SUBMARINE DE BUZUNAR SUB PAVILION ROMÂNESC (Urmare din numărul trecut) Mihai Plun

Recomandări privind antrenamentul pilotului la categoria F2B acrobație aeriană, aeromodele captive

Când aeromodelul este menținut mulțumitor în zbor orizontal și motorul funcționează corect în regim dublu se poate începe primul luping. Vântul slab este de folos, dar înaintea oricărei manevre trebuie să vă asigurați că aveți vântul din spate, cu excepția ranversării. Vântul se simte ușor cu ceafa, deci nu ridicați gulerul de la bluzon sau trening. Vântul vă va ajuta la menținerea tensiunii în cabluri în timpul evoluțiilor. Începeți cu modelul suficient de sus, la aproximativ 5-7 m, dar nu prea sus și cu vântul din spate, bracați profundorul în sus pentru ca modelul să urce până când ajunge aproape pe spate, apoi măriți și mai mult bracajul pentru a "strânge" și încheia lupingul la altitudine. Reduceți apoi bracajul la zero și "zburați" orizontal pentru a "stabiliza" modelul. Manevra efectuată nu va semăna deloc cu lupingurile corecte pe care le reușește un pilot format. Trebuie să exersați manevra de mai multe ori. Probabil veți realiza lupinguri din ce în ce mai corecte și la înălțimea de 3-4 m și poate chiar consecutive. Trebuie să țineți minte că la fiecare luping cablurile se răsucesc. Cablurile bune permit maximum 30 de răsuciri. Deci nu faceți prea multe lupinguri într-un singur zbor și descurcați-le cu grijă imediat după aterizare. Programul de acrobație este astfel alcătuit încât succesiunea manevrelor face ca în final cablurile să rămână descurcate.

După luping se trece la executarea optului. Acesta va fi un opt "simplificat". Când sunteți decis, intrați într-un luping pe care îl mențineți două treimi din circumferință, apoi bracați profundorul complet în jos, modelul va trece într-un picaj ușor, iar menținerea profundorului în jos îl va înscrie într-un luping invers până când modelul ajunge în poziție orizontală la o altitudine mai mare ca înainte. Continuați exercițiul până când veți reuși o trecere lină de la o jumătate a optului la cealaltă ca în diagramă. În figura următoare se arată cum partea inversată a optului poate fi extinsă treptat până când veți putea "zbura" o tură întreagă, apoi două ș.a.m.d. în zbor inversat pe spate. După ce ați învățat zborul pe spate, trebuie să vă gândiți să aterizați (eventual) în acest mod (rememrați manevrele de la aterizare dar inversați "cabrat cu picat").

Pentru început se folosește de obicei un model mai robust. Trebuie să fiți pregătit să faceți față penelor datorate cablurilor sau comenzilor (totuși un modelist atent le poate preveni); cel mai frecvent motiv al distrugerii modelelor este oprirea motorului într-o fază critică a manevrelor, în general se distrug modelele, încercând să se revină la altitudinea normală de zbor când se oprește motorul în momentul când modelul se află aproape sau chiar în poziție inversată. Cu cablu se poate ateriza riscând ruperea unei pale sau desprinderea ampenajului vertical, ruperea unui jiclor sau chiar fără aterizări dacă se zboară pe un teren cu iarbă așa cum este normal la început.

Învățarea zborului inversat se face progresiv și se vor crea reflexe încât nu va mai fi nevoie să vă amintiți că în zbor pe spate comenzile se vor inversa. Astfel veți fi capabil să reușiți partea a doua a opturilor realizând lupingul inversat.

Pentru a vă completa instruirea trebuie să exersați opturile orizontale standard, ceea ce înseamnă să realizați mai întâi un luping normal și când acesta este încheiat continuați pentru a realiza un al doilea luping inversat. Studiați încă o dată diagrama. Aceste opturi corecte formează baza tuturor figurilor acrobatice ale programului, cu excepția celei numite clepsidra. De asemenea, manevrele din cadrul optului neutralizează orice răsucire a cablurilor apărută în timpul execuției acestei figuri.

Manevra care rămâne să o perfectăm este ranversarea. Spre deosebire de celelalte, această "figură" nu poate fi făcută cu vântul bătând din spate! Dacă vântul nu este prea tare, manevra se începe cu vântul în față pentru ca la "ieșire" să se beneficieze de un plus de "tensiune" în cabluri. Când vântul este puternic, unii piloți preferă să zboare perpendicular pe vânt. Adevărata ranversare începe cu un unghi drept dintr-un zbor orizontal și uniform, apoi se traversează cercul într-un plan vertical pe deasupra capului și se iese cu un alt unghi drept într-un zbor orizontal, dar inversat (pe spate) pe o jumătate de tură, după care urmează un nou unghi drept și o nouă traversare a cercului de zbor, după care se "iese" în zbor normal, orizontal și uniform. Pentru a vă perfecționa la această manevră veți spori gradat unghiul sub care veți realiza traversările cercului de zbor până când îl veți traversa diametral, iar apoi exersați ieșirile în zbor inversat.

Aceste figuri vor reuși cu un model de antrenament ceva mai robust construit, deci și mai greu, dar ranversările se vor executa cu oarecare dificultate. Trebuie să fiți mai puțin pretenții cu modelul de antrenament. Nu trebuie să vă descurajați dacă nu ați reușit aceste manevre cu un singur model sau poate a trebuit să înlocuiți părți întregi de model. Fiind și constructor, trebuie să construiți diferite modele din ce în ce mai perfecționate, mai funcționale, mai sigure, cu aripa demontabilă etc. Toate aceste perfecționări se admit, dar fără a spori greutatea modelului. Numai cu modele construite pentru zbor și nu pentru aterizări forțate se poate progresa eficient în zborul acrobatic de calitate. După o întrerupere în activitatea de zbor reluați gradat antrenamentele și executați în aceeași ordine figurile.

Adaptat: ȘTEFAN POPA maestru al sportului