MIG - 31 ing. Dănuț Vlad "PATRIOT"-ul pilotat sovietic

Primele informații referitoare la faptul că se lucrează la un nou avion derivat din MIG-25 au fost dezvăluite de pilotul Viktor Belenko care în 1976 a fugit cu un MIG-25 în Japonia. Din avionul MIG-25 de bază, a derivat mai întâi prototipul E-155(1975). În 1977, un satelit de spionaj american aflat deasupra bazei de încercări de la Ramenskoe a semnalat prezența noului avion, denumit codificat RAM-K.

Primul MIG-31 a zburat în 1979. Punerea la punct a avut de depășit o serie de probleme legate în special de sistemele de bord. Astfel, în 1979, primul prototip a trebuit să aterizeze forțat ca urmare a unei pene generalizate de combustibil. În 1984, ca urmare a unei defecțiuni majore la echipamentele de bord, un avion de acest tip s-a prăbușit, fapt soldat cu moartea pilotului șef de încercare de la Mikoian, Alexandr Fedotov și a navigatorului.

Avionul este admis în 1983 în dotarea Voiska-PVO (apărarea aeriană a Uniunii Sovietice). Producția avionului se realizează în mai multe centre, unul fiind la Nijni Novgorod, altul în zona Gorki. Se estimează că până în 1991 au fost construite 150 avioane.

În toamna anului 1985, deasupra apelor internaționale, un MIG-31 înarmat este fotografiat de către pilotul unui F-16 norvegian, acestea fiind primele imagini clare ale avionului. În anii următori, revistele de aviație sovietice "Krilia Rodini" și "Aviația i Kosmonavtika" au publicat câteva fotografii cu MIG-31.

Prima apariție publică a avut loc la salonul de aviație Le Bourget 1991, unde avionul a fost oferit pentru export, probabil într-o variantă mai puțin echipată decât cea aflată în dotarea URSS.

S-a permis examinarea avionului (nr.374) prezentat cu variantele de înarmarea, doar de la distanță, dar în cadrul unor conferințe de presă s-au oferit publicului primele date despre sistemele radioelectronice ale avionului.

La Salonul de aviație ILA'92 Berlin-Schönefeld (15-21 iunie 1992), Aviaexport a prezentat MIG-31 în expoziția statică, avionul purtând pe derive, alături de binecunoscuta stea roșie și drapelul alb-roșu al Federației Ruse.

Cu această ocazie s-a permis presei și specialiștilor străini studierea amănunțită a avionului, inclusiv a posturilor de pilotaj. mecanicii ruși oferind explicații asupra funcționării diferitelor sisteme. Postul de pilotaj anterior, destinat pilotului este echipat cu aparatură de bord clasică. Postul de pilotaj posterior, dispus în prelungirea coamei dorsale este destinat navigatorului, care este și operator radar, plansa de bord a acestuia fiind dominată de ecranul radarului de bord, cu un diametru de circa 20 cm. Ambele posturi de pilotaj sunt echipate cu scaune catapultabile K-36D (cu capabilități V-0, H-0), care echipează majoritatea avioanelor rusești din noua generație (MIG-29, Su-27, Su-25, naveta spațială Buran). Cupolele ambelor cabine, acționate pneumatic, se deschid prin rabatere spre spate.

Deși specialiștii de la Mikoian au afirmat că orice MIG-31 este echipat cu un tun de bord, avionul prezentat la ILA'92 nu prezenta aceasta. Schema de vopsire diferită a acestui avion (ca și a celui de la Le Bourget) gri-albastru-negru, precum și înscrisurile în limba engleză de pe înveliș și capacele de vizitare indică faptul că acest avion (903), precum și cel de la Le Bourget (374) și posibil și altele sunt destinate prezentării pentru export la saloanele de aviație.

