Operațiunile militare de pe noul aliniament rețin Grupul 9 în subordinea Corpului 1 Aerian, angajat total în luptele din zona Chișinău-Iași. În interior, la apărarea teritoriului, oficiul de gazdă pentru „musafirii" de la Foggia face Grupul 7, trei grupuri de 80-uri și grupurile germane de pe Mizil, Târgșor, Zilistea, Otopeni și Roșiorii de Vede. Ocupat pe frontul Moldovei, Grupul 9 e încă departe de adevărata față a războiului. Însoțind Ju-urile Grupului 5, Henschel-ele și Escadrilele de Stuka plecate să zdrobească satele moldovenești aflate în zona ocupată de ruși, temerarii grupului lui Șerbănescu țin la distanță roiurile de Jak-uri, La 5-uri și Bell Airacobra... În pleiada numelor de viteji ai Grupului, Milu, Băzu, Mucenică, Șerbănescu, Dobran, Simionescu, Tony Dușescu sau Darjan sunt cap de afiș....

Bărând calea americanilor, la sud, Chirvăsută, Maga, Toma Lucian, Rozariu, Marinciu, Agarici și Ciutac doboară Liberatoare și Lightning-uri... Învingători - adesea învinși pierd pe căpitanul Trandafirescu; Dan Scurtu și adjutantul Casian Teodorescu sunt răniți.

Cerul țării e o mare de flăcări, fum și praf... Dire negre, zgâriate pe cer de unghiile morții, semnează sentințe capitale la vârsta când condamnații nici n-au aflat bine ce se întâmplă pe planeta asta incendiată.

La 6 iunie 1944 bombardierele americane vin din nord-est... Yankeii vor să-și manifeste practic bunăvoința față de strădaniile poporului rus în ducerea războiului începând a demonstra posibilitățile aviației americane prin intervenția acestor unități dislocate în Rusia pentru sprijinirea acțiunilor sovietice pe frontul românesc, deschizând seria raidurilor releu printr-un atac asupra Galațiului cu bombardierele Escadrei a 5-a, dislocată de la 2 iunie 1944 pe aerodromele de la Poltava, Mirgorod și Piryatin.

Decolând la alarmă, la 09.30, paisprezece G-uri sub comanda lui Șerbănescu s-au precipitat spre Galați... Bombardierele sclipeau argintii peste Brăteș - notează locotenentul Dobran și ne-am repezit pe urmele lor. Băzu a doborât un Mustang; Dobran a doborât și el - probabil un alt Mustang. Lovit, Dobran a aterizat forțat în sudul Basarabiei. Azi se discută aprins calitățile avioanelor americane, întrucât a fost prima întâlnire a Grupului cu aceștia, se consemnează în Registrul istoric al Grupului 9. Precauți pentru a feri avioanele de vreun posibil atac nocturn, le ascund la Matca...

În cadrul unei ceremonii în fața careului de avioane și în prezența oficialităților aviatice, generalul Desloch face cadou Grupului care primește numele de „Desloch-Șerbănescu" șase G-uri nou-nouțe. În dimineața de 9 iunie 1944.

Duminica 11 iunie, Șerbănescu conduce treisprezece avioane la atacul formațiilor americane care atacau Focșaniul. Milu, Ciocănel, Stengel, Șerbănescu și Colea Neghineac doboară câte un cvadrimotor. M-au lăsat să mă apropii... M-am băgat ca... între ei. Deodată cerul a luat foc îmi relata Milu desfășurarea luptei mii de focuri bengale se stergeau de avion. Nimerisem peste o grupare de G-uri, cuirasatele alea zburătoare, pline de mitraliere și tunuri. Nu știu cum am reușit să scap.

Intensificarea raidurilor concomitentă cu reducerea treptată a capacității de luptă a unităților din apărarea teritoriului a determinat măsuri de contracarare a loviturilor inamicului aerian prin acțiuni în masă. Se emite un nou regulament de luptă, cu numele de cod „Sternflug", care are în vedere contraatacuri în formații masive...

Încleștări de-o duritate inimaginabilă fac să cadă avioane... Mor oameni; apărarea devine mereu mai neputincioasă. La 24 iunie Grupul pierde (...) unul din cei mai temerari vânători ai aripilor românești în persoana adjutantului aviator de rezervă Lungulescu Constantin...

