NIEUPORT 17C1 UN EROU AL AERULUI PLUTONIERUL AVIATOR IOAN MUNTENESCU

Între eroii purtători de aripi ai războiului nostru pentru întregirea neamului, memoria documentelor păstrează la loc de cinste faptele plutonierului de marină aviator Ioan Muntenescu. Dragostea pentru aviație l-a determinat să urmeze școala militară de pilotaj. Dând dovadă de multă putere de muncă, de abnegație și sârguință, trece cu succes examenul și obține mult râvnitul brevet militar de pilot nr. 102 la 23 august 1916. A fost încadrat într-o escadrilă de luptă, remarcându-se prin calitățile sale de luptător aerian. Modest fără seamăn, a reprezentat tipul clasic al aviatorului român cinstit la suflet, crescut în dragostea de patrie.

În iarna și primăvara anului 1917 urmează cursuri de perfecționare la școala de pilotaj de la Bârlad. Cele mai însemnate fapte de arme le-a săvârșit în luptele duse deasupra Mărășeștiului.

Dușmanii îl cunoșteau de departe și, atunci când zburau singuri, i se fereau din cale pe cât puteau, căci în rotirile lui de vultur, cu ochiul ager și cu mâna pe trăgaciul mitrallierei, rareori greșea ținta. A luptat în celebra escadrilă de vânătoare Nieuport 11, comandată de căpitanul aviator inginer Ștefan Protopopescu, având ca tovarăși de luptă pe aviatorii Egon Nasta, Vasile Craiu, Marin Popescu, Paul Magilea, piloți care au obținut victorii aeriene.

Pentru faptele sale de arme a fost felicitat de generalul Averescu, care i-a recomandat: "Nu te mai băga așa cu aeroplanu în mijlocul dușmanilor, că poate să se întâmple o nenorocire... un glonte rătăcit" și iată ce i-a răspuns Muntenescu: "Eu sunt român și românul trebuie să-și sacrifice viața. Sunt român și trebuie să mor în țara mea, apărându-mi patria cu riscul vieții".

A dovedit prin activitatea sa neobosită calități extraordinare și o vitejie fără seamăn, continuând să zboare zilnic cu toată patima, luptând eroic unde era învălmășeala mai mare.

În dimineața zilei de 25 octombrie 1917 pornește în patrulare deasupra frontului. Câteva avioane inamice trecuseră în liniile noastre, căutând să observe dispozitivele trupelor române. Dar nu izbutiră, pentru că Muntenescu, ca un șoim, se repezi spre ele și o luptă aprigă se încinse pe cerul Mărășeștiului. Fiind un pilot desăvârșit, reușește în câteva minute să doboare două avioane dușmane, unul după altul. Colegul său de patrulă, Paul Magilea, doboară și el un avion dușman.

În ziua de 10 noiembrie, Muntenescu pleacă în patrulare împreună cu Vasile Craiu și Egon Nasta. De departe văzu trei Fokkere inamice. Îndată Muntenescu se desprinse din formație și atacă avioanele dușmane.

În văzduh, deasupra Cosmești, șoimul Muntenescu începu lupta rotindu-și avionul cu măiestrie, singur contra trei dușmani. Începu o luptă pe viață și pe moarte. Se schimbară rafale de ambele părți. Deodată, Muntenescu părăsește lupta și se îndreaptă grăbit spre aerodrom. Cei care se găseau atunci pe terenul de zbor de la Tecuci, recunoscând din depărtare aparatul neînfricatului zburător, așteptau cu bucurie să aterizeze.

Dar tuturor le-a fost dat să fie martori la dureroșul lui sfârșit, căci, ajuns la 50 m de sol, într-o ultimă zvâcnire, avionul temerărului pilot se prăbuși, frângându-și aripile. De sub mormanul de sfărâmături a fost scos trupul viteazului zburător. Fusese rănit mortal în piept în timpul luptei și, simțindu-și clipele vieții numărate, a încercat printr-un efort extraordinar să salveze avionul, dar n-a mai reușit, deoarece a murit în aer deasupra aerodromului. Avea numai 23 de ani. A fost înmormântat în după-amiaza zilei de 11 noiembrie, cu toate onorurile cuvenite unui atât de glorios aviator.

