AEROSTAŢIA ROMÂNĂ ÎN RĂZBOIUL DE REÎNTREGIRE NAŢIONALĂ

În anii primului război mondial, în încleştările crâncene cu duşmanii, observatorii aerostieri au săvârşit fapte de bărbăţie şi eroism exemplare. Eroicul personal al aerostației române, alături de aviatori, însuflețiți de simțul datoriei și patriotismului, de dorința fierbinte de a-și vedea patria eliberată și întregită, nu și-au precupețit nici energia și nici sângele. În ascensiunile aeriene luptându-se de multe ori cu avioanele de vânătoare inamice.

La 15 august 1916, aerostația română era formată dintr-o companie comandată de căpitanul Ion Iarca și dispunea de 5 baloane vechi tip Drachen având, fiecare, o capacitate de 630 mc.

Companiile de aerostație au fost de un real folos în prima perioadă a campaniei, observatorii au supravegheat îndeaproape mișcările trupelor inamice la Orșova, în Transilvania sau Dobrogea. Locotenentul (r) observator Constantin Tutunaru descoperă un monitor pe Dunăre și dirijează atât de bine tragerea încât vasul inamic este lovit și avariat, părăsind lupta.

În ianuarie 1917, întreaga aerostație se găsește la Iași în refacere. Se înființează o școală de observatori din balon la care iau parte 30 de ofițeri activi din aerostație și 30 din artilerie. Acești ofițeri, împărțiți pe trei serii, au făcut practica pentru dirijarea tragerilor de artilerie. În același timp, compania de aerostație este scoasă din cadrul Batalionului de specialități și transformată în Corpul de aerostație, ce era subordonat din punct de vedere administrativ Direcției munițiilor din Ministerul de Război.

Ordinea de bătaie a Corpului de aerostație era următoarea: căpitan (mr.) Ion Iarca comandant al corpului, locotenent Traian Petrov comandantul companiei I, locotenent Gh. Vasiliu - comandantul companiei a II-a, locotenent Scarlat Rădulescu comandantul companiei a III-a, locotenent Cezar Orășeanu - comandantul companiei a IV-a. Uzina de hidrogen era sub comanda locotenent ing. Henri Oțeteleșanu. În februarie 1917 se înființează compania V-a sub comanda locotenentului Vasile Ionescu. Aerostația este dotată cu material nou-baloane de fabricație franceză tip Caquot, umplute fiecare cu 900 mc de hidrogen, care aveau o bună stabilitate. Cu un singur observator în nacelă, balonul se ridica până la 1800 m, iar cu doi până la 1 200 m. Observatorul din nacelă era dotat cu telefon, parașută și pușcă mitralieră.

Aerostația română și-a câștigat un nume glorios în zilele pregătirii ofensivei de la Namoloasa. Prin neobositele observații ale celor 5 baloane înălțate s-a reglat tragerea artileriei de câmp și a celei grele.

În ziua de 22 iunie 1917, după ascensiunea balonului companiei a II-a pe frontul de la Namoloasa, la puțin timp după ridicarea acestuia în aer, un avion inamic de vânătoare tip Fokker E.III atacă aerostatul în care se afla sublocotenentul observator Demostene Rally. Lupta durează 10 minute și balonul este incendiat. Observatorul se aruncă cu parașuta, fiind primul ofițer român care a realizat o lansare cu parașuta în analele armatei române. În ziua de 21 august 1917 își salvează viața sărind a doua oară cu parașuta. În raportul comandantului său prin care cerea decorarea viteazului observator se arată: „Pe lângă meritul celor două gesturi eroice, acest brav ofițer are o activitate extrem de elogioasă: 88 ore de ascensiune în aer, 32 de reglaje de artilerie, descoperirea a 16 baterii inamice". Pentru aceste fapte de arme, sublt. Demostene Rally a fost decorat prin Înaltul Decret nr. 1451 din 3 octombrie 1917 cu „Ordinul Mihai Viteazul" clasa a III-a. În ianuarie 1918 pleacă în Franța și obține brevetul militar de pilot nr. 10245, fiind repartizat în escadrila de vânătoare SPA-92, unde luptă până la sfârșitul războiului. A fost decorat de guvernul francez cu Ordinul „Croix de la guerre" cu două stele.

