Deoarece construirea unui astfel de model intră în competența unor aeromodelişti avansați, nu voi insista pe detaliile de execuție, ci voi accentua pe materialul folosit, pe centrare și declanșare în termica.

Botul fuzelajului se prelucrează din placă de tei sau placaj de 6 mm grosime.

Cele două baghete de brad ale fuzelajului vor fi subțiate spre coadă de la 2x6 la 1x6 mm. Plumbul fixat prin lipire va fi placat pe lateral cu placaj de 2 mm.

Aripa va avea nervurile de la bază din placaj de 1 mm, iar restul din balsa de 2 mm. Cele două părți ale aripii se fixează de fuzelaj prin două sârme de oțel 2,5 mm.

Cârligul de remorcaj se confecționează din sârmă de oțel (0,8-1 mm), plus două arcuri mici, așa cum se vede și în detaliul botului fuzelajului.

Prin fuzelaj trec două fire: un fir central ce face legătura între cârlig și direcție și al doilea folosit la determalizare (autogrips ampenaj orizontal).

Ampenajul vertical va fi construit dintr-o placă de balsa de 2 mm sau din baghete de balsa de 2x3 mm.

O atenție deosebită trebuie acordată greutății pieselor componente ale ampenajului orizontal. De aceasta depinde în bună măsură greutatea din botul fuzelajului.

Împânzirea modelului se face cu hârtie japoneză sau de condensator. Prin fixarea aripilor în momentul lăcuirii și după în timpul păstrării se vor evita torsionările.

Ampenajul orizontal va fi lăcuit cu două straturi de emaila, iar aripa și fuzelajul cu patru straturi.

Centrarea statică se realizează din bucata de plumb fixată în botul fuzelajului prin lipire.

Dacă se ajunge la greutatea minimă a modelului 216 g - ne oprim și trecem la centrarea dinamică. Pentru aceasta vom lansa planorul în zbor planat din mână pe timp calm.

În caz de picaj, vom lipi sub bordul de fugă al ampenajului orizontal o plăcuță de lemn de 8x8x3 mm.

Dacă planorul va cabra, vom șlefui din această plăcuță de lemn până la o planare perfectă.

În orice caz, centrul de greutate al modelului trebuie să fie situat puțin în spatele cârligului de remorcă, la 5 mm.

Planorul se înalță ușor cu șandoul, până la verticala corpului nostru. Aici, mai tragem câțiva metri de cablu spre noi, botul modelului fiind lansat în jos.

Dacă planorul nu pierde din înălțime, înseamnă că este într-un câmp termic.

În caz contrar, vom lăsa modelul să facă o tură, putându-ne deplasa și în alte direcții pentru a căuta termica. În acest mod căutăm fronturi termice, iar printr-o experiență practică, vom reuși să lansăm modelul chiar în centrul câmpului termic.

Lansarea se face printr-o tragere bruscă; acum ne putem da seama de efortul (șocul) de declanșare și deci vom modifica mărimea "x" a sârmei de deblocare a cârligului până la o valoare optimă.

Observații. Având în vedere performanțele ridicate pe care trebuie să le realizeze acest planor, o grijă deosebită trebuie să acordăm chesonării lonjeronului principal și placării aripii cu furnir atât pe extrados, cât și intrados, în zona centrală.

La primele declanșări de tatonare a elasticității cârligului de remorcaj nu vom trage de șandou cu putere pentru a proteja aripa.

O greutate minimă a modelului se poate obține numai prin utilizarea unor materiale cât mai ușoare în structura posterioară: fuzelaj plus ampenaje.

GABRIEL NICA

Maliutka (MICUȚA) intră în categoria rachetelor ultramoderne de mic gabarit, având 86 centimetri și numai 12,4 kg. Este o rachetă antitanc cu ghidare prin fir, cu o bătaie de maximum 3000 metri. Toate datele de pe schița cotată sunt date în milimetri. Culoarea modelului este verde pal metalizat. Recomandăm construcția modelului numai avansaților, deoarece planul este foarte detaliat, iar aripioarele stabilizatoare sunt pliabile. Ca bibliografie a fost utilizată revista cehoslovacă MODELAR.

MARIN PETRESCU