Amintirea acestui neînfricat zburător, de îndrăzneală fără pereche, va trăi veșnic în simțirea românească.

Ioan Muntenescu a fost singurul pilot român care în timpul campaniei dintre anii 1916-1917 a doborât două avioane inamice într-o singură luptă. Pentru faptele sale eroice a intrat în nemurire. A fost decorat post-mortem cu „Virtutea militară" de aur.

Nieuport 17 a apărut pe frontul de vest în martie 1916 și a reprezentat cel mai vestit și de succes avion de vânătoare dintre cele 16 tipuri de avioane Nieuport create de inginerul francez Gustave Delage.

Rezistent, maniabil, bine înarmat, a fost considerat ca unul din cele mai bune avioane franceze până la apariția avionului Spad VII.

Inginerul Gustave Delage a modificat aparatul Nieuport 11, concepând un avion nou, eliminând unele defecte de construcție, creând un avion cu performanțe ridicate.

Aripa lui N.11 avea în structură un singur lonjeron ce se torsiona mai ales la viraje brutale și la picaje.

Pentru a asigura noului tip o mai mare rezistență, Gustave Delage a consolidat structura aripii prin adoptarea unui lonjeron mai mare ca dimensiune și mai rezistent.

În afară de mitraliera Lewis, amplasată pe aripa superioară, Nieuport 17 a fost echipat cu a doua mitralieră tip Vickers, sincronizată.

Nieuport 17 a fost folosit și pentru atacuri împotriva baloanelor captive și a zeppelinelor, fiind înarmat cu opt lansatoare de rachete „La Prieur".

Prima unitate franceză care a primit acest tip de aparat a fost escadrila N.52. La 2 mai 1916 primește primele aparate. I-a urmat apoi escadrila N.3 „Les Cigognes".

Acest avion de vânătoare a mai fost livrat Belgiei, Olandei (20), Rusiei și Finlandei, iar Forța Expediționară Americană a primit 75 de avioane.

Forțele aeriene britanice au adoptat imediat acest tip de avion. În primăvara anului 1917, Royal Flying Corps a echipat cinci escadrile, iar Royal Naval Air Service a echipat opt escadrile.

În Italia, firma „Macchi" a construit în licență 150 de exemplare, Nieuport 17 în această țară fiind numit „Superbebe".

În august 1917, aliații aveau pe front 317 exemplare. Pe acest tip de avion au zburat așii englezi: Ball, Bishop, francezii: Nungesser, Guynemer, Fonck, luptând cu succes împotriva avioanelor germane: Fokker clasa E, Halberstadt D.II și Albatros D.I.

România a primit din Franța un număr însemnat de avioane Nieuport 17 și Nieuport 17 bis care aveau un motor Clerget de 130 CP și capota motorului modificată. Acest tip de aparat a intrat în dotarea escadrilelor de vânătoare: N.1 (Grupul I aeronautic), N.3 și N.11 (Grupul II aeronautic), N.10 (Grupul III aeronautic). Și escadrila N.10 bis a fost dotată cu acest avion.

La sfârșitul lunii mai 1917, escadrila franco-română Nieuport 3 primește primele aparate, adjutantul Revol-Tissot fiind primul pilot al escadrilei care susține prima luptă cu N.17.

Puternic, maniabil, cu viteză mare pentru acel timp, pilotat cu măiestrie, avionul Nieuport 17 a devenit un adversar de temut în luptele aeriene, piloții români și francezi obținând în vara fierbinte a anului 1917 numeroase victorii aeriene.

ȘERBAN IONESCU, VALERIU AVRAM

DATE TEHNICE

Constructor: Société Anonyme des Etablissements Nieuport Anul fabricării: 1916 Motor: Le Rhône 9 J rotativ de 110 CP Anvergura: 8,17 m Lungimea: 5,77 m Înălțimea: 2,44 m Greutatea la decolare: 565 kg Viteza: 177 km/oră la 2000 m altitudine Altitudinea maximă: 5 300 m Autonomie: 2 ore Armament: 1-2 mitraliere