Precizia dirijării tragerilor artileriei române a determinat comandamentele inamice să mobilizeze importante forțe de aviație împotriva baloanelor românești. Astfel, în ziua de 7 iulie 1917, balonul companiei a III-a este atacat, la ora 8 dimineața, de șase ori fără rezultat. Gonite cu rafale de mitralieră, avioanele inamice atacă balonul companiei a V-a. Locotenentul observator Aurel Secărescu, aflat de serviciu în nacelă, se luptă eroic până când gloanțele îi incendiază balonul. Sare cu parașuta și coboară la pământ în bune condiții. Primind un balon nou, viteazul ofițer într-o oră se află din nou în aer, reluându-și misiunea „în entuziasmul de nedescris al trupelor române, care urmăriseră cu încordare luptele cu avioanele inamice" se arată într-un document militar al vremii. Tot în această zi, către seară, balonul companiei a IV-a, în care se afla de serviciu locotenentul observator Dan Bădarău, este atacat cu rafale de mitralieră de un avion german. Cablul de susținere al balonului este tăiat de gloanțe și aerostatul, devenit liber, se înalță în curând la peste 1 500 m. Locotenentul Bădarău, dându-și seama că în nacelă se găsesc însemnări ce ar putea folosi inamicului, fără șovăire, sare cu segmentul de rupere în mână, cu riscul de a rămâne agățat, umbrela de salvare se deschide, prin fapta sa a împiedicat balonul de a trece în liniile inamice", se arată în I.D. nr. 1272 din 30 octombrie 1917 prin care temerarul observator era decorat cu ordinul „Steaua României cu spade" în gradul de cavaler.

La 9 iulie, balonul companiei a III-a care se găsea la înălțimea de 400 m, este atacat de un avion inamic. Observatorul locotenent Aurel Cristescu, deschide un foc viu cu mitraliera, silind avionul să se retragă. Balonul, deși lovit, nu ia foc. Este coborât, reparat imediat și se înalță iar cu observatorul. Pentru temeritatea și curajul în luptă, Aurel Cristescu este avansat la gradul de căpitan și decorat prin I.D. nr. 903 din 16 aprilie 1918 cu „Ordinul Steaua României cu spade" în grad de cavaler și panglică de Virtute militară. În document se arată că „în timpul operațiunilor de la Mărășești a stat 12 ore într-o zi în aer sub focul avioanelor inamice și a artileriei A.A.".

În dimineața zilei de 10 iulie, balonul companiei a II-a este atacat de avioanele inamice venite de la Focșani. Observatorul locotenent Mihail Mihalcea „a rămas în balon, ripostind până la ultimul cartuș avioanelor inamice ce atacau continuu și neîntrebuințând umbrela de salvare (parașuta) decât după ce balonul se afla în flăcări", se preciza în I.D. nr. 1272 din 30 octombrie prin care viteazul observator aerostier era decorat cu „Steaua României cu spade" în gradul de cavaler.

Cele cinci companii de aerostație execută în ziua de 11 iulie 1917 numeroase reglări pentru artileria grea și cea de câmp. Compania a III-a descoperă 7 baterii inamice și reduce la tăcere prin dirijarea tragerilor trei din ele.

Prin schimbarea frontului de la Namoloasa la Mărășești, și companiile de aerostație au executat un marș greu și rapid spre nord. La 19 iulie, compania a V-a se instalează la 2-3 km sud-vest de Tecuci pentru a conlucra cu trupele din sectorul Doaga-Străjescu. La 20 iulie compania a III-a se instalează lângă pădurea Creanga Babei, pentru a ajuta trupele din zona Cosmești și Panciu.

La 21 iulie 1917 aerostația intră definitiv în comandamentul aeronautic al Armatei I, nou creat sub denumirea de Grupul II aeronautic (comandant-maior aviator Andrei Popovici). Datorită unui comandament aeronautic comun, aerostația a avut o mai bună protecție de la aviația de vânătoare, escadrilele N. 3 și N. 11 primind misiunea să le protejeze.

În perioada marilor încleștări de la Mărășești, personalul aerostației, prin observări directe întreprinse ziua și noaptea, a supravegheat continuu frontul, fiind în legătură permanentă cu trupele terestre și transmițând prin T.F.F. tot ceea ce vedeau. Vrednici și neobositiți, observatorii celor patru companii de aerostație (compania a II-a fusese trecută în rezervă la Iași) descoperă și transmit pozițiile bateriilor inamice, contra cărora artileria noastră își îndreaptă tragerea.

În noaptea de 24 iulie, satul Tudor Vladimirescu, în care cantona compania a IV-a, a fost puternic bombardat cu artileria grea. Ostașii balonului n-au avut atunci decât doi răniți, deoarece își pregătiseră din timp tranșee pentru a se putea adăposti.

