AVIONUL DE VÂNĂTOARE FOKKER D-XI

Fokker D-XI a fost construit la N.V. Nederlandsche Vliegtuigenfabriek Fokker din Amsterdam, Olanda, fiind proiectat de constructorul de avioane Anthony G.H. Fokker şi de inginerul şef al firmei, R.Platz. Primul zbor al prototipului a avut loc pe data de 5 mai 1923.

Avionul a fost vindut, într-un număr diferit de exemplare, în U.R.S.S., România, S.U.A. şi Elveția.

U.R.S.S. a comandat 125 de avioane pentru dotarea şcolilor de pilotaj şi a unor unități de aviație de vânătoare.

S.U.A. a comandat 3 avioane pentru a fi testate de către U.S. Army Air Service la baza aeriană McCook Field. Livrate în februarie 1924, au fost denumite PW-7s şi erau dotate cu motoare Curtiss D-12V-1150 de 400 CP, răcite cu apa. Difereau între ele prin forma montanţilor aripilor.

Elveția a comandat două exemplare (matricolele CH-194 şi CH-195) în 1925 pentru evaluare. La sosirea în Elveția au fost reinmatriculate, primind numerele 641 şi 642. Încercările în zbor nu au dat satisfacție, avionul dovedindu-se dificil de pilotat la decolare, aterizare şi în viraje strânse, iar instalația de alimentare cu combustibil prezenta anumite deficiențe. S-a renunțat la achiziționarea altor aparate, dar cele două deja cumpărate au fost menținute în serviciu pentru a servi la antrenarea celor mai buni piloți de vânătoare. Avionul cu numărul 642 a fost distrus în cursul unei aterizări ratate, iar cel cu numărul 641 a fost casat în 1939.

Avioanele intrate în dotarea aviației române au avut o poveste mai interesantă. În 1924, bancherul german Hugo Stinnes a comandat 50 de avioane Fokker D-XI pentru a dota o şcoală germană clandestină de pilotaj la Lipețk la nord de Voronej, în U.R.S.S. Dar comanda a fost anulată ulterior, iar în 1925, România a hotărât să cumpere aceste avioane, care începuseră deja să fie fabricate. Perioada în care au fost livrate aceste avioane este incertă. Lucrarea "Istoria aviației române"(Ed. Ştiințifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984) arată, la pagina 136, că livrarea a fost făcută în cursul anului 1925. Dar la Muzeul Militar Național din Bucureşti există două fotografii reprezentând acelaşi grup de avioane Fokker D-XI, nevopsite, iar una dintre fotografii are scris pe verso (înscris de epocă): "Sosirea avioanelor Fokker la Flotila 3 Vânătoare. Iaşi. 1929" Deci, s-ar putea ca livrarea să fi început într-adevăr în 1925, dar să se fi încheiat în 1929. Nu se cunoaşte anul în care Fokker-ele au ieşit din dotare, dar este sigur că multe dintre ele au făcut-o înainte de vreme şi, în mod sigur, nu intenționat.

Există multe fotografii care arată aparate Fokker D-XI din aviația română accidentate, unele foarte grav. Avionul cu numărul 33 (prezentat în schemă) a fost distrus pe 20 iunie 1933 de către cpt.av. Lonas în cursul unei aterizări neinspirate. Avionul era pus cu roțile în sus, iar fuzelajul posterior (din spatele carlingii) lipsea. Este puțin probabil că acest avion a mai putut fi reparat.

DESCRIERE TEHNICĂ

Vom descrie avioanele Fokker D-XI aflate în dotarea aviației române şi celei elvețiene, despre celelalte nu am găsit suficiente date.

Fokker D-XI era un avion de vânătoare monopost, monomotor, biplan sesquiplan (anvergura aripii inferioare era de aproximativ 2 ori mai mică decât a celei superioare), cu tren de aterizare fix şi carlingă descoperită.

