BLINDATE DIN DOTAREA ARMATEI ROMÂNE „C.K.D. Praha LT-38" CORNEL SCAFES

„T-38" sau „R-38" erau indicativele sub care a fost cunoscut în documentele militare românești tancul „C.K.D. Praha LT-38", primul din seria tancurilor intrate în dotarea armatei române în anii celui de-al doilea război mondial.

Tancul „LT-38" a fost una din realizările notabile ale industriei de apărare cehoslovace, industrie despre care, în 1937, locotenent-colonelul Radu Davidescu scria că „beneficiind de avantajul comenzilor străine construiește care de luptă și de concepție străină și de concepție proprie". La acea dată firmele cehoslovace specializate în construcția tancurilor și autoblindatelor erau „C.K.D. Praha", „Škoda" și „Tatra", bine cunoscute armatei române care importase tancul „Škoda LT-35" (indicativ românesc „Škoda R-2"), tancheta „C.K.D. Praha" (indicativ românesc „C.K.D. Praga R-1") și autoblindatele „Škoda" și „Tatra".

Istoricul tancului „LT-38" debutează la începutul anilor treizeci când conducerea firmei „C.K.D. Praha", fiind solicitată de armata iraniană să-i livreze un blindat modern, a cerut specialiștilor ei să proiecteze, realizeze și experimenteze un prototip conform exigențelor beneficiarului. Rezultatul cercetărilor s-a materializat în 1934-1935 când a fost construit tancul, pe un șasiu inspirat după cel al tancului american „Christie", catalogat în documentele firmei sub indicativul „LT-35". Reușita modelului — el incorpora numeroase noutăți din domeniul construcției de blindate — a făcut ca tancul „LT-35" să fie cumpărat în anii următori de armatele peruană, elvețiană, letoniană și suedeză.

Cum era și firesc, performanțele sale au captat și atenția specialiștilor militari cehoslovaci care, urmărind să schimbe dotarea trupelor proprii de blindate, au cerut în 1937 să experimenteze modelul „LT-35". În urma testărilor, ei au solicitat firmei să aducă o serie de perfecționări. Acestea s-au încheiat în ianuarie 1938 când noul tanc, denumit „TNHP LT-38", a început să fie produs în serie, primele bucăți intrând în dotarea armatei cehoslovace în august 1938.

Tancul (lungime 4,546 m, lățime 2,133 m și înălțime 2,311 m, cu o greutate de 9,7 t) era dispus pe un șasiu tip „Christie", cu 4 perechi de roți (acoperite cu bandaje de cauciuc pentru diminuarea zgomotului la rulare), grupate câte două. Suspensia era asigurată de 4 amortizoare semieliptice din arcuri foaie, fiecare cu capetele sprijinite pe o pereche de roți. Cutia blindată (grosimea ei varia între 8-25 mm, la unele serii între 8-50 mm), îmbinată prin nituri, era proiectată judicios încât, în ciuda dimensiunilor reduse, putea să cuprindă un echipaj de 4 oameni. Buna repartiție a greutății, sistemele moderne de transmisie și conducere contribuiau la sporirea capacității de manevră. Construcția relativ simplă în comparație cu a altor tancuri din aceeași categorie, mecanismele sigure asigurau o întreținere ușoară, cât și o fiabilitate sporită.

Armamentul principal era dispus în turelă: un tun lung „Škoda A 7", cal. 37 mm cu o mobilitate pe verticală cuprinsă între -6° și +12° și o mitralieră „C.Z." de cal. 7,92 mm, tip 37, montată paralel cu tunul. Alături de postul de conducere, în stânga, se afla o a doua mitralieră de același tip și calibru. Viteza inițială a proiectului, în greutate de 0,8 kg, era de 750 m/s; el putea să străpungă blindaje de 40 mm grosime până la o distanță de 500 m. Tancul putea să ia la bord 90 proiectile de tun și 2 700 cartușe de mitralieră.

Motorul tancului „LT-38", „Hp Praga EPA I-III", cu 6 cilindri în linie, răcire cu apă, avea o capacitate de 7 754 cm³ și o putere de 150 CP la 2 600 turații pe minut. Carburant: benzină. Motorul avea 5 trepte de viteză pentru mersul înainte și 1 treaptă de viteză pentru mersul înapoi. Viteza tancului era de 42 km/h pe drum, avea o autonomie de 230 km; între performanțe amintesc că el putea să treacă obstacole înalte de 0,8 m, tranșee late de 1,88 m și să urce pante cu o înclinație de 45%.

Până la invadarea Cehoslovaciei de către Germania, între august 1938 — aprilie 1939, firma „C.K.D. Praha" a livrat armatei cehoslovace 150 tancuri „LT-38". După această dată firma a fost preluată de germani care, rebotezând-o sub inițialele „BMM-Werken", au continuat, între 1939-1942, să producă modelul respectiv, sub indicativul „Pz 38 (t)", pentru trupele de blindate germane. În acest interval au fost fabricate 1396 de tancuri „LT-38".

Unitățile Wehrmacht-ului au utilizat tancul „LT-38" în timpul luptelor din Polonia (1939), Franța (1940) și U.R.S.S. (1941-1942). Semnificativ pentru ponderea tancurilor de producție cehoslovacă aflate în dotarea Wehrmacht-ului este faptul că la începutul războiului împotriva Uniunii Sovietice armata germană dispunea de 763 „LT-38" și 189 „Škoda LT-35" („Škoda R-2"), ceea ce reprezenta un sfert din numărul total al înzestrării trupelor de blindate germane.

