Aceasta rachetă constituie rodul eforturilor specialiştilor sovietici de a crea un mijloc ieftin şi fiabil, destinat lansării pe orbită a unor sateliți cu o greutate de până la 500 kg.

Proiectarea şi construirea acestei rachete de mare serie au avut loc între anii 1958-1962. La 16 martie 1962 a fost plasat pe orbită satelitul ştiinţific "Cosmos-1", satelit ce a constituit prologul unui vast şi complex program de cercetare a spațiului cosmic şi a Terrei. Între anii 1969-1972 această rachetă a servit şi pentru plasarea pe orbită a sateliților din seria "Intercosmos", program la care a participat şi țara noastră.

Racheta, cu o lungime totală de 31,5 m, are două trepte, prima treaptă de 20,3 m, iar treapta a doua de 10 m. Prima treaptă este propulsată de 4 motoare de tipul RD-214 care funcționează cu combustibil lichid şi dezvoltă un impuls specific de 725 Kn pe durata a 140-150 s. Treapta a doua, propulsată de un motor de tipul RD-119 ce funcţionează tot cu combustibil lichid, are un impuls specific de 108 Kn şi funcţionează 250-300 s.

În schița alăturată prezentăm racheta ce a pus pe orbită satelitul „Intercosmos-7".

Recomand rachetomodeliştilor construirea machetei acestei rachete, cu care în anul 1986 am câştigat titlul de campion național la clasa S.5 c.

După cum se poate observa din schițele alăturate, construirea acestei machete pentru clasa S.5 pune unele probleme legate atât de construcția propriu-zisă a modelului, cât şi de adaptarea sa pentru zbor.

Pentru modeliştii cu mai puțină experiență voi detalia în continuare unele particularităţi în realizarea acestei machete, cu atât mai mult cu cât, începând din acest an, Regulamentul F.A.I. prevede ca modelele de la această clasă să aibă un diametru minim de 18 mm pe cel puțin 20% din lungimea corpului.

Având în vedere această cerință a regulamentului, modelul, indiferent dacă va fi construit în una sau două trepte, va trebui să aibă diametrul exterior de 18,5-19 mm, funcție de materialele ce vor fi folosite. Pentru realizarea unui model competitiv recomand folosirea fibrei de sticlă sau a cartonului prespan de 0,1 mm.

Celelalte piese pot fi construite din lemn de balsa sau tei, acordându-se o cât mai mare atenție finisajului. Grilajul dintre trepte poate fi confecţionat din sârmă de cupru cositorită, lipirea acestuia de celelalte elemente ale rachetei făcându-se cu clei epoxi sau araldit.

Adaptarea modelului pentru zbor se va face funcție de tipul motorului de care dispuneţi şi greutatea totală a modelului gata de zbor. Recomand folosirea ampenajelor din plexiglas de 1 mm dispuse la 120°. Suprafața ampenajelor va fi stabilită astfel încât să se aducă centrul de presiune al rachetei într-o poziţie convenabilă față de centrul de greutate.

Pentru recuperare recomand folosirea unei parașute de culoare galbenă pentru a face mai uşoară localizarea modelului de către operatorii de la teodolite.

Consider că acest model poate aduce satisfacții deosebite oricărui rachetomodelist, deoarece complexitatea modelului pentru clasa S.5 este destul de ridicată, iar în cazul unei adaptări corespunzătoare pentru zbor se poate obține un punctaj deosebit de ridicat şi la zbor.

În finala campionatului național de anul trecut, folosind un motor cu o întârziere de 8 s, am obţinut o înălțime de 660 m, înălțime suficientă pentru a urca pe prima treaptă a podiumului.

Menționez că planul prezentat, conform noilor cerințe ale Regulamentului F.A.I., poate obține un punctaj mare la documentație, pe lângă acesta fiind necesare o fotografie color a prototipului şi minimum 3 fotografii alb-negru de detaliu.

ION GUZU, maestru al sportului