CUIRASATELE JAPONEZE DIN CLASA YAMATO

În luna aprilie 1945 Marina Imperială Japoneză, fosta stăpână a Pacificului în 1942, înceta să mai existe. Câteva unități, scăpate ca prin minune din marile bătălii navale ale celor 4 ani de război, erau vânate de aviația americană în porturile japoneze. Între acestea o navă cu totul remarcabilă: YAMATO.

Construit pentru a fi embrionul super-cuirasatelor ce trebuiau să asigure supremația japoneză în Pacific, YAMATO a fost proiectat pentru a fi cel mai mare, mai puternic înarmat și mai bine apărat cuirasat al epocii și era. Cu un deplasament de 73 000 tone, o lungime de 263 metri și 9 tunuri de 460 milimetri, surclasa orice navă de acest tip a aliațiilor.

Inițial trebuiau construite patru nave: două au fost terminate, YAMATO și MUSASHI, iar a treia, SHINANO, a fost transformată în portavion. La a patra navă s-a renunțat încă din 1942.

MUSASHI a fost scufundat de aviație după ce încasase un număr impresionant de bombe și torpile la 24 octombrie 1944 în timpul bătăliei din Golful Leyte.

În aprilie 1945, cei 3 332 de membri ai echipajului lui YAMATO aveau să primească următorul ordin din partea amiralului Toyoda, comandantul Flotei Combinate: Soarta Imperiului nostru depinde de această singură acțiune. Ordon Forței de Atac Speciale să realizeze în Okinawa cel mai tragic și eroic atac al războiului. Ne vom concentra forțele noastre navale imperiale în acest atac și vom continua mărețele tradiții ale Forței Maritime Imperiale făcând ca gloria ei să fie veșnic pomenită.

Forțele americane, cu o superioritate navală și aeriană zdrobitoare, debarcau în Okinawa. Fără nici o posibilitate de a opri acest atac, amiralitatea japoneză decide un atac sinucigas al tuturor navelor rămase disponibile, puține și în acea situație practic inutile.

S-a făcut alimentarea cu combustibil numai pentru drumul de ducere și la ora 13 a zilei de 6 aprilie, viceamiralul Kusaka, șeful statului major al Flotei Combinate, a urcat la bordul cuirasatului Yamato pentru a anunța planul de luptă și a-și lua rămas bun de la toți membrii echipajului. Aceștia trebuiau, după ce vor trage toate proiectilele disponibile, să dea în barce și să participe ca infanteriști la apărarea Okinawei. Șeful statului major s-a rugat ca exemplul lor de luptă până la ultima suflare să fie urmat de întreaga Japonie.

La 15.20 sub protecția a două hidroavioane și șase distrugătoare YAMATO ridică ancora. La 18.30 hidroavioanele descoperă două submarine inamice în Strâmtoarea Bungo și YAMATO începe să navigheze în zigzag cu o viteză de 22 de noduri (aprox. 40 km/ora). La 20.20 radarele, hidrofoanele și telemetrele detectează submarine în urmărire. La ora 21.30 pleacă primul raport aliat despre forța de atac specială. În jurul nopții sosește un mesaj încurajator despre marile pierderi cauzate aliațiilor de către forțele aeriene (kamikaze). Comandamentul nu prevede nici un fel de escortă pentru a doua zi. Toate avioanele disponibile vor fi angajate în acțiuni contra portavioanelor americane.

Totuși, a doua zi, între 6.30 și 10.00, o formație de 12 avioane de vânătoare își face de două ori apariția pentru a distruge eventualele avioane de recunoaștere ale inamicului. Cerul era foarte acoperit, cu nori joși, la 1 000-1500 metri. De două ori, la 7.15 și la 10.14, au fost semnalate hidroavioane americane în recunoaștere. La 11.14 opt avioane de vânătoare inamice își fac apariția, urmate curând de încă zece. Anticipând un atac, amiralul Ito, comandantul Forței de Atac Speciale, raportează comandamentului, iar la 12.10 distrugătorul ASHASHIMO, rămas în urmă datorită unor avarii la mașini, raportează că este atacat de avioane de bombardament în picaj. La 12.21 trimite ultimul mesaj, raportând 30 de avioane ce vin dinspre est.