Fuzelajul avea scheletul din tuburi de oțel şi era acoperit cu pânză şi tablă de aluminiu. Forma capotajul motorului, precum şi modul de acoperire cu tablă diferea la avioanele româneşti şi elvețiene.

Aripile aveau schelet din lemn şi erau acoperite cu pânză. La aripa superioară, zona rezervoarelor de combustibil era acoperită cu tablă de aluminiu. Din nou, forma aripilor superioare, precum şi a eleroanelor, diferă la avioanele româneşti şi elvețiene.

Ampenajele aveau scheletul din tuburi de oțel şi erau acoperite cu pânză.

Motorul, la ambele variante, era de tip Hispano-Suiza HS-42 8 Fb, cântărind 265kg. Era un motor proiectat de firma Hispano-Suiza din Barcelona, Spania şi construit de societatea "Constructions de moteurs d'avion Hispano-Suiza" din Paris, Franţa. Datele tehnice ale motorului: motor în 4 timpi cu 8 cilindri în V la 90°, cu două blocuri motor verticale, răcit cu apă, cu carburator central cu corector altimetric mecanic; alezaj-cursă 140:150mm, cilindri 18,5 litri, putere 300 CP la 1 800 rot/min. Antrena o elice bipală din lemn stratificat tip "Axial" cu diametru de 2,8 m şi pasul de 2,35 m. La avioanele elvețiene, elicea avea o coafă metalică.

Trenul de aterizare, de tip fix, avea două roți cu cauciucuri şi bechie din lemn. Roțile şi bechia aveau amortizoare din fire de cauciuc.

Armamentul era compus din două mitraliere sincronizate LMG 08/15 de 7,7mm dispuse în fața postului de pilotaj şi cu tragere prin discul elicei. Avioanele elvețiene nu au avut mitraliereIe montate şi, după cum arată fotografiile, se pare că nici cele româneşti. În orice caz, avionul cu numărul 33 nu le-a avut sigur în momentul accidentului.

DATE TEHNICE

Sunt date în principal cele pentru avioanele româneşti şi în paranteză pentru cele elvețiene, dacă diferă.

Lungime: 7,5m Anvergură: 11,67m Înălțime: 3,2m Suprafață portantă: 21,8m² Greutate gol: 865(968)kg Greutate de zbor: 1250(1303)kg Viteză maximă: 225(262)km/h Viteză ascensională: 8,1m/s Plafon: 6500m Autonomie: 2h 30min. Distanță de zbor: 440km

VOPSIRE

Pe intrados şi extrados, verde (argintiu la avioanele elvețiene). La fuzelaj porțiunile acoperite cu tablă nu erau vopsite. Montanții şi bechia erau în culoarea lemnului natural, elicea era neagră, capacele roților verzi (sau argintii).

ÎNSEMNE ŞI ÎNMATRICULARE

La avioanele româneşti: tricolorul roşu-galben-albastru în benzi verticale pe direcție (albastru pe şarniera); cocarda roşu-galben-albastru, cu albastru în centru, pe extradosul aripilor superioare, intradosul aripilor inferioare şi lateralele fuzelajului, numărul tactic cu alb pe lateralele fuzelajului.

La avioanele elvețiene: direcția roşie cu o cruce albă, benzi roşii (pe toată profunzimea aripilor) cu cruce albă pe extradosul aripilor superioare şi intradosul aripilor inferioare, numărul tactic şi inscripția Fokker cu negru pe lateralele fuzelajului.

SEMNIFICAȚIA INSCRIPȚIONĂRII PE PLANŞE

1. Mitralieră 2. Litrometru 3. Radiator glicol 4. Radiator ulei 5. Țeava eșapament 6. Orificiu de tragere al mitralierei 7. Elice "Axial" 8. Amortizor din cauciuc 9. Conducte de combustibil

DAN ILOIU 1991

OLANDA FOKKER D-XI Scara 1:72