Grupul 9 luptă pe două fronturi; dimineața, chemat la Sternflug, la Zilistea, se bate cu yankeii între Carpați și Dunăre... După-amiază, pe frontul Moldovei, rărarește rândurile asaltatorilor roșii.

O după-amiază înăbușitoare de vară, sub griul unui plafon compact, instalat cam pe la 2 500... Din respect, sau temători de fulgerele Sfântului Ilie, patronul aviației, prietenii de la Foggia ne-au lăsat în pace în această a douăzecea zi a lui iulie... Tecuciul e în sărbătoare. Tot Tecuciul e pe aerodrom. Grupul 9 e vedeta zilei.

În după-amiaza acestui 20 iulie 1944, vedeam pentru ultima oară - pe Ciocănel, pe Șerbănescu, pe Băzu...

Prins în monstruosul cleşte al inferiorității, Ciocănel a căzut în luptă la 26 iulie 1944; la 13 august 1944 s-a stins - în spitalul Anton Cincu, din Tecuci - mângâindu-și, în delirul premergător morții, cruciulița albastră a Ordinului Mihai Viteazul, de curând prinsă pe reverul vestonului. Dispăruși sau hăcuiți de fierăria sfărâmată a G-urilor adjutanții Pavel Țurcanu, Sandu Economu și Emil Bălan, tânăr și talentat pictor. Mucenică și Andrei Rădulescu sunt și ei grav răniți. Din cele optsprezece avioane plecate, sub comanda căpitanului aviator Gheorghe Popescu-Ciocănel, lipseau șapte... Dintre avioanele americane lipsă la apel, la întoarcerea pe Foggia unsprezece erau prețul plătit de temerarii Grupului 9 pentru măcelul din 26 iulie...

Drumurile ni s-au încrucișat în fața brutei ce-l adăpostea pe „7 alb" al lui... La demonstrație zburase cu G-ul lui Stengel. Cu nelipsita-i vestă de zbor și la fel de nelipsitele cizme de antilopă neagră, cu fermoar, amintea de legendarii mușchetari din povestile copilăriei. Nu prea înalt, puternic construit, bine legat în frânghiile mușchilor săi de atlet, era o îmănunchiere de inteligență și forță... era în viziunea mea de atunci prototipul pilotului de vânătoare. De sub fruntea lui lată și înaltă, din umbra cozorocului, licărea verdele metalic al ochilor despre care nu puteai spune dacă sunt ochi de pradă sau de visător, dincolo (de care) stă de veghe o inteligență fină și un suflet de elită. Am simțit pământul vibrând... Siguranța mersului, ținuta lui atletică, forța personalității lui mi-au dat sentimentul că pământul tremura sub călcătura lui zdravănă. Încredințez pe cititori că azi, când îl cunosc pe Șerbănescu mai bine decât l-am cunoscut în anii când era în viață, imaginea lui de atunci n-a fost o exagerare idolatrică.

Îi știam Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul; fusese decorat cu râvnitul ordin în iunie 1943, la Mariupol. Aceeași decorație fusese înmânată atunci lui Băzu, locotenentului Teodor Greceanu și Ioan Dicezare și sublocotenentului Milu. Distins în luptele de la Melitopol și Nipru, primește la 13 decembrie 1943 - Coroana României cl. IV cu spade și panglică de Virtutea Militară. Era de mult Cavaler al Ordinului Virtutea Aeronautică...

Era, așa cum spun toți cei care l-au cunoscut bine și cum subliniază în mod deosebit locotenentul C. Fotescu și Titus Axente, ori de câte ori îl evocă, un excepțional camarad; un caracter integru, foarte sever (în școală), dar foarte drept. Era gata să sară în apărarea oricui când era în joc dreptatea cuiva. Pentru căpitanul Șerbănescu cauza ostaşilor era sfântă. Nu întâmplător, atunci când a luat comanda grupului, a inspectat în primul rând cantonamentul trupei... Nu întâmplător s-a interesat, în amănunt, de condițiile de viață și de nevoile ostaşilor.

