Recondiționarea motoarelor cu aprindere prin compresie

Uzura motorașelor mecanice, și în special a celor funcționând cu aprindere prin compresie, confruntă pe modelist cu o problemă ce pare fără soluție. Această uzură se manifestă la ansamblul piston cilindru, rezultatul fiind scăderea compresiei prin jocul mărit creat între cele două elemente ale motorașului. Creșterea jocului dintre piston și cilindru, ca urmare a funcționării sale îndelungate, conduce la îngreunarea pornirii motorașului și în cele din urmă la scoaterea sa din funcționare. Înlăturarea acestei uzuri necesită un piston nou și rectificarea interioară a cilindrului, soluție care nu poate fi executată de modelist.

În cele ce urmează vom propune o soluție de recondiționare a motorașelor uzate, cu aprindere prin compresie, simplă în execuție și la îndemâna oricărui modelist care deține astfel de motorașe. După cum am mai menționat, principala consecință a uzurii motorașului (sau a cilindrului) se manifestă prin pierderea compresiei și pornirea din ce în ce mai greoaie. La început, când sunt noi, aceste motorașe au un grad de compresie cuprins între 18-20, ce scade, după o funcționare mai îndelungată (cca 10 reprize a câte 10 minute), până la 9-10 și chiar mai mult, necesitând strângerea la maximum a contrapistonului. Soluția pentru a nu arunca aceste motorașe constă în transformarea lor în motorașe cu aprindere prin bujie incandescentă. La acest tip de motorașe gradul de compresie este cuprins între 8-10, deci se situează la limita inferioară a unui motoraș cu aprindere prin compresie uzat, fiind astfel posibilă transformarea menționată.

Modul de realizare a recondiționării pornește de la situația de motoraș uzat și, așa după cum se prezintă în figura 1, constă din următoarele: se demontează chiulasa, contrapistonul și șurubul de reglare al contrapistonului (fig. 1 A), în scopul realizării montajului din figura 1B, constând din adaptarea unei bujii incandescente în contrapistonul motorașului. Pentru a fi posibile găurirea și filetarea peretelui contrapistonului, acesta inițial trebuie decalit prin încălzire la o temperatură de 600-700°C (roșu deschis), urmată de răcirea înceată, în aer. Se dă apoi o gaură de 3 mm în centrul contrapistonului și se filetează după filetul bujiei incandescente. Prin locașul șurubului de reglaj al contrapistonului situat în chiulasă se trece un tub din material plastic (2), tubul având rolul de a împiedica punerea la masă a electrodului bujiei. Pentru a ușura legătura electrodului la sursa de tensiune (1,5 V), pe tija electrodului se înfășoară o lițâ de cupru (3), suficient de lungă spre a fi scoasă în afara tubului de plastic pentru legarea la baterie.

Întrucât la motorașele cu aprindere prin compresie, pentru grade de compresie de 20 (turația maximă a motorului), distanța dintre fundul pistonului și contrapiston este de cca 0,6 mm, în scopul realizării gradului de compresie de 8-10, cât necesită motorașele cu aprindere prin bujie incandescentă, se impune ca această distanță să fie mărită la cca 2 mm, ceea ce se poate realiza prin montarea unor garnituri de prespan (4) sau azbest între chiulasă (2) și cilindru, atât la partea inferioară a chiulasei, cât și la partea superioară a cilindrului (fig. 1B). Grosimea acestor garnituri va fi de max. 2 mm. La motorașele cu un grad mai accentuat de uzură al pistonului grosimea acestei garnituri se recomandă a fi de 1 mm.

Având toate aceste elemente pregătite, se montează astfel încât să corespundă figurii 1 B.

Cu aceste modificări motorașul cu aprindere prin compresie uzat devine un motoraș nou, cu aprindere prin bujie incandescentă, și poate fi iar utilizat, bineînțeles, respectând regulile specifice de utilizare și combustibilul prescris pentru motorașele cu aprindere prin bujie incandescentă.

Ing. FRANCISC LAMMERT

Aeromodel planor F1H-Niga-020

Acest tip de aeromodel reprezintă o categorie ce se bucură de o mare popularitate în rândul pionierilor A1.

La proiectarea acestui model s-a avut în vedere declanșarea dinamică în termică. Din acest motiv, este necesar un autocnips tip GRAUPNER sau un declanșator de la aparatele foto.

Lemnul de balsa nu poate să lipsească în cazul în care dorim o greutate minimă apropiată de cea prescrisă.

Deoarece construirea unui astfel de model intră în competența unor aeromodelişti avansați, nu voi insista pe detaliile de execuție, ci voi accentua pe materialul folosit, pe centrare și declanșare în termică.

Botul fuzelajului se prelucrează din placă de tei sau placaj de 6 mm grosime.

Cele două baghete de brad ale fuzelajului vor fi subțiate spre coadă de la 2×6 la 1×6 mm. Plumbul fixat prin lipire va fi placat pe lateral cu placaj de 2 mm.

Aripa va avea nervurile de la bază din placaj de 1 mm, iar restul din balsa de 2 mm. Cele două părți ale aripii se fixează de fuzelaj prin două sîrme de oțel 2,5 mm.

Cârligul de remorcat se confecționează din sîrmă de oțel (0,8-1 mm), plus două arcuri mici, așa cum se vede și în detaliul botului fuzelajului.

Prin fuzelaj trec două fire: un fir central ce face legătura între cârlig și direcție și al doilea folosit la determalizare (autocnips ampenaj orizontal).

Ampenajul vertical va fi construit dintr-o placă de balsa de 2 mm sau din baghete de balsa de 2×3 mm.

O atenție deosebită trebuie acordată greutății pieselor componente ale ampenajului orizontal. De aceasta depinde în bună măsură greutatea din botul fuzelajului.

Împânzirea modelului se face cu hârtie japoneză sau de condensator.

Prin fixarea aripilor în momentul lăcuirii și după în timpul păstrării se vor evita torsionările.

Ampenajul orizontal va fi lăcuit cu două straturi de emailă, iar aripa și fuzelajul cu patru straturi.

Centrarea statică se realizează din bucata de plumb fixată în botul fuzelajului prin lipire.

Dacă se ajunge la greutatea minimă a modelului 216 g - ne oprim și trecem la centrarea dinamică. Pentru aceasta vom lansa planorul în zbor planat din mână pe timp calm.

În caz de picaj, vom lipi sub bordul de fugă al ampenajului orizontal o plăcuță de lemn de 8×8×3 mm.

Dacă planorul va cabra, vom șlefui din această plăcuță de lemn până la o planare perfectă.

În orice caz, centrul de greutate al modelului trebuie să fie situat puțin în spatele cârligului de remorcare, la 5 mm.

Planorul se înalță ușor cu șandoul, până la verticala corpului nostru. Aici, mai tragem câțiva metri de cablu spre noi, botul modelului fiind lansat în jos.

Dacă planorul nu pierde din înălțime, înseamnă că este într-un câmp termic.

În caz contrar, vom lăsa modelul să facă o tură, putându-ne deplasa și în alte direcții pentru a căuta termica. În acest mod căutăm fronturi termice, iar printr-o experiență practică, vom reuși să lansăm modelul chiar în centrul câmpului termic.

Lansarea se face printr-o tragere bruscă; acum ne putem da seama de efortul (șocul) de declanșare și deci vom modifica mărimea „x" a sîrmei de deblocare a cârligului până la o valoare optimă.

Observații. Având în vedere performanțele ridicate pe care trebuie să le realizeze acest planor, o grijă deosebită trebuie să acordăm chesonării lonjeronului principal și plăcării aripii cu furnir atât pe extrados, cât și intrados, în zona centrală.

La primele declanșări de tatonare a elasticității cârligului de remorcare nu vom trage de șandou cu putere pentru a proteja aripa.

O greutate minimă a modelului se poate obține numai prin utilizarea unor materiale cât mai ușoare în structura posterioară: fuzelaj plus ampenaje.

GABRIEL NICA

Malîuțka (MICUȚA) intră în categoria rachetelor ultramoderne de mic gabarit, având 86 centimetri și numai 12,4 kg. Este o rachetă antitanc cu ghidare prin fir, cu o bătaie de maximum 3 000 metri. Toate datele de pe schița cotată sunt date în milimetri. Culoarea modelului este verde pal metalizat. Recomandăm construcția modelului numai avansaților, deoarece planul este foarte detaliat, iar aripioarele stabilizatoare sunt pliabile. Ca bibliografie a fost utilizată revista cehoslovacă MODELAR.

MARIN PETRESCU