MAȘINI CELEBRE

În anul 1934 a fost adus în România un automobil Duesenberg, de curse, cu motor de 4,5 litri, cu 8 cilindri în linie, care furniza în jur de 250 CP. Motorul nu avea compresor și era alimentat prin două carburatoare. Sunt demne de remarcat următoarele particularități tehnice ale acestei mașini: a) bujiile înfiletate într-un fel de anticameră, pentru a se evita ancrasarea atât de frecventă la motoarele de competiție; b) plasarea motorului pe șasiu în poziție dezaxată, spre dreapta, automobilul fiind destinat cursei de 500 de mile de pe autodromul de la Indianapolis (S.U.A.), unde se aleargă în sens invers acelor de ceasornic.

Construit în 1930, de către Fred Duesenberg, împreună cu fratele său August, în fabrica lor de la Indianapolis, automobilul făcuse mai întâi un popas în Franța, unde obținuse câteva victorii pilotat de vestitul alergător Renée Dreyfuss. În România, mașina a fost utilizată de mai mulți piloți, dar în special de inginerul Jean Calcianu, o figură remarcabilă a sportului cu motor românesc de acum o jumătate de secol. Una din cele mai frumoase victorii ale lui Calcianu, obținute cu această mașină, a fost aceea din ziua de 4 octombrie 1936, în cursa internațională de coastă de pe Feleac (Cluj).

Pe atunci, în astfel de concursuri se alerga în cadrul a două categorii de mașini: „sport și curse". La sport învinsese Alexandru Berlescu, pe un automobil Ford. Jean Calcianu a câștigat la categoria „curse", stabilind un valoros record pe Feleac: 3:28 pe distanța de 7 km. Viteza medie realizată de Calcianu, la volanul mașinii Duesenberg, a fost de 121,1 km/h, cu viteze de vârf, pe anumite porțiuni ale pistei, de 195-200 km/h.

Performanța este extrem de valoroasă dacă avem în vedere că ea a fost obținută cu peste 50 de ani în urmă și că diferența de nivel, de la start la sosire, a traseului de pe Feleac din acea vreme, era de 365 m.

Cu doi ani mai târziu (1938), marele campion german Hans Stuck, participând la cursa Feleacului, la volanul uneia din cele mai puternice automobile de competiție din acel ani (un Auto-Union de 600 CP) a reușit să urce pista în 2:56 stabilind o medie orară de 158 km. Deci mai repede decât Calcianu. Trebuie avut însă în vedere că Stuck participase la cursă cu o mașină „hors serie", un monstru mecanic cu o putere uriașă ce n-a fost egalată decât prin anii '60 de către motoarele aspirate de formula 1.

Cu același Duesenberg și în același an (1936), dar în vară (26 iulie), Jean Calcianu se evidențiase în Marele Premiu al Brașovului, organizat de Motoclubul Român. La categoria „curse", unde erau înscriși șase concurenți, Calcianu avea adversari, printre alții, pe Petre Cristea (Ford), Iorgu Ghica (Maseratti), Petre Carp (Bugatti)... Start! Duesenberg-ul lui Calcianu a luat fruntea. Spectatorii brașoveni erau în nouălea cer pentru că întrecerea se desfășura într-un ritm îndrăcit și pentru că în frunte se găsea un concurent „de-al lor", inginerul Calcianu mutându-se chiar în acel an din București în Brașov pentru a lucra la Uzinele I.A.R. Se consumaseră 20 de ture, din totalul de 70, și Duesenberg-ul conducea „dansul" în continuare, urmat îndeaproape de automobilul Maseratti pilotat de Ghica. La fiecare ieșire din viraj, la fiecare încercare nereuțită de atac a concurentului din poziția a doua, publicul își răsplătea favoritul cu ropote de aplauze. Și, deodată, motorul Duesenberg-ului a amutit. Așa cum au amutit și spectatorii. Calcianu a rămas pe marginea pistei, din cauza unei defecțiuni la pompa de benzină. La capătul celor 70 de ture, victoria a revenit lui Ghica, urmat de Cristea și de Carp. Învingătorul își a primit coroana cu frunze de stejar. Calcianu, aflat și el la festivitate, a primit din nou aplauzele publicului în acea zi făcuse o cursă admirabilă, de neuitat, chiar dacă până la urmă fusese nevoit să abandoneze.

În anii 1936-1937, Jean Calcianu și mașina Duesenberg au obținut locuri fruntașe în cursele de la Sinaia, București și, din nou, la Feleac. În ziua de 10 octombrie 1937, pe un traseu bine scăldat de ploaie, Calcianu a urcat Feleacul în 3:40, surclasându-l pe Petre Cristea și câștigând la categoria „curse"... Apoi a venit războiul și automobilul Duesenberg a rămas într-o magazie la Brașov. După eliberare, un mecanic din orașul de sub Tâmpa, alergător de motociclism, s-a îngrijit de repunerea în funcțiune a mașinii, predând-o Federației Române de Automobilism și Motociclism. Au urmat alți câțiva ani de curse, după care această prețioasă piesă de colecție a ajuns acolo unde era locul și unde se află și astăzi: la Muzeul Tehnic din București.

DUMITRU LAZĂR