RECONSTRUCȚIA LA SCARA REALĂ - ORIGINALE PLANURI DIN ARHIVELE MUZEULUI MILITAR

ISTORIA SE SCRIE ȘI ASTĂZI...

Septembrie. Târziu. Soarele bate, roșu, în geamurile fabricii. Și geamurile reflectă cu zeci, sute de chipuri. Pâcla groasă de dimineață începe să se desframe.

Într-o astfel de zi de toamnă, în Brașov, s-a născut la I.C.A. gândul. Visul de a realiza după zeci de ani, în mărime naturală, două avioane care au deschis drumuri de glorie pentru aviația românească: COANDA 1910 (primul avion cu reacție) și avionul de vânătoare IAR 80 (la data apariției era al patrulea avion în lume în ceea ce privește performanțele sale). Gândul acesta a fost adus de o întreprindere și mai mareață, uimitoare poate pentru noi (deși marile țări ale lumii se mândresc de mult cu așa), aceea de a construi un muzeu al aviației românești, cu tot ceea ce au creat mințile înfierbântate ale constructorilor de avioane. Cu aripile care au fost atât de dragi zburătorilor...

Deschizi un album. Prin fața ochilor defilează chipuri visătoare, sau glumețe, ochi surâzători înecați de albastru. Parcă ai trece pe o alee străjuită de înalți stejari. Cu nume de zburători. Și îți amintești că odată, nu de mult, ai învățat să pilotezi pe un aerodrom care se chema Aurel Vlaicu sau „Mircea Zorileanu" sau... Și-ți mai amintești de satul din munți unde un vultur străjuiește zările, sau de statuia aviatorilor, sau de tulburătoarea inscripție din grădina Palatului Mogoșoaia, sau de cimitirul din Ghencea, sau...

Dacă cei bătrâni își mai amintesc, cei tineri învață să își amintească istoria. Din cărți. Sau ascultându-i pe bătrâni. Ce poate fi mai frumos decât să le arăți avioanele cu care au intrat în Istorie părinții? Bunicii lor. Ce poate fi mai impresionant decât să renașți în sufletele celor ce au supraviețuit acel fior pe care-l simți atingând aripa sau capotajele unui avion cu care ai luptat? Cu care te-ai bătut pentru țara ta. Pentru oamenii ei. Cu care au ars și s-au zdrobit de pământ prietenii tăi. Frații tăi...

Apoi... apoi a început reconstituirea istoriei. Nu numai anticii au scris cu faptele lor istoria, au făurit legende... În fiecare zi se scrie un rând de istorie. Și rânduri, rânduri, se adună în voluminoase volume, dintre care unul va purta numele „ISTORIA ARIPILOR ROMÂNEȘTI", scris cu litere de jertfă și zâmbet pe albastrul pur al cerului românesc.

1. PROIECTARE ȘI CONSTRUCȚIE

„Nu pentru că fapta e grea nu îndrăznim, ci fiindcă nu îndrăznim e fapta grea." SENECA

Desene. Schițe. Calcule. Fotografii. Cu repezi bătăi de inimă am început să răsfoim documentația adusă de la muzeu. Documentația care acum 50 de ani se năștea pe planșetele proiectanților. Nota tehnică întocmită cu atâta grijă pentru cel mai bun avion de vânătoare românesc. Catalogul ilustrat de piese. Aproximativ 15% din desenele originale.

Aveam impresia că reconstituim un joc de puzzle, cu zeci, sute de decupări, printre care rămâneau multe spații goale. Foarte multe. Goale și arcuite ca un mare semn de întrebare. Dar am căutat. Am întrebat pe cei vârstnici. Am comparat. Siluetele au început să apară, nesigure ca primii pași spre lume al puiului de om.

Primăvara cânta în sufletele noastre când au căpătat contur primele ansambluri mari: fuzelajul anterior, fuzelajul posterior, aripa, ampenajele, suportul motor. Și gabaritele. Apoi suprafețele de comandă. Aterizorul principal. Elica. Comenzile. Totul devenise posibil. Odată cu finalizarea formei constructive ne-am încrețit din nou frunțile asupra alegerii materialelor, tehnologiei de execuție.

