DESFASURARE CABINE VARIANTA MAI 1916

Mulțumim pe această cale tuturor celor ce au contribuit la elaborarea acestui material prin diverse texte planuri și fotografii: ing my M nesculling, Petre Tacu, cdr. (r) Corneliu Oprescu, ing. Silviu Morariu, ing. Matel Kiraly.

O NAVĂ ȘI O ISTORIE IEȘITE DIN COMUN

MONITORUL BASARABIA

După mai bine de 25 de ani de pasiune pentru nave și opt ani de apariție a revistei de Modelism mi-am văzut o dorința împlinită: aceea de a putea prezenta cititorilor nava care a servit mai mult de 40 de ani sub pavilionul românesc cu o pauză de 6 ani, care a fost complet reconstruită de ingineri și constructori români fiind una dintre cele mai puternice unități fluviale din lume (pentru scurt timp cea mai puternică) și în același timp. aici sunt subiectiv dar ținând seama de experiența cred că o să îmi dați dreptate, cel mai frumos monitor de Dunăre. În numele redacției și al iubitorilor de marină țin să îi mulțumesc prietenului Mihai (Coco) Georgescu care s-a întrecut pe sine punând cap la cap și întregind planurile strânse dealungul anilor de subsemnatul, redesenând originalele austro-ungare ale variantei INN puse nouă la dispoziție cu amabilitate către ing. Friederich Prasky din Linz, pierzând nenumărate dupămiezi pentru a ne reda o mare valoare a patrimoniului tehnic românesc.

Dintre monitoarele române BASARABIA a avut șansa de a fi în același timp cel mai puternic pe vremea când era unitatea operativă cu cel mai zbuciumat istoric. Deoarece anumite aspecte ale istoriei sale nu sunt încă pe deplin elucidate, vă vom prezenta în locul obișnuitului text o cronologie succintă a principalelor evenimente prin care a trecut această navă, urmând ca să reluăm pe larg subiectul într-o lucrare destinată blindatelor Dunării.

1913 La șantierul Ganz Co Danubius din Budapesta începe construcția monitorului ulterior botezat INN, navă soră cu ENNS construit însă la Linz în Austria.

1916 La 11 aprilie participă la prima acțiune de luptă lângă Belgrad iar în decembrie reintră în șantier pentru reparații.

1916 Părăsește șantierul în mai și face parte dintre unitățile atacate de către șalupele Serviciului Hidraulic Român în noaptea 15-16 august 1916. Scufundă cu lovituri de artilerie micul pasager românesc Călugăreni și se retrage pe canalul Belena (km 560). Participă la acțiunea de la Flămânda, fiind bombardat de bateriile românești. În decembrie intră din nou în șantier, fiind inspectat de către împărat.

1917 În luna septembrie face parte din unitățile ce escortează iahtul imperial Prințesa Sofia a împăratului german Wilhelm II ce urma să se întâlnească la Cernavoda cu regele Bulgariei. Întregul grup de monitoare coboară până la Brăila și, la întoarcere, pe 29 septembrie, la 14 km amonte de Brăila, fiind în ceață, primind semnale de avarie din partea unui șlep, evită în bordul opus intrând într-o mină ce îl scufundă în cinci minute la șapte metri, cu doi morți și opt răniți. În literatura germană și austriacă episodul e menționat ca un simplu accident datorat unor mine izolate, rămase de la un baraj românesc prost dragat. La noi nimeni nu menționează nimic, nici chiar contra-amiralul Nicolae Negrescu în lucrarea sa dedicată războiului pe Dunăre. Enigma scufundării începe să se destrame abia acum trei ani la o discuție cu un cercetător din domeniul istoriei moderne, care tocmai consultase memoriile fostului șef al serviciilor secrete române, Eugen Cristescu. Într-un pasaj despre activitatea faimosului său predecesor în funcție Moruzov, acesta povestea cum pusese la cale scufundarea unui monitor din escorta kaiserului pentru a compromite convorbirile la cel mai înalt nivel dintre bulgari și nemți. Un generator de aburi pe o căruță cu doi cai, un marinar militar semnalizator, ceața din septembrie, cinci mine din depozitele marinei și bineînțeles informațiile asupra trecerii grupului de escortă și întâlnirii de la Cernavoda. Atacul este foarte bine gândit și executat. Dacă în convoi s-ar fi găsit și iahtul, propaganda adversă l-ar fi interpretat ca pe un atac cu caracter terorist, așa însă a fost calificat ca un simplu accident. Moruzov a fost și el interesat în musamalizarea acțiunii, deoarece scopul fusese atins, prin zădărnicirea convorbirilor iar sursele sale de informare trebuiau conservate. Vom reveni în momentul sosirii unor documente promise redacției asupra acestui episod fascinant al războiului secret. Lucrările de recuperare a monitorului încep în octombrie.

1918 După aproape un an de la scufundare epava este transportată la șantierul constructor pentru reparații, turela principală și cazemata fiind reparate la Turnu Severin. În timpul lucrărilor de reconstrucție, corpul este lungit cu 2,4 metri prin adăugarea unui bloc între coastele 15-19, înlocuirea catargului cu unul telescopic și montarea unei redute blindate pentru conducerea focului mortierelor din pupă.

1918 Este rebotezat la 13 aprilie UJVIDEK și la bord este arborat pavilionul maghiar. Béla Kun schimbă pavilionul cu cel al revoluției bolșevice maghiare și îl rebotează MARX. În noiembrie este capturat de către flotila iugoslavă și internat fără pavilion la Novi Sad.

Aliații repartizează acest monitor României. Este rebotezat BASARABIA și, în starea actuală, este inferior celor patru monitoare românești ale clasei BRĂTIANU.

1942-43 În urma unor studii și planuri de modernizare realizate de inginerii Petre Brânză și Nicolae Părăianu BASARABIA intră în șantierele Fernic din Galați unde este complet reconstruit. Rămân practic numai tablele de blindaj și o parte din coaste. Primește la proră și la pupă câte o turelă dublă Skoda cu tunuri de 120 mm/L 50 cu tragere navală și antiaeriană, licența Bofors. Încărcarea era automată iar bătaia maximă de 19 km. Este gata în vara lui 1943 și efectuează până la sfârșitul anului o călătorie de instrucție cu elevii Școlii Navale.

1944 La 23 august, găsindu-se în aval de Reni la mila 68,5 este atacat patru ori de către aviația sovietică. Sub comanda lt.-cdr. Eustațiu Nicolau și împreună cu monitorul Bucovina (vezi Modelism nr. 3/1989) pleacă amonte în urmărirea convoaielor germane. Capturează mai multe șlepuri și remorcare și ajuns la Zimnicea primește ordinul să se întoarcă la Reni. La 5 septembrie intră în posesia URSS, schimbându-i-se numele în ISMAIL. La 7 decembrie ajunge la Calafat sub pavilion sovietic și trece către Belgrad și Budapesta.

1951 În luna august se întoarce sub pavilionul românesc, de această dată sub denumirea prozaică M 405.

1960 Este casat și dat la topit.

CRISTIAN CRĂCIUNOIU NICOLAE KOSLINSKI desene de MIHAI GEORGESCU