La sfârșitul anilor '20 Japonia dezvoltase două clase foarte reușite de crucișătoare grele: Myoko și Takao, fiecare cu câte 4 unități. Proiectată de către amiralul ing. Yuzuru Hiraga unitățile acestei clase (Nachi, Ashigara, Haguro și Myoko) derivau din crucișătoarele ușoare ale clasei Kako și Aoba. Prin încălcarea deliberată a Tratatului de la Washington, într-o manieră foarte abilă, Japonia și-a creat o impresionantă flotă de crucișătoare grele, capabile nu numai de a aplica puternice lovituri adversarului, dar și de a supraviețui unor avarii grave în luptă. Cunoscută în anuare sub numele de clasa Nachi după numele primei unități și în literatura de specialitate sub numele ultimei unități ce a supraviețuit războiului, Myoko.

Utilizarea extensivă a sudorilor la construcția corpului, a aliajelor ușoare la suprastructuri a permis montarea la bord a 5 turele duble cu tunuri de 200 mm, a 6 piese de 120 mm, 12 tuburi lanstorpile de 610 mm și a trei hidroavioane. A fost îmbunătățit și sistemul de protecție, atât vertical cât și orizontal, în timp ce protecția submarină era asigurată prin construcția unui triplu corp pe care se aplicau contracarene. Construite între anii 1924 și 1929, cele patru crucișătoare ale clasei au fost modernizate între 1934-36 și apoi 1943-44, ultima variantă sporind numărul de piese de artilerie antiaeriană ușoară și montându-se două radare de suprafață și două antiaeriene, devenind astfel unitățile cele mai bine dotate cu radar din marina imperială.

Anii de serviciu și intensa activitate de război au demonstrat că unitățile acestei clase au fost foarte reușite, bine balansate și perfect adaptate scopurilor pentru care fuseseră construite, practic superioare unităților străine echivalente. Nachi, Ashigara și Haguro s-au scufundat în acțiunile de luptă ale ultimelor luni de război. Primul a fost scufundat de către aviația americană la 5 noiembrie 1944 în zona Corregidor; al doilea a fost torpilat de către submarinul britanic Trenchant lângă insula Sumatra la 8 iunie 1945. Haguro a fost scufundat de către contratorpiloarele britanice la 16 mai 1945 în apropierea insulei Penang (Malaezia). Myoko, grav avariat de către submarinele de buzunar britanice supraviețuiește războiului fiind capturat. Este folosit ca navă țintă și este scufundat la exercițiile flotei britanice la 8 iulie 1946.

FIȘĂ DE PREZENTARE

MYOKO - Marina Imperială Japoneză, crucișător greu, 1941.

Clasa Nachi conține următoarele unități: Nachi construit la arsenalul din Kure 1924-1927, scufundat în 1944, Ashigara-Kawasaki, Kobe 1925-1929 scufundat în 1945, Haguro-Mitsubishi, Nagasaki 1925-1929, 1945, Myoko - Arsenalul din Yokosuka 1924-1929, 1945. Remodernizate în 1934-1936, 1938-1941 și 1943-1944.

Deplasament standard 13 400 t, normal 14 838 t și cu încărcătură max. 15 700 t.

Dimensiuni principale 201,7 m x 20,7 m x 6,5 m.

Viteza maximă 33,5 noduri pentru 130 000 CP cu o autonomie de 8500 mile la 14 noduri.

Protecție verticală 100 mm, orizontală 38 mm, subacvatică asigurată prin contra carenă externă, triplu fund.

Armament: 10-203/50; 8-127/40; 8-25 (Numai Myoko 12-25), 16 tuburi lanstorpile 610 mm, 2 catapulte cu trei avioane.

Echipaj 800 de persoane.

SLAVA (prezentare în pag. 23)