AVIONUL INVIZIBIL - Lockheed F-117 A „Spiridușul năzdrăvan"

Fiecare piatră de hotar din istoria tehnicii generează în jurul ei o atmosferă de mister și legendă, cu atât mai mult dacă este vorba de un produs militar. Revista noastră fiind destinată stimulării activității constructorilor amatori, nu vom pierde nici acum ocazia de a reliefa rolul entuziaștilor în promovarea progresului tehnic, chiar dacă este vorba de un zvon promovat de ziariști și chiar dacă această contribuție nu face decât să amplifice cursa calitativă a înarmărilor. Pe la începutul deceniului 1970, un dentist, constructor amator a încercat să-și realizeze singur un aparat de zbor ușor. Avioneta, modestă și realizată cu multe improvizații a fost pompos botezată „Vulturul". După câteva luni de punere la punct în sâmbetele duminicile libere a început chiar să zboare. Și atunci surpriza: operatorii radar de pe aeroportul texan unde se petrecea acțiunea au remarcat cu stupoare că avionul nu apare pe ecranele lor decât uneori și chiar atunci cu o „semnătură" foarte mică. Imediat au fost sesizate organele interesate și soluțiile constructive considerate până atunci improvizații au devenit obiect serios de studiu. Nu știm cât este de veridică povestea, dar are farmecul ei ținând seama că este lansată în jurul unui aparat de zbor de o complexitate ieșită din comun...

În luna noiembrie 1988, timp de 12 zile USAF a atentat la simțul estetic al celor care avansau idei despre cum trebuie să arate avioanele militare moderne.

La început a fost o fotografie neretuşată reprezentând avionul de vânătoare F-117 A Stealth al firmei Lockheed, aflat deja în serviciu de 5 ani, fără să fie recunoscut de guvernul US până atunci. Cu cocoașă, cu botul în formă triunghiulară, cu o cabină care nu e cu mult diferită de aceea a unui avion agricol polonez. Apoi a avut loc prezentarea bombardierului ce semăna cu o „pisică de mare" uriașă. În timp ce B-2 este tulburător, F-117 A este hidos. Este un înger de înaltă tehnologie al morții.

Chiar dacă ar fi un avion obișnuit de luptă, F-117 A și-ar putea revendica un loc în istorie ca unul dintre cele mai eficiente programe de securitate realizate într-o democrație, pe timp de pace. De abia după zece ani de la zborul primelor prototipuri și cinci ani de la intrarea în serviciu a modelului, a confirmat USAF existența lui F-117 A.

Începând cu 1945 USAF a studiat reducerea vizibilității, dar practic progresele din tehnologia de calcul din anii '60 au deschis calea spre descoperirea legilor complexe de modelare tri-dimensională care constituiau cheia reducerii secțiunii transversale pe radar (Radar Cross Section).

Tehnologia comenzilor electrice de zbor (FBW) a constituit un mijloc de a face practice, dacă nu în mod necesar făcute pentru zbor, configurațiile influențate de RCS.

Departamentul Advanced Development Products de la Lockheed - California, cunoscut sub numele de Skunk Works a creat conceptul de „faceting" în legătură cu controlul RSC-ului. Prin divizarea formei exterioare a unui corp cu configurație neregulată în multe suprafețe mici, perfect plane, energia unei unde radar poate fi difuzată în mai mulți lobi mici.

În 1974 sau 1975, firma Lockheed a fost finanțată de Defence Advanced Research Projects Agency (DARPA) pentru a produce un număr mic de probe de concepție pentru prototipul XST (Experimental Stealth Tactical), în cadrul unui program cunoscut sub numele de Have Blue. Proiectat și dezvoltat sub coordonarea lui Ben Rich, primul XST a zburat în 1977 la baza de încercări în zbor Groom-Lake, Nevada.

Validarea RCS cu o foarte mare precizie cerută de Stealth nu se poate realiza pe modele la scară redusă.

Domeniile de măsurare RCS, în exterior, la scară mare sunt în cel mai bun caz compromisuri și nu pot simula fenomenele RCS dinamice cum sunt cele cauzate de flexionarea structurii în zbor.

RCS nu este singura problemă care se pune la conceptul Stealth. Un Stealth trebuie să fie „invizibil" în șase domenii: radar, infraroșu, vizual, acustic, fum și aburi.

Toate acestea au constituit obiectivele programului XST, care a avut rezultate bune în ciuda pierderii unui aparat în anul 1977. În 1978 administrația Carter a autorizat realizarea unui Stealth operațional. Numele codificat al programului a fost Senior Trend, urmărind un model stabilit de programele ADP anterioare, cum sunt Senior Crown (SR-71) și Senior Bowl (D-21).

Spre deosebire de programele Advanced Technology Bomber (Bombardier de Tehnologie Avansată) și Advanced Cruise Missile (Misila de Croazieră Avansată), lansate puțin mai târziu, așa numitul avion de vânătoare Stealth, nu a constituit subiectul unei competiții de proiectare.

Primul avion F-117 A a zburat în iunie 1981, și a devenit operațional în octombrie 1983. S-a realizat o nouă escadrilă TG-4450 cu piloți foarte experimentați pe F-111 sau Wild Weasel.

Descrierea avionului este comparabilă cu încercarea unui artist din evul mediu de a reprezenta un rinocer pe baza unei istorisiri de mâna a doua.

Îmbinarea și fațetarea conferă lui F-117 A o înfățișare de reptilă cu cocoașă.

