodată demontarea când e necesar.

Modificând într-un mod adecvat dimensiunile baghetelor și forma secțiunilor acestora se pot obține diferite aranjamente pentru linii simple sau duble, în aliniament sau curbă. Dimensiunile patului de balast pentru linii principale greu încărcate sunt date în tabelele nr. 1-3.

Dacă se folosesc baghete cu secțiune dreptunghiulară ușor de executat, balastul se poate realiza din pietriș cu granule de 0,3-1 mm diametru. Se remarcă faptul că prin această metodă panta patului de balast se formează de la sine prin așezarea granulelor sub efectul gravitației dezavantajul constă în dificultatea fixării granulelor de pietriș în vederea menținerii formei patului de balast. În mod convențional, în modelism se acceptă că suprafața balastului în plan orizontal să fie la același nivel cu marginea superioară a traverselor, având-se în vedere că deși în realitate există o diferență ușor variabilă (balastul mai jos), această diferență are un ordin de mărime neglijabilă la scara dioramei.

Pentru obținerea unui pat de balast bine fixat, granulele de pietriș se împrăștie cu o pensuă moale printre traverse prin mișcări transversale (pendulare) după ce mai înainte s-a așternut între traverse lapte de aracet. După scurgerea unui interval de timp de 2-3 ore, se suflă cu aspiratorul granulele rămase nelipite se completează apoi locurile rămase libere până se obține uniformizarea patului de balast.

În cazul în care se utilizează baghete cu secțiune trapezoidală (mai greu de executat, dar cu panta pentru balast gata pregătită) se pot folosi diferite materiale care să imite destul de bine balastul: hârtie (pânză) abrazivă cu granulație mare, carton asfaltat. Această metodă are avantajul unei rapidități în obținerea unui model de balast, dar suferă din cauza abaterii față de realitate: granulele ce reprezintă balastul nu se află între traverse. Situația se poate îmbunătăți dacă se adaugă între traverse granule de pietriș ca în metoda anterioară.

În legătură cu prezentarea cât mai realistă a patului de balast mai trebuie să notăm:

în dreptul macazurilor nivelul balastului este mult coborât pentru a permite funcționarea mecanismului acestora. Ținând seama de aceasta în modelare, îmbunătățim efectul vizual și asigurăm o funcționare a macazurilor fără probleme;

balastul din zona liniilor principale de trafic este deschis la culoare, cel aflat pe liniile secundare are tonuri mai închise și uneori prezintă smocuri de iarbă care sunt tot mai rare pe măsura ce ne apropiem de linia principală;