Și iată că Pasărea Phoenix a renăscut, ca altădată, dar nu din propria-i cenușă. Din vis. Din speranța de a revedea un avion care poartă în numele lui Istoria. Aripile avântate ale constructorilor români de avioane. Și, nu în ultimul rând, jertfa proiectată peste ani în tinerele văstare ale unei țări libere. Purtată în suflet de cei ce au supraviețuit. Și iarăși nu în ultimul rând, din ambiția constructorilor de azi de a dovedi că sunt cel puțin egali constructorilor de ieri.

S-a lucrat mult, cu grijă, I.A.R-80 fiind pentru noi mai mult decât un prototip. Decât o simplă machetă. Este un simbol. O fereastră deschisă spre zori. O creangă de măr înflorit oferită celor ce au căzut apărând acest pământ.

În tot timpul construcției au fost alături de noi reprezentanți ai Muzeului Militar Central, vechi constructori pensionari și veterani din război. Mulțumim pe această cale pentru sprijinul acordat de: maistru pensionar Ion Tudor, inginer pensionar Constantin Gheorghiu, pictor Ion Tărlungă, lt. col. Marin Mocanu, profesor Neculai Moghior, Dan Antoniu, arh. Constantin Costache.

Întregul colectiv al secției Montaj general a fost animat de un entuziasm deosebit, de dorința de a realiza avionul I.A.R.-80 cât mai repede și cât mai bine. Este suficient să spunem că dacă la primele schițe ale pieselor și ansamblurilor avionului ne băteau în geam întâile flori ale primăverii, la începutul lunii lui Cuptor avionul I.A.R.-80 strălucea în soare, proaspăt vopsit.

Mulțumim de asemenea pentru sprijinul acordat de conducerea fabricii, dar mai ales mulțumim celor care au avut inițiativa de a construi acest avion și au avut încredere în realizarea lui la I.C.A.-Brașov.

Ing. MANUELA NICULA

APARIȚIA AVIONULUI ȘI EVOLUȚIA TEHNICĂ

10 mai 1939. La București se desfășoară o paradă militară. Trupe din toate armele trec prin fața tribunei oficiale, în care sunt prezente oficialități civile și militare române și străine.

La un moment dat, un avion de vânătoare de un tip necunoscut apare din nori și după un picaj prelungit execută o singură trecere prin fața tribunei, stârnind senzație printre cunoscători datorită vitezei și formei elegante. Întrebările încep să curgă, dar răspunsurile sunt puține și imprecise.

Este prima prezentare publică a vânătorului I.A.R.-80, care va deveni cel mai cunoscut avion de fabricație românească și mândria fabricii de avioane din Brașov (I.A.R.).

În anul 1936, la I.A.R se inițiase un proiect pentru un avion de vânătoare de concepție proprie. Avea un motor în stea, tren escamotabil și cabină închisă. Proiectul nu a depășit faza de schițe inițiale, datorită lipsei de sprijin din partea oficialităților, care preconizau cumpărarea de avioane din străinătate sau cumpărarea de licențe din străinătate. Ca urmare, se cumpără licența poloneză a avionului P.Z.L. P-24, care va fi produs în serie la I.A.R.

Totuși, în anul 1937, în cadrul secției de proiectare din I.A.R., începe elaborarea, din proprie inițiativă și în secret, a unui proiect pentru un nou avion de vânătoare, destinat să înlocuiască modelele perimate aflate în dotare. Proiectul este realizat de profesorii Ion Grosu și Ion Cosereanu și inginerii Zotta Gheorghe și Vallner Gheorghe. La proiectare sunt folosite, peste tot unde este posibil, componente ale avionului P.Z.L.-24 (exemplu, fuzelajul posterior).

Pentru realizarea proiectului și a prototipului au fost cheltuite 180 000 ore/om.

Membrii colectivului de tineri constructori de la I.C.A. - Brașov care, la solicitarea Muzeului Militar Central din București, au reconstruit după documentația originală un avion I.A.R-80. Alături de ei, veterani piloți, constructori și tehnicieni ce au participat la realizarea reconstituirii, la o jumătate de secol de la prototip