La 12.32 situația devine dramatică, 150 de avioane apar din nori la 20 kilometri în fața flotei. Este momentul de a încerca noile proiectile San-shiki pentru marile tunuri de pe YAMATO. Dar norii au stingherit tragerea, iar radarul nu era destul de precis pentru a asigura o ochire eficientă. Când armamentul antiaerian a deschis focul era 12.34 și navele aveau 24 de noduri. La 12.41 primele două bombe îl lovesc pe Yamato în zona celei de-a doua turele, făcând praf și pulbere tot armamentul antiaerian din zonă. Câteva minute mai târziu o torpilă lovește în babord și nava începe să ia apă. Concomitent distrugătorul YAHAGI este lovit de o torpilă și este nevoit să stopeze. Încă o torpilă și o bombă îl scufundă. Distrugătorul HAMAKAZE este și el scufundat de o bombă.

Câteva minute înainte de 13.00 viceamiralul Ito ordonă schimbarea direcției de drum și profitând de un scurt respiro, contraamiralul Komura, comandantul escortei de distrugătoare, vrea să treacă la bordul unui escortor, dar din trei direcții diferite apar peste 100 de avioane. SUZUTSUKI este grav avariat de o bombă. YAMATO învăluit de o ploaie de bombe primește încă două torpile în babord. Un al doilea val de atacatori scufundă distrugătorul KASUMI.

Un nou grup de circa 150 de avioane atacă la 13.30. Ca rezultat încă trei torpile lovesc în același vătămat babord, volumul de apă îmbarcat depășind capacitatea de echilibrare prin umplerea tancurilor de balast. Nava începe să dea bandă babord. Se inundă sala mașinilor, iar una dintre cârme rămâne imobilă, afectând capacitatea de manevră a navei. Viteza a fost redusă și până la 14.02 încă trei bombe și două torpile în tribord de această dată lovesc nava. O torpilă lovește din nou în babord și viteza scade la 7 noduri. Banda babord devine atât de mare încât mitralierele antiaeriene din acest bord nu mai pot trage. La 14.17 a zecea torpilă atinge nava și dă lovitura decisivă. Capitanul Ariga, comandantul navei, îi raportează amiralului Ito că nava nu mai poate fi salvată. Auzind acestea, amiralul a ordonat statului major să se transfere pe un distrugător. El s-a închis pentru a medita în camera sa de sub punte. Capitanul Ariga a dat ordin de a fi legat de busolă și apoi a ordonat adunarea echipajului pe punte. Nava a continuat să se bandeze, până când proiectilele din magaziile de muniții au început să se rostogolească și atunci un șir de nenumărate explozii au umplut cerul de flăcări și fum. În câteva secunde supercuirasatul a dispărut în valuri.

La 14.23 YAMATO dispare în urma a zece torpile, șase bombe, nenumărate proiectile de calibru mic, zeci de bombe explozate alături. La atac au participat 180 avioane de vânătoare, 75 de bombardiere și 131 avioane torpiloare Gruman Avenger din Forța de Portavioane Rapide a viceamiralului M.A. Mitscher.

Caracteristici tehnice Șantier de construcție: Arsenalul din Kure Început la 4-11-1937 lansat la 8-08-1940 armat la 16-12-1941

Deplasament: standard 63 700 tone, normal 69 100 tone, plin 73 000 tone

Dimensiuni: - lungime max. 263 m - lățime 38,9 m - pescaj 10,9 m

Aparat motor: 12 căldări Kanpon 4 turbine cu putere totală 150 000 CP viteză de croazieră maximă 27 noduri combustibil îmbarcat: 6300 tone păcură autonomie: 7 200 mile la 16 noduri

Blindaj: - vertical max.: 410 mm - orizontal max.: 230 mm - turelele - frontal max. 650 mm - barbete 560 mm

Armament inițial: 9 tunuri de 460 mm, 45 calibre 12 tunuri de 155 mm, 60 calibre 12 tunuri de 127 mm, 50 calibre 38 turele duble de 25 mm 2 catapulte și 6 hidroavioane

Echipaj inițial: 2 500 oameni Echipaj în ultima misiune la 7 aprilie 1945: 3332 oameni