Avionul F-117 A are cam aceleași dimensiuni cu F-4 sau F-18, dar o formă cu totul diferită. Aspectul general este de cap de săgeată, bordurile de atac fiind drepte între vârfurile aripii și bot; în această privință F-117 A seamănă cu bombardierul B-2. Săgeata aripii lui F-117 A are un unghi de 66-67°.

Fuselajul este aproape piramidal. Suprafața lui cuprinde multe fațete mici, perfect plane care pot lua forma materialelor RAM lipite în substructură. O cupolă alcătuită din panouri plane și cadre groase formează apexul piramidei. Fuselajul adăpostește un singur pilot, două motoare care pot fi GE F 404 fără post-combustie, armament, tren de aterizare și cea mai mare parte a combustibilului.

Anvergura aripii are în jur de 12,5-13 m, lungimea totală aprox. 16 m, iar înălțimea de 4 m. Acest lucru, precum și tracțiunea disponibilă sugerează o greutate totală de aprox. 19 000-20 000 kg. Armamentul poate cântări în jur de 1800 kg, probabil este amplasat în două compartimente și cuprinde bombe ghidate prin laser Paveway și misile Maverick.

F-117 A este poreclit de piloți într-un articol din revista „Time" „Spiridușul năzdrăvan" (Wobbly Goblin).

Tehnologia Stealth este rațiunea existenței F-117, eficacitatea sa este esențială. Se pare că lumea Stealth-ului și-a dat seama de importanța micșorărilor RCS, față de o țintă standard și a suprimat alte semnalări pentru a corespunde aceluiași nivel.

Materialul absorbant radar (RAM) și structura absorbantă radar (RAS) sunt folosite pentru a reduce RCS rezidual și în zonele unde modelarea Stealth-ului trebuie compromisă pentru a crea un aparat de zbor practic.

Amenajarea interioară a lui F-117 A va reflecta una din principalele cutezanțe ale lui Stealth. Rezervoarele exterioare și armamentul acoșat ar fi la fel de potrivite pentru Stealth, ca spoiala pentru aspirantele la titlul de Miss America. Orice avion tactic modern tipic, transportă la exterior 30%, sau mai mult din combustibilul specific misiunii, împreună cu 95% din armament.

Metodele prin care alte semnături decât cele radar și infraroșu sunt suprimate, nu se cunosc în detaliu. Măsurile tehnologice în domeniul acustic duc la diminuarea zgomotului până la a fi comparabil cu un avion cu reacție mic, de afaceri.

Motoarele cu emisie redusă de fum sunt deja în serviciu, iar progresele tehnologice privind combustia ar putea reduce fumul vizibil la nivele neglijabile. Din anii '50 au început cercetările privind adaosurile chimice care ar putea disipa vaporii de apă în particule mai mici decât lungimea de undă a luminii vizibile. S-a studiat, de asemenea, reducerea semnăturilor vizuale sub nivelele care pot fi atinse prin camuflaj pasiv clasic.

Nu se cunoaște tipul sistemelor de navigație și atac. Primele produse realizate de Skunk Works au necesitat, în general, o serie de subsisteme speciale perfectionate pentru a corespunde misiunilor pe timp de noapte.

În fotografia realizată de USAF apare o cavitate vizibilă la baza parbrizului pentru a adăposti un obiect sferoid cu un diametrul de aprox. 30 cm. Se pare că acesta este o turelă pentru un senzor electro-optic și un dispozitiv de ochire armament, în legătură cu un display montat pe cască.

Performanțele sunt estimate empiric, dar se poate afirma că este un avion subsonic. Nici sarcina utilă pe aripă, configurația sau raportul tracțiune/greutate nu sugerează o agilitate mare. Avionul a fost descris ca unul care zboară mai bine decât arată.

Referitor la distanța de zbor, F-117 A poate rivaliza cu puține avioane de aceeași dimensiune.

Un alt factor important este că avionul poate întreprinde o croazieră la altitudine eficientă din punct de vedere al combustibilului, mărind distanța la care poate fi detectat de un sistem defensiv.

A fost procurat un număr de 59 aparate F-117. Ultimul avion va fi livrat în februarie 1990.

Se pare că avionul este scump, mai ales datorită preciziei de fabricație extrem de mari pe care o implică avioanele Stealth.

Întregul program ar fi costat 7 000 milioane dolari, inclusiv cercetarea și dezvoltarea. Este un model foarte specializat, cu greutatea armamentului mică și optimizat pentru a ataca grupuri mici de obiective deosebite, centre de comandă și control, poduri strategice, depozite de armament, baze mari de misile și altele. În anii '90 o parte din misiunile sale ar putea fi preluate de B-2 sau A-12 al US Navy, care reprezintă generația mai nouă a tehnologiei Stealth.

Trei aparate au fost pierdute în accidente.

Când se va scrie istoria completă a lui F-117 și a lui „Senior Trend", peste mulți ani, el va fi considerat o piatră de hotar ca și primele avioane de vânătoare cu reacție sau primele supersonice de vânătoare; imperfect, dar primul.

Cu timpul ne vom obișnui cu aceste creaturi cu aspect ridicol, așa cum americanii nu mai râd de bubăruza Volkswagen. Poate că în 1992 un nou avion de vânătoare ne-stealth va arăta la fel de ciudat și enigmatic, așa cum arată astăzi F-117 și B-2.

Stealth (furișat engl.) este denumirea dată avioanelor pe care ziariștii le consideră „invizibile" și tehnologiilor specifice. La noi s-a propus adaptarea versiunii din franceză: avion „furtiv".

LOCKHEED F-117A

Concepție desen: TEODOR LIVIU MOROȘANU Desenat: ELENA IEPURAȘ