HE 111

HE 111

Când în 1938 noul avion comercial rapid al uzinelor HEINKEL HE 111 a fost introdus în serviciul liniilor de transport aerian germane, s-a subliniat cu satisfacție faptul că acesta era primul avion comercial din lume, care depășea limita de viteză 400 km/h.

Proiectat în 1934, efectuează primul zbor la 24 februarie 1935, având la manșe pe pilotul de încercare al fabricii GERHARD NITSHKE. Era un bimotor de construcție complet metalică, cu o linie elegantă, specifică HEINKEL în varianta militară, bombardier mediu, cu activitate operațională, începând din anul 1937, în cadrul Legiunii Condor, sosită în Spania pentru susținerea naționaliștilor conduși de generalul FRANCO, continuând cu Bătălia Angliei și toate celelalte teatre operaționale ale LUFTWAFFE, fiind bombardierul său de bază în cel de-al doilea război mondial.

HE 111 a cunoscut mai multe variante constructive succesive, dar fără modificări esențiale. Cea mai evidentă modificare a fost cea a părții anterioare a fuzelajului. Au mai existat modificări dictate de folosirea diferitelor tipuri de motoare, începând cu BMW, DB600 și JUMO 211.

Cea mai bizară variantă s-a născut din necesitatea unui remorcheR aerian pentru planoarele ME321 GIGANT. Acesta s-a numit HE 111 Z creat prin cuplarea cote a cote a două HE 111 H6, deci un cvadrimotor la care ulterior s-a mai adăugat încă un motor.

HE 111 H6

Echipat cu două motoare, JUNKERS JUMO 211F sau 211D, cu 12 cilindri în V inversat, răciți cu lichid. Elice din lemn, tripală, cu pas variabil.

HEINKEL HE 111 ÎN SERVICIUL FORȚELOR AERIENE ROMÂNE

În primăvara anului 1940 FARR primesc 32 avioane de tipul HE 111 H3 cu care se echipează trei escadrile 78, 79 și 80 din Grupul 5 Flotila 1 bombardament Brașov.

În ziua de 12 iunie 1941 Grupul 5 bombardament este deplasat pe aerodromul ZILIȘTEEA, unde găsește instalate flotilele 4 și 27 germane, echipate tot cu HE 111 (KG4 WEBWER și KG27 BOLKE).

22 iunie 1941, ziua declanșării operațiunii BARBAROSA Grupul 5 efectuează misiuni de bombardament, având aerodromul de bază ZILIȘTEEA, până la sfârșitul lunii august 1941, când se mută pe aerodromul LEIPZIG, de unde operează până la 16 octombrie 1941. Această dată marchează, o dată cu căderea Odesei, eliberarea teritoriilor românești Bucovina și Basarabia.

În această perioadă, 22 iunie - 22 octombrie Grupul 5 bombardament pierde cinci echipaje complete.

În noiembrie 1941 Grupul 5 se întoarce la Brașov pentru refacere, aparatele intră în revizie și se completează echipajele.

Pe aerodromul Băneasa sosesc la începutul lunii octombrie trei HE 111 H6, primele dintr-o serie de 12 aparate necesare completării pierderilor și indisponibilităților. Următoarele nouă aparate la începutul anului 1942, echipând complet escadrila 78 iar H3, aparținând acestor escadrile, sunt trecute în escadrilele 79 și 80.

Escadrila 78 purta denumirea codificată de Anton până în 1943, când aceasta se schimbă în Litoral. Escadrila 79 se numea Costea, iar escadrila 80 Bucur.

În iunie 1942 escadrilele 79 și 80 pleacă pe front, unde acționează până în martie 1943, după căderea Stalingradului, când rămășițele acestora sunt retrase de pe front la Brașov. Echipajele sunt trimise la Kirovograd pentru reechiparea cu JU 88, respectiv trecerea piloților pe acest tip de avion. Odată trecerea încheiată, se întorc pe front.

Escadrila 78 părăsește Brașovul în mai 1943, când este deplasată pe aerodromul Palas Constanța, ulterior pe aerodromul Ciocârlia, intrând în componența flotilei de hidroaviație care se subordona Comandamentului Aero-Naval. De această dată misiunile sunt cu totul altele, pază litoral, recunoaștere aero-navală, vânătoare de submarine. Tipul H6 era conceput pentru astfel de misiuni, având montate dispozitive lansitopile și rezervoare suplimentare inglobate în magaziile interioare de bombe.

În luna aprilie 1944 escadrila 78 este mutată pe aerodromul Ianca și intră în componența Corpului Aerian cu baza la Tecuci. Din această perioadă H6 este folosit ca bombardier, demontându-se dispozitivul lansitopilă dreapta și renunțându-se la rezervorul suplimentar de pe aceeași parte pentru a permite încărcarea bombelor.

Tot în aprilie 1944 sosesc în România zece HE 111 E pentru Școala de pilotaj fără vizibilitate de la Popești-Leordeni.

La 23 august 1944 escadrila 78 se află pe aerodromul Ianca.

După reorganizarea Corpului Aerian Român, Grupul 5 bombardament participă la eliberarea Transilvaniei, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia. După încheierea ostilităților, se întoarce la Brașov.

În 1950 mai existau în dotare 4 aparate HE 111:

HE 111 H6 nr. 58, cu care se efectuează o evaziune la Belgrad pe data de 13 martie 1952. Este readus în țară cu trenul, dar nu a mai putut fi utilizat, având lipsă pompele de injecție;

HE 111 H3 nr. 30, plecat în misiune de la Craiova, aterizează forțat la Strejnic Ploiești și nu mai este recuperat;

HE 111 E nr. 80 în 1954 trece în dotarea școlii militare de pilotaj Buzău;

HE 111 H20 nr. 1 001, aparat provenit din captură în anul 1944, transformat în avion de pasageri, prezidențial până în 1947, când este preluat pentru folosința C.C. al P.M.R. În 1954 este cedat Școlii militare de pilotaj Buzău. Nu cunoaștem data casării ultimelor două aparate.

DAN ANTONIU

HEINKEL 111

ANVERGURA: 22,26 m LUNGIME: 16,40 m ÎNĂLȚIME: 4,20 m SUPRAFAȚA PORTANTĂ: 86,50 m² GREUTATE MAXIMĂ: 12 000 kg GREUTATE GOL: 6 400 kg VITEZA MAXIMĂ LA 5000 m: 410 km/h VITEZA DE CROAZIERĂ LA 5000 m: 360 km/h VITEZA DE ATERIZARE: 120 km/h PLAFON: 8 000 m URCARE LA 4000 m: 23 min RAZA ACȚIUNE: 1 250 km RAZA ACȚIUNE CU REZ. SUP.: 2700 km

Armament ofensiv: 2500 kg bombe sau două torpile

Armament defensiv: - 5 mitraliere MG15 de 7,02 mm - 1 tun MGFF de 20 mm - 1 mitralieră MG17 amplasată în coada avionului sub direcție (facultativă)