Principalele evenimente ale carierei lui Yamato

1942 (12 februarie) - Devine navă-amiral a Flotei Combinate. 1942 (4-6 iunie) - Participă indirect la bătălia de la Midway. 1942 (august-mai 1943) - Are baza de operații la Truk. 1943 (mai-iulie) - Suferă transformări în arsenalul de la Kure. 1943 (iulie-decembrie) - Se întoarce la Truk. 1943 (24 decembrie) - Este torpilat de către submarinul american Skate. 1943 (decembrie-aprilie 1944) - Este în reparații la arsenalul din Kure. 1944 (mai) - Pleacă la Singapore. 1944 (iunie) - Participă la bătălia din Marea Filipinelor și apoi este trimis în Japonia. 1944 (iulie-octombrie) - La Singapore. 1944 (24 octombrie-26 octombrie) - Participă la bătălia din Golful Leyte, unde este scufundată nava-soră Musashi după ce încasează 20 de torpile, 17 bombe de 500 kg și 32 de explozii în imediata vecinătate. Este singura dată când intră în acțiune uriașele tunuri de 460 mm, trăgând asupra portavioanelor ușoare americane. 1944 (23 noiembrie-aprilie 1945) - Baza operativă în Japonia. 1945 (6-7 aprilie) - Este trimis într-un atac sinucigas asupra forțelor americane ce debarcau în Okinawa. 1945 (7 aprilie, ora 14.23) - Dispare sub valuri, după ce primește 10 torpile (majoritatea în același bord), șase bombe de 250 kg.

YAMATO

Cele mai mari cuirasate construite până în prezent au fost unitățile acestei clase: YAMATO și MUSASHI. A treia unitate SHINANO a fost transformată în portavion și scufundată în prima ieșire de probă de către submarinul american ARCHERFISH, la 28 noiembrie 1944. Fără a insista asupra contextului politic și militar care a dus la realizarea unor astfel de coloși, vom menționa câteva caracteristici și aspecte din timpul realizării și utilizării lor:

Au fost cele mai mari cuirasate construite, cu un deplasament de 73 000 tone.

Până la aprobarea în cel mai mare secret a proiectului final, au fost elaborate circa 38 de proiecte intermediare.

O singură turelă de 460 mm cântărea 2774 de tone, adică ceva mai mult decât un distrugător. Un singur proiectil cântărea circa 1,5 tone și putea ajunge la 45 km. Suflul generat pe punțile deschise ale cuirasatului la o salvă atingea 3,5 kg/cm² la 15 m de gura țevii. Experiențele efectuate au demonstrat că la circa 1kg/cm² un om devine inconștient, se sparg timpanele și se rup uniformele.

Realizarea unui bulb imens la etrăvă a permis reducerea rezistenței la înaintare la 27 de noduri cu 8,2%, această viteză fiind atinsă cu numai 150 000 cal-putere.

Utilizarea sudării a permis reducerea tonajului corpului, numai pentru YAMATO efectuându-se 463 784 m cordon de sudură. Au fost utilizate și 6 153 030 nituri.

O placă de blindaj dintre cele mai mari avea 5,9 m x 3,6 m deci 21,24 m² cu 410 mm grosime și cântărea 68,5 tone.

Nava a fost dotată cu un sistem special de menținere a flotabilității, ce includea valve, pompe și senzori, ce indica soluțiile ce trebuie adoptate pentru a menține nava în stare de plutire.

YAMATO a fost prima navă de război japoneză dotată cu un sistem de aer condiționat.

Pentru construcția acestor cuirasate a fost adâncit cu un metru docul uscat de la Kure și a fost parțial acoperit, au fost construite docuri speciale la Yokosuka și la Nagasaki. Numai aici s-au extins atelierele cu 240 000 m². Au fost special construite numeroase macarale plutitoare.

Pentru a masca construcția lui YAMATO a fost confecționată o împletitură din frânghii de iarbă cu o greutate de 408 tone. Lungimea totală a acestor frânghii era estimată la 2710 km.

Hidroavioanele transportate în hangarele de la pupă erau de tipul E13A1 Aichi și F1M2 Mitsubishi (în 1944-45).

Secretul construcției cuirasatelor a fost atât de mare încât există foarte puține fotografii japoneze oficiale ale acestor nave, atât în construcție, cât și în exploatare. Această lipsă de documentație, menținută chiar și după capturarea arhivelor japoneze, a dat apariția a tot felul de legende și ipoteze fanteziste din păcate multe fiind menținute și astăzi. Ca exemplu vom menționa că afirmația că planul de forme real al acestei clase de nave este încă secret, deoarece include câteva caracteristici revoluționare. Una ar fi realizarea unor chili de ruliu de o foarte specială amplasare, alta ar fi montarea unor linii de turbulență pe diverse secțiuni pentru a micșora rezistența la înaintare etc.

Deoarece numai planurile acestei nave ar putea umple cel puțin câteva numere ale revistei noastre, am ales soluția de a prezenta numai varianta recomandată pentru categoria C4 micromachete.

CRISTIAN CRĂCIUNOIU