Aero L-39 ZA „Albatros"

DAN ILOIU

Elaborarea acestui proiect a început în 1963 la firma AERO din Cehoslovacia, datorită necesității unui avion de școală reactiv din generația a 2-a. La bază a stat experiența câștigată cu exploatarea avionului de școală reactiv din generația I L 29 „DELFIN", din 1956, care până în 1965 a fost produs în peste 3 500 exemplare, fiind exploatat în 11 state, iar în prezent mai sunt câteva sute de exemplare în exploatare.

Colectivul de proiectare a fost condus de inginerul șef al firmei AERO, Jan Viček, împreună cu șeful de producție, Karel Dlouhy.

În 1964 apare un prim model la scară, iar la sfârșitul lui 1965 modelul nr. 3, la scara 1/5. Pe acest model au fost făcute încercările în tunelul aerodinamic, transformările efectuate făcând ca modelul nr. 3 să semene destul de puțin cu nr. 1.

Pentru o proiectare cât mai ergonomică a posturilor de pilotaj a fost realizată o machetă la scară reală a fuzelajului anterior, pe care s-au făcut măsurătorile și modificările necesare. Ulterior s-a realizat și o machetă la scară reală a întregului avion.

Ca motor a fost folosit motorul Ivacenko Al-25, preluat de la Yak-40 și transformat. Au fost realizate noi scaune catapultabile, tip VS-1 BRI. Concomitent cu realizarea avionului au mai fost realizate: instalația de antrenament de catapultare NKTL-29/39, simulatorul de zbor TL-39 și instalația de control mobilă KL-39.

Probele încep în 1968. Primul prototip, L-39 X-01, nu a zburat, ci a fost folosit pentru diferite probe la sol. Primul zbor a fost realizat de prototipul nr. 2 L-39 X-02 (matricola OK-32), pe data de 04.11.1968, de pe aerodromul AERO Vodochody, pilotat de Rudolf Duchon. După o lună a zburat și L-39 X-03 (P-03). Urmează probele de zbor, de catapultare (prima în iulie 1971). Mai târziu L-39 X-03 a fost folosit pentru probele variantei L-39 ZA.

L-39 X-04 nu a zburat. L-39 X-05 (OK-25) efectuează primul zbor pe 23.04.1969. Cu acest prototip au fost efectuate probele militare la Centrul de Control Cercetare și Testare de la Praga-Kbely, ajungând apoi la muzeul aerului, aflat tot la Praga-Kbely.

În 1973, pe avionul L-39 X-06 (OK-186) este instalat motorul Al-25 TI, îmbunătățit. X-06 zburase pe 28.04.1970, cu un motor Al-25 W. Pe prototipul X-07 (3907) au fost aplicate toate îmbunătățirile rezultate din testele efectuate cu primele 6 prototipuri. Primul zbor a avut loc pe 15.12.1970.

În mai 1973, Aviația Militară a URSS face primele comenzi, astfel încât poate începe producția de serie.

Alte prototipuri produse: X-08 (3908), ca prototip pentru L-39 V, probele începând în 1972 X-09 (3909); X-10 (OK-188); X-11 (OK-HXA) prototipuri pentru L-39 ZO, între anii 1973-1976

AERO L-39 „ALBATROS" este un avion de școală și antrenament cu reacție, cu două locuri în tandem, cu aripa dispusă jos, monomotor, cu tren de aterizare escamotabil. Dotarea sa cu aparatură și armament permite executarea următoarelor misiuni:

- Instruire de bază și avansată a piloților, pe timp de zi, noapte sau în condiții de vizibilitate redusă; - Antrenament de luptă; - Combaterea țintelor aeriene cu rachete dirijate, aer-aer, cu infraroșu; - Antrenament în lupta aeriană, cu fotomitraliera; - Combaterea țintelor aeriene sau terestre cu rachete nedirijate; - Combaterea țintelor terestre și navale cu diferite tipuri de bombe sau cu tunul de bord; - Fotorecunoaștere; - Tractarea țintelor aeriene tip KT-04, pentru antrenament în trageri antiaeriene.

Au fost produse următoarele variante:

- L-39 C. Prima variantă. Poate să transporte maxim 500 kg acroșate (bombe, containere sau rezervoare suplimentare) sub două puncte de acroșare sub aripi;

- L-39 V. Versiune pentru tractarea țintelor aeriene KT-04;

- L-39 ZO. Prima variantă cu 4 puncte de acroșare sub aripi (exterioare pentru 250 kg sarcină, interioare pentru 500 kg sarcină). Poate transporta următoarele: bombe de 50, 100, 250 sau 500 kg (cele de 50 și 100 kg pot fi puse câte două pe un pilon); casete UB-16-57 pentru câte 16 rachete nedirijate S-5 calibru 57 mm, ce pot fi lansate câte două, câte patru sau în salvă; rezervoare suplimentare de 150 sau 350 l; rachete aer-aer; containere cu mitraliere de 7,62 sau 12,7 mm; container cu 5 aparate foto, acroșat sub pilonul stânga-interior.

- L-39 ZA. Este ultima variantă produsă, derivată din L-39 ZO. Se află și în dotarea aviației române. Față de L-39 ZO, i s-a mai montat un container cu un tun GSh-23, cu 2 țevi, calibru 23 mm, cu 150 proiectile. Magazia de muniție se află sub postul de pilotaj din spate. Datorită montării tunului, nu poate transporta decât 1100 kg încărcătură acroșată. Poate executa manevre în limita de la +8 g la -4 g, fiind folosit și ca vânător-bombardier ușor sau avion de recunoaștere foto.

Toate aparatele L-39 dispun de o cameră foto FKP-2-2 cu film de 35 mm.

Se află în studiu varianta L-39 MS, cu motor DW-2, mai puternic, iar în birourile de cercetare se lucrează deja la L-49, avionul de antrenament din generația a 3-a.

VARIANTE DE ÎNĂRMARE PENTRU L-39 ZA

A-1 Fără armament. R-1 Tun GSH-23, 2 lansatoare rachete. R-3 Tun GSh-23, 2 lansatoare rachete, 2 rezervoare suplimentare de 350 l. R-4 Tun GSh-23, 2 rachete de aer-aer, 2 rezervoare de 350 l. P-1 Tun GSH-23, 4 bombe de 250 kg. P-2 Tun GSh-23, 2 bombe de 500 kg. P-3 Tun GSh-23, 6 bombe de 100 kg. P-7 Tun GSh-23, 2 bombe de 100 kg, 2 rezervoare de 350 l. F-1 Tun GS-23, 1 rezervor de 350 l, 1 container foto. G-3 Tun GSh-23, 2 rezervoare de 350 l.

DATE TEHNICE L-39 ZA

Anvergura 9,11 m Lungime 12,11 m Greutate 4 300 kg Autonomie 1750 km (în varianta G-3) Viteza 730 km/h