În primăvara anului 1992, pe aerodromul din Minsk a fost prezentată o variantă modificată MIG-31 M, care prezintă antenele unor dispozitive de contramăsuri electronice la capătul aripilor și noi variante de înarmarea. Avionul a fost prezentat alături de MIG-29 K - varianta navalizată a MIG-29 și MIG-29 M ("Fulcrum-Plus"). Pentru salonul Farnborough 1992 echipa de la Mikojan anunță prezentarea MIG-33 - avion derivat din MIG-29 (având ca intermediar probabil MIG-29) echipat cu noi motoare, o nouă aripă și comenzi de zbor fly-by-wire.

DESCRIERE TEHNICĂ

■TIP - avion de interceptare cu rază mare de acțiune, realimentabil în zbor.

■CONSTRUCȚIE - avionul are la bază celula MIG-ului 25 (modelism 1/1985) - aripa parasol, derive duble, prize duble, prize de aer rectangulare de mari dimensiuni diferind însă față de acesta prin unele particularități constructive: -fuzelajul anterior este mai scurt, iar prizele de aer sunt avansate spre înainte: - dispunerea celui de-al doilea post de pilotaj (operator radar) în prelungirea coamei dorsale

- aripa prezintă coarda extinsă la încastrare (carenaje vortex cu rol de ameliorare a caracteristicilor aerodinamice la incidențe mari de zbor) și voleți de bord de atac -frânele aerodinamice sunt dispuse în fața trenului de aterizare principal, spre deosebire de MIG-25, care le avea între ajutajele motoarelor.

trenul de aterizare principal are o construcție originală compusă din 2 semifurci, formând un "S", echipate cu roți simple: "S"-urile cu semifurcile sunt fiecare articulate pe câte un boghiu. S-a utilizat această soluție în vederea micșorării presiunii pe pistă în cazul utilizării unor aerodromuri de front semiamenajate la greutatea maximă a avionului (cca 46t); trenul de aterizare anterior, asemănător cu cel de la MIG-25, este echipat cu o apărătoare posterioară împotriva corpurilor străine, iar pe capacul său anterior sunt dispuse farurile de aterizare: pentru scurtarea distanței de aterizare, avionul este echipat cu o parașută de frânare cruciformă de mari dimensiuni, al cărei container este dispus la sfârșitul coamei dorsale, între ajutaje.

MOTOARE - avionul este echipat cu 2 turboreactoare Soloviev D-30 F6, cu o tracțiune estimată de 98 KN, respectiv 142,5 KN cu postcombustie fiecare. Motorul are o temperatură în fața turbinei de 1387°C, mult mai mică decât în cazul unor motoare cu tracțiuni similare: Capacitatea internă de combustibil este de 16 350 kg, existând posibilitatea acroșării unor rezervoare suplimentare pe grinzile de pe aripi Avionul poate fi realimentat în zbor, fiind primul avion rusesc ce poate efectua uzual aceasta. Priza de realimentare, retractabilă, este dispusă în stânga, în fața cabinei.

APARATURA RADIOELECTRONICĂ Avionul este echipat cu un radar SBI-16 "Zalson". Antena acestui radar, cu diametrul de 1,1 m are posibilitatea de orientare electronică +60° (stânga-dreapta), +70° (sus), -60° (jos). Radarul poate urmări simultan 10 ținte și dirija atacul simultan către 4 ținte:

Pentru transmisia fără posibilitate de interceptie a datelor, avionul este echipat cu sistemul (protejat) de legătură digital AK-ALDN APD-518 ce asigură legătura cu avioanele amice pe o rază de 200 km și solul: astfel o formație de 4 avioane aflate la un interval de 200 km poate acoperi un front de 900 km.

Pentru urmărirea țintelor în condiții de interdicție de radiolocație, avionul este echipat cu un termolocator în Infraroșu (IRST-Infrared search and track), escamotabil într-o nișă sub cabină, putând fi acționat și la viteze de ordinul a 3 000 km/h.

Aparatura de bord permite afișare în orice moment a situației tactice. Pentru navigația la distanțe mari, este echipat cu sistemele denumite în codul NATO "Marsroot" (echivalent Omega) și "Tropik" (echivalent Loran), cu o precizie de 0,25 km la o distanță de 2000 km.