Mulțumind primarului din Nicorești și preotului din Ionășeștii Tecuciului pentru darurile trimise de Paști ostaşilor din Grupul 9 Vânătoare, în 1944, scria: „Acum se vede adevărata și înalta valoare a românilor, (...) prin splendidui sentiment de frăție și camaraderie, cât mai ales prin ospitalitatea cu care primesc pe ostaşi, îngrijesc și ajută. Dreptatea voastră față de Armată și de fiii țării cei mai încercați au fost totdeauna calitățile de seamă ale neamului nostru care pentru aceste motive va fi întotdeauna la fel de strâns unit și nu va pieri niciodată la oricât de grele încercări l-ar pune Dumnezeul lui. Neînduplecat dușman al bolșevismului, ostaș brav și înflăcărat patriot, căpitanul Alexandru Șerbănescu continua într-una din scrisori: Strânși uniți în idealul pașnic al existenței noastre, dar neînfricosați și dârji la lupta cu fiara bolșevică, neamul nostru, cu frica și respectul lui Dumnezeu, a dat întotdeauna proba celei mai sfinte înfrățiri..."

Primește dârz loviturile yankeilor, neclintit și hotărât să răzbune masacrul de la 26 iulie... Răzbunarea rămâne doar dorința: cu ce și mai ales cu cine să-i răzbune? Doboară un Mustang și Milu un Lightning, la 31 iulie, dar pierde pe Dinu Pistol, camaradul din școală și de grup... Mai doboară un Mustang; Băzu doboară, în aceeași luptă, două Lightning-uri la 4 august. Două Mustang-uri date jos de Dușescu și Panaite și Lightning-ul lovit de Milu trec în activul Grupului 9, dar... schilozi, Milu și Encioiu abia se salvează cu parașutele. Culeși de pe câmpuri, sunt transportați cu un planor la Buzău. Este 8 august 1944; Rândurile Grupului s-au rărit simțitor, reducându-se la 16 piloți disponibili. Două zile mai târziu, la 10 august, cade în luptă adj. maj. Panaite Ioan, unul din neobișnuiții luptători și vânători.

În conferința de la Sectorul 2 Vânătoare se analizează insuccesul intervenției din 10 august și se insistă asupra sistemului de lucru în condițiile impuse de situație. La această reuniune, care a avut loc la Meri, Șerbănescu s-a întâlnit pentru prima oară cu căpitanul Vizanti... Concluzia conferinței a fost că nu se doboară bombardiere și că trebuie să se doboare.

Licăririle de speranță privind salvarea lui Ciocănel se năruie în noaptea de 13 august; Ciocănel moare în chinul arsurilor, provocate de avionul incendiat. Șerbănescu obține aprobarea pentru ca șapte G-uri din Grup să-i dea ultimul salut...

Din Registrul istoric al Grupului 9 Vânătoare: 18 august 1944, orele 9,10. Comandantul grupului, cpt. av. Șerbănescu Alexandru, încercând a executa ordinul primit, este atacat și doborât, dându-și viața pentru gloria Grupului pe care l-a slujit și condus.

În peste șase sute de misiuni doborâse cincizeci de avioane.

Faptele tale de arme te-au înnobilat și prin jertfa supremă ai urcat la rangul de prinț al vânătorilor români, a spus, în fața gropii deschise în clipa ultimă, comandantul lui, comandorul aviației Leu Romanescu.

19 august 1944, orele 13,10. La verticală, trecând peste stradă, patru G-uri vin dinspre sud... Distingem pe „7 galben", al lui Băzu; celelalte trei sunt germane. „Uite-l pe noul comandant ne-a spus Vasile Simescu, fostul colonel Simescu de la M. St. M. el e comandant la 9 Vânătoare... Șerbănescu a căzut ieri!"

Vestea ne-a descumpănit. De câteva zile nu știam nimic de soarta grupului. Era pe Buzău pentru Sternflug. Din ordinul Sectorului 2 Vânătoare, care interzisese intervenția în cazul unor incursiuni inamice, la ora 10,00 grupul s-a dispersat pe Mamaia. Acum revenea la Tecuci.

Un prinț își încheiase misiunea...

Prințul Cantacuzino i-a preluat ștafeta gloriosului Grup 9. La mitingul aerian din 26 iulie coborâse triumfător din Bucker-ul lui, YR-BAZ. Înalt, impunător, expresiv, căpitanul Constantin-Băzu Cantacuzino își sărbătorea triumful în furtuna de aplauze a tecucenilor entuziasmați. Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul și al Virtuții Aeronautice cu cincizeci și nouă de victorii dobândite în două sute unsprezece lupte aeriene, din cele șase sute de misiuni la inamic, este capul de formație al așilor vânătorilor românești.