Luptele înverșunate de pe frontul de est, perfecționarea artileriei antitanc și apariția a noi modele de tancuri au determinat în 1942 înaltul comandament german să hotărască încetarea producerii tancului „LT-38". Totodată, el a hotărât ca blindatele de acest tip rămase operative — relativ puține față de anul 1941 — să fie retrase din dotarea unităților germane de pe frontul de est și să fie trecute unităților de pe alte fronturi, iar o parte să fie vândute armatelor ungară, bulgară, slovacă și română.

În urma acestei decizii, din 1942 firma „C.K.D. Praha" a început să producă pe șasiul tancului „LT-38", dar cu alte cutii blindate și piese de artilerie, tancurile „Marder III", „Bison", „Hetzer" și vehicule purtătoare de tunuri antiaeriene de cal. 20 mm.

Evoluția organizării și înzestrării trupelor române de tancuri — două regimente și un batalion independent în 1939, organizate în 1941 într-o mare unitate, divizia 1 blindată — a făcut ca departamentul de resort de la București să fie vizibil preocupat de situația înzestrării. Preocupările amintite s-au transpus în practică în noiembrie 1939 când Ministerul de Război român a organizat un test pentru alegerea unui nou model de tanc destinat să intre în dotarea armatei române. Cu acest prilej au fost experimentate modele prezentate de firmele „Škoda" și „C.K.D. Praha", însă decizia de a cumpăra unul din ele a întârziat din cauza împrejurărilor politice și militare prin care trecea Europa la acea dată.

Abia în 1942-1943 armata română a reușit să achiziționeze un număr restrâns de tancuri „C.K.D. Praha LT-38", datorită împrejurărilor menționate mai sus, tancuri uzate fizic și moral.

La 23 August 1944 Regimentul 2 care de luptă dispunea de o companie înzestrată cu tancuri „LT-38" (9 bucăți). Această subunitate a participat la luptele insurecționale de la București, Băneasa și Ploiești, cât și la luptele pentru eliberarea teritoriului României, ducând acțiuni până la sfârșitul lunii octombrie 1944, când regimentul a fost retras în spatele frontului pentru refacere. După repararea și completarea materialului, Regimentul 2 care de luptă a fost trimis, în februarie 1945, în zona de operații din Cehoslovacia. Înzestrarea unității era constituită din 120 tancuri și autotunuri și 11 autoblindate.

Regimentul 2 care de luptă a fost repartizat inițial pe lângă Armata 6 tancuri de gardă sovietică, iar apoi pe lângă Armata 7 de gardă sovietică, participând, între 25 martie — 8 mai 1945, la luptele pentru forțarea râurilor Hron, Nitra, Váh, Morava în Cehoslovacia, apoi la luptele din Austria și Moravia, răstimp în care a purtat lupte înverșunate cu diviziile blindate germane SS 25 și 26 și Divizia blindată „Totenkopf". Pierderile regimentului românesc au fost grele încât, la 22 aprilie 1945, comandantul său, colonelul Stan Zătreanu, raporta că doar 23 de tancuri mai erau în stare de funcționare (dintre ele 5 erau „C.K.D. Praha LT-38") și avertiza că, prin lipsa pieselor de schimb, materialul regimentului este pe punctul de a deveni în stare de nefuncționare, prezentând uzuri la toate organele, astfel că „în scurt timp nu vom avea cu ce lupta". Din cele 23 de tancuri el a decis ca tipurile „Renault R35" (11 bucăți) și „LT-38" (5 bucăți) să fie destinate ca material de școală, întrucât prin gradul foarte pronunțat de uzură nu mai pot suporta nici un efort. Această situație s-a agravat în săptămânile următoare, încât la 8 mai 1945 regimentul mai dispunea doar de 2 tancuri operative.

După încheierea războiului înzestrarea regimentului a fost refăcută prin introducerea de noi tancuri T-4 germane, înlocuite apoi cu tancuri T-34 sovietice.

Caracteristicile tehnice ale tancului „C.K.D. Praha LT-38"

Greutate: 9,7 t Lungime: 4,546 m Lățime: 2,133 m Înălțime: 2,311 m

Armament: 1 tun antitanc „Škoda A 7", cal. 37 mm 2 mitraliere „C.Z.", cal. 7,92 mm tip 37

Blindă (nituită): 25 mm lateral 8 mm deasupra

Motor: „Praga EPA I-III" de 7 754 cm³, cu 6 cilindri în linie, cu 2 600 turații/min, cu 5+1 trepte de viteză

Carburant: benzină

Viteză: 42 km/h pe drum

Autonomie: 230 km

Performanțe: trecea obstacole de 0,8 m înălțime traversa tranșee de 1,88 m lățime urca pante de 45%

Echipaj: 4 oameni

BIBLIOGRAFIE

Arhiva Ministerului Apărării Naționale, fond 948, dosar nr. 893

Documente privind istoria militară a poporului român, 16 ianuarie — 12 mai 1945, Editura Militară, București, 1985.

Bajtos, Inginer Ivan, L'ahky tank LT vz. 38, în Model nr. 5/1986

Schmeljow, Igor, Panzer aus sieben Jahrzehnten, Berlin, 1968