Nu numai că MIG-ul 31 a fost primul avion de luptă înzestrat cu un radar "solid state" cu comutare electronică, dar a fost proiectat în 1975, a zburat din 1979 și a intrat în dotare curentă din 1983.

ARMAMENT -1 tun sistem Gatling GS-6-23 calibru 23 mm cu 260 lovituri, dispus în fuselaj în fața trenului de aterizare principal. Avionul are 8 puncte de acrochaj (dublu față de MIG-25) câte 2 pe fiecare semiplan + 4 pe fuselaj, pe care se poate dispune o largă varietate de rachete.

Echipamentul standard cuprinde: 4 rachete aer-aer cu rază mare de acțiune AA-9 (NATO Amos) ghidate prin radar, pe grinzile de pe fuselaj + 2 rachete aer-aer cu rază medie de acțiune, ghidate în infraroșu AA-6 (Acrid) pe grinzile dinspre interior de pe aripi + câte 2 rachete aer-aer cu rază scurtă de acțiune R-60, ghidate în infraroșu, pe grinzile dinspre exterior pe lansatoare duble.

Acroșajele de pe aripi pot fi înlocuite cu rezervoare suplimentare.

Echipamentele radioelectronice de bord și armamentul permit avionului lupta împotriva rachetelor de croazieră (presa de aviație britanică și americană, parafrază​ndu-l pe R.A. Beliakov, șeful echipei Mikoian, l-au botezat "The Soviet Manned Patriot (Patriotul pilotat) -prin analogie cu rachetele americane Patriot, utilizate ca arme anti-rachetă în Golf. Echipa rusă a afirmat de asemenea că avionul poate lupta și împotriva aparatelor invizibile radar (Stealth) și că timpul mediu între defecțiuni pentru acest avion, denumit în codul NATO *FOXHOUND" este de 9-10 h, dublu față de alte aeronave.

Notă pentru modeliști 1. Vopsirea avionului a) la unități gri cu reflexe albăstrui (eventual la 2 nuanțe pe extrados și intrados; interior cabină, zona din fața cabinei și din fața jambei anterioare-negre, zonele ce adăpostesc aparatură radioelectronică (bot, vârf derive-gri închis, jante roți-verzi; numere albastre în dreptul cab.) b) avioanele de demonstrație - gri, cu sectoare poligonale albastre; coama dorsală neagră, numerele - albe pe derive; restul identic cu pct.a)

2. Pentru colecționarii de modele 1/72 Singurul model de MIG-31 ce există la ora actuală în lume este produs de firma Revell (SUA;Germania); la scara 1/72 (lungime 31.4 cm)

Deși a fost realizată în 1989, când avionul era puțin cunoscut, macheta este suficient de corectă. Decal-urile din kit sunt foarte detaliate (mergând până la inscripțiile de pe rachete).

CARACTERISTICI TEHNICE Lungime avion: 22,688 m Anvergură: aripă - 13,464 m ampenaj orizontal: 8,740 m Înălțime totală: 6,15 m Greutate gol aprox. 21.545 kg Greutate maximă cu combustibil intern: 41 000 kg Greutate maximă cu rezervoare suplimentare: 46 200 kg

Performanțe: - viteza maximă la 17.500 m: 3 000 km/h (M 2,8) în apropierea solului: 1 500 km/h (< 1,2) viteza ascensională: 208 m/s - plafon de serviciu: 22 859 m distanță de zbor: 3 000 km - raza de acțiune în misiuni de interceptare: - la croazieră M2, 35-720 km - la croazieră MO, 85:- 1 400km (cu rez. suplim.) - 2 200 km (cu realimentare în zbor) - durata de zbor maximă: - cu rezervoare suplimentare 3,6.h - cu realimentare în zbor 6-7 h rulaj la decolare: 1200 m - rulaj la aterizare: 600m

Desene obținute prin bunăvoința dl Mihai Andrei