Balonul companiei a III-a semnalează, la 25 iulie, transporturi de trupe în camioane automobile pe șoseaua Focșani-Ciusleia. Observatorii aerosieri îndreptă apoi tirul artileriei noastre, care se dezlănțuie și nimește în plin coloana care are mari pierderi. În zilele următoare, baloanele românești, prin manevrări iscusite, întrebuințând trăsura macaraua, tot timpul înhămată, prin scăderi și urcări de înălțime, au fost ferite din calea proiectilelor fără să se întrerupă observațiile, care semnalau necontenit mișcările de trupe sau locul bateriilor inamice.

La 1 august, baloanele companiilor III și IV comunică însemnate mișcări de trupe aflate în marș de la Ciorăști la Mărășești și în fața Cosmeștilor. Locotenentii Petrov și Rădulescu din compania a III-a execută la 3 august cu succes o misiune de noapte, descoperind baterii noi și mișcări de trupe inamice în zona frontului, date care au fost transmise comandamentului Armatei române. Pe 8 august observatorii acestei companii semnalează mișcări mari de coloane pe șoseaua Faurei-Focșani, iar noaptea au surprins importante semnalizări între trupele inamice din Paraipani și Drăgănești.

La 13 august, balonul companiei I face însemnate comunicări; balonul companiei a IV-a este înlocuit, fiind rupt de schije de șrapnel, balonul companiei a V-a execută numeroase reglări și semnalează bateriile inamice în acțiune, lucrări noi de tranșee și fortificații, precum și un convoi de autocamioane spre Bizighești. Spre seară, sublocotenentul observator Constantin Baziliade (compania a V-a) intră de serviciu și este atacat de un avion inamic. Balonul a fost atins de mai multe gloanțe. Bun ochitor, ofițerul român deschide focul cu pușca mitralieră și atinge avionul dușman, care, avariat, părăsește lupta. Balonul dezumflat aterizează cu bine fără ca observatorul să folosească parașuta. Prin I.D. nr. 3865 din 5 septembrie 1919 viteazul ofițer a fost decorat cu „Ordinul Coroana României cu spade" în grad de cavaler și panglică de „Virtute militară".

În ziua de 16 august 1917, plutonierul T.R. aerostier Constantin Sturdza, pe când se afla ca observator în nacela unui balon (al companiei a IV-a) „văzând că se apropie două avioane inamice, a cerut să nu fie coborât și a luptat cu pușca mitralieră până ce a fost rănit de un glonte", se arată în Înaltul Decret nr. 117 din 27 septembrie 1917 prin care temerarul observator a fost decorat cu „Virtutea militară de război" clasa a II-a.

Unul din cei mai tenace observatori aerosieri a fost locotenentul Mihail Vitzu. A luptat în compania a II-a și a executat 26 de reglaje de artilerie în perioada pregătirii ofensivei de la Namoloasa. „S-a distins între 10-12 iulie 1917 descoperind din balonul său 7 baterii inamice reglând tragerea bateriilor românești și care au distrus 6 baterii de 150 mm și una de 201 mm", se arată în I.D. nr. 341 din 18 februarie 1918 prin care temerarul observator a fost decorat cu „Ordinul Steaua României cu spade" în gradul de cavaler.

În ziua de 7 septembrie 1917, locotenentul Vitzu, în timp ce se afla în nacela balonului și executa un reglaj, este atacat de un „Fokker" german. Lupta durează aproape un sfert de oră și viteazul aerostier a reușit să lovească avionul inamic, pilotul, locotenentul major Otto Muller, grav rănit, s-a prăbușit cu aparatul în flăcări lângă Focșani. Locotenentul Mihail Vitzu este singurul ofițer aerostier, pe baza documentelor militare cercetate, care a reușit performanța să doboare un avion de vânătoare inamic din balon. Pentru strălucita sa faptă de arme a fost decorat cu „Ordinul Mihai Viteazul" clasa a III-a.

Sprijinul considerabil pe care l-a primit armata română în anii războiului de eliberare și de reîntregire a patriei de la aerostație s-a materializat prin: 1 703 ore de ascensiune a baloanelor, 410 reglări de artilerie, 281 baterii inamice surprinse în activitate și bombardate de artileria și aviația noastră.

Inamicul a atacat de 46 de ori baloanele, de 18 ori le-a bombardat cu artileria și mitraliat cu aviația, a incendiat două. Bravii noștri observatori aerosieri au coborât de cinci ori cu parașuta. Pierderile suferite de aerostație au fost de 3 morți și 8 răniți.

VALERIU AVRAM