Învingându-și neputințele bătrâneții, subclasat și umilit prin creșterea continuă a plafonului de lucru al americanilor, bătrânul 80 s-a întrecut pe el sub mâna de maestru a bravului căpitan Vizanti și a celor care numai datorită curajului și spiritului de sacrificiu (au) săvârșit acte de eroism, demne de admirat. În prima linie în lupta cu bombardierele agresoare, de la începutul campaniei împotriva americanilor, piloții 80-urilor au urcat pe batjocoritul cer al țării, au angajat lupta în condițiile celei mai umilitoare inegalități, au doborât bombardiere și... uneori au și scăpat... Au scăpat cam o treime din cei porniți la luptă.

Piloții de vânătoare și-au făcut datoria. Eroismul lor și-a dăltuit nemurirea în sufletul României.

Cei căzuți și-au pus viața chezășie la temelia veșniciei neamului. Rămașii au schimbat cocardele avioanelor și frecvențele radio trecând Carpații în Transilvania apoi mai departe, prin Ungaria și Cehoslovacia, până sub zidurile Vienei.

Pe noul drum de luptă au rămas mulți alții eroi; aripi frânte ale aviației noastre de vânătoare...

Istoria într-o fotografie... făcută pe frontul de vest spre sfârșitul războiului, are în prim-plan două figuri simbol, doi luptători situați din primele zile ale războiului în capul formației de asi. Încadrați de Eftimopol (de la Asalt) și de Posteuca și Tache Baciu, Băzu și Vizanti „pozează" pentru reporter... Băzu, amintind prin tot ce l-a situat pe locul I al așilor - de falnicele escadrile ale Flotilei 1 Vânătoare; de piloții și Messerschmitt-urile lor... Dan Vizanti, steagarul grupurilor de 80-uri, profilat în fotografie pe un I.A.R. 80, întrupează finalul victorios al unor lupte îndrăjite: izbânda unor piloți eroi ai unor avioane eroice...

Sunt cei rămaşi norocoșii, s-ar fi putut spune atunci, cei care de la Prut la Stalingrad, și de-acolo la Viena, s-au bătut cu moartea în sutele de lupte aeriene și-au învins-o, răzbunându-și camarazii răpuși...

Am intenționat dornici să oferim cititorilor adevărul despre faptele lor de arme să conturăm un tablou cât mai cuprinzător al victoriilor aeriene obținute de vânătoarea noastră. Lipsa documentelor care să le certifice pe cele citate în diverse texte și lipsa totală a datelor unora dintre piloții în cauză nu ne-au sprijinit intențiile.

Ajutorul dv. al tuturor celor care dețineți informații, fotografii și documente pe această temă ar contribui substanțial la realizarea intențiilor noastre. Îl așteptăm.

Capitan aviator Alexandru Șerbănescu

Pictor ION TĂRĂLUNGĂ

LEGENDA FOTOGRAFIILOR

1. Un grup de piloți de vânătoare pe frontul de est. Al doilea din stânga It.av. Dan Scurtu, al treilea slt.av. Ion Milu. De notat cizmele de zbor de blană (cizme rusești).

2. Slt.av. Ion Milu în carlinga unui „G"-u, probabil german după litera R vopsită pe fuselaj (aparatele militare românești nu purtau litere pe fuselaj).

3. Patru piloți de vânătoare din Grupul 7 vânătoare; de la stânga la dreapta începând cu al doilea: slt.av.rez. Ion Simionescu, adj.maj.av. Nicolae Burileanu, adj.av. Hristea Chirbasută, adj.av. Ion Mucenică. Aparatul este un ME 109E banda albă din fața carlingii indică o victorie aeriană.

4. Cpt.av. Alexandru Șerbănescu și lt.av. Teodor Greceanu în fața unui ME 109.

5. Asul nr. 1 al aviației de vânătoare românești, cpt.av. Băzu Cantacuzino, în carlinga unui G-u. Militarul din personalul terestru ajută să prindă chinglile de scaun.

6. Câțiva din zburătorii Grupului 9 vânătoare, de la stânga la dreapta: al treilea slt.av. Ion Milu, al cincilea cpt.av. Alexandru Șerbănescu, al nouălea lt.av. Ion Dobran.

7. Adjutantul aviator Ion Mălăcescu.

8. Căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu.