Fotografii originale de CONSTANTIN STURZA

DATE GENERALE

Aceste submarine de buzunar, cunoscute sub indicativul CB, au fost comandate într-o serie de 22 de exemplare, după un proiect al inginerului italian Spinelli, în colaborare cu firma constructoare de avioane Caproni. Aveau corpul realizat în formula constructivă cu dublu fund și laterale nerezistente, pe două treimi din lungime. Ca o simplificare constructivă importantă, tuburile lansatoare au fost montate în afara corpului, ceea ce se va dovedi un dezavantaj în exploatare, multe lansări fiind ratate datorită înțepenirii torpilelor în tuburi, în condițiile rămânerii prelungite în mare.

Rezultatele probelor cu prima navă din serie au fost atât de promițătoare încât marina italiană a hotărât să construiască 12 escadrile de câte 6 unități. Dintre acestea, numai 12 au fost terminate înainte de armistițiul italian, alte 10 fiind într-un stadiu foarte avansat de execuție. Fiecare unitate a primit indicativul clasei, CB și un număr.

Iată principalele date constructive: - lungime - 15 m - lățime - 3 m - pescaj - 2,1 m - echipaj - 3 persoane - deplasament - 36/45 t - armament - 2 torpile TLS 450 - motoare: suprafața - diesel Isotta-Fraschini de 90 CP, imersiune - electric Brown-Boweri de 100 CP - viteza 7/7,5 noduri - autonomia - 450 mile la 7,5 noduri și 50 mile la 3 noduri în imersiune - adâncime de imersiune normală: 55 m, forțată: 80 m

Iată și soarta unităților construite:

CB1 - construit la Caproni, predat marinei italiene la 27 ianuarie 1941, radiat la 27 februarie 1947

CB2 - cedat marinei române după 9 septembrie 1943, predat marinei sovietice după 23 August 1944

CB3 - idem 1

CB4 - idem 3 (exceptând data de construcție: 10 mai 1941)

CB5 - idem 3

CB6 - construit la Caproni, distrus la 13 iunie 1942 în portul Ialta de către un avion sovietic

CB7 - idem 3

CB8 - construit la Caproni, predat marinei italiene la 1 august 1943, capturat de germani după armistițiul italian din septembrie 1943, demontat ulterior

CB9-CB12 - toate dezmembrate la Taranto, pentru recuperarea materialelor (în special plumb și mercur) și a mașinilor de propulsie

CB13 - capturat de germani la Pola. Utilizat cu piese de schimb provenite din CB 7. Distrus de un bombardament aerian la 23 martie 1945

CB14 - idem CB 13

CB15 - idem CB 13

CB16 - capturat și internat în Senegal în cursul unei misiuni de la 1 octombrie 1944, considerat ca pradă de război de către aliați

CB17 - capturat în construcție de către germani la Trieste. Pierdut în cursul unui bombardament aerian la 3 aprilie 1945

CB18 - capturat de germani, cedat Marinei Republicii Sociale (fracțiunea din marina italiană devotată încă lui Mussolini), distrus în misiune la 31 martie 1945

CB19 - capturat de către iugoslavi în portul Pola, la sfârșitul războiului

CB20 - idem CB 19

CB21 - capturat în construcție la Taliedo de către germani, transportat la Pola și distrus de către o motocanonieră germană în timp ce încerca să evadeze

CB22 - idem CB 19

Deși au fost cele mai puțin eficiente mijloace de luptă ale marinei de asalt, submarinele de tip CB au inspirat, prin soluțiile lor constructive, numeroase alte tipuri asemănătoare, multe dintre ele redutabile și în zilele noastre.

Nota: Printre marinarii români care au fost repartizați la aceste submarine sau au lucrat efectiv la armarea și întreținerea lor (septembrie 1943 - septembrie 1944) circula o poveste foarte interesantă: pentru a preveni posibilitatea de utilizare de către germani a submarinelor, din depozitele de piese de schimb și chiar de pe unul dintre submarinele aflate sub pază germană a fost sustras... plumbul, în cantități de ordinul tonelor! O confirmare sau date suplimentare ar fi foarte interesante pentru cititorii revistei noastre.

CRISTIAN CRĂCIUNOIU

Desene de ȘERBAN IONESCU, MIHAI PĂUN

CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR