CARACTERISTICI: Lungime: 57,3 m Lățime: 14 m Pescaj: 3,5 m

Continuăm seria navelor celebre cu USS MONITOR, așa cum ne-au solicitat foarte mulți cititori după apariția CSN VIRGINIA în Modelism nr.3/1993. Lăsasem povestea la "își face apariția o arătare ciudată, cutie metalică cu cilindru la mijloc. Era în cel mai autentic stil american... de tipul 'în cel din urmă moment'".

Continuăm povestirea, prezentându-vă atât planurile navei din 1862, cât și pe cele ale ultimului tip de monitor fluvial american utilizat în războiul din Vietnam.

Ciudata apariție nu era altceva decât invenția inginerului de origine suedeză John Ericcson. MONITOR fusese construit la Green Point, Long Island și părăsise New Yorkul la 6 martie, după două scurte marșuri de probă. După o traversare de două zile pline de peripeții, de câteva ori la un pas de a se scufunda, MONITOR ajunge la Fort Monroe. Conform ordinelor primite ar fi trebuit să urce imediat la Washington, pentru a apăra capitala, dar ținând seama de situația disperată în care se găsea flota după apariția VIRGINIEI la Hampton Roads, comandorul Marston, oficierul cel mai vechi în grad și comandantul lui ROANOKE a decis reținerea navei pentru apărarea flotei.

Duminică, 9 martie 1862 a fost ziua primei lupte între cuirasate și data care marchează definitiv apusul flotelor de lemn. VIRGINIA însoțită de PATRICK HENRY și JAMESTON, ultimele două remorchiere transformate, a apărut la vest de Fortul Monroe, pentru a ataca și distruge fregata MINNESOTA. Avariind-o grav încă de la primele focuri, fregata părea că își trăiește ultimele clipe. De după ea a ieșit MONITOR îndreptându-se spre atacant.

Oficierilor și marinarilor de pe MONITOR le trebuia un curaj extraordinar pentru a înfrunta acel "hambar plutitor" care redusese la așchii navele federale după două zile de eforturi supraomenești. La 8.30 MONITOR a ajuns în apropierea VIRGINIEI și a deschis focul lovindu-și adversarul. Acesta a răspuns cu o întreagă bordee. După o primă trecere a urmat a doua, focul devenind regulat. MONITOR trăgea din cele două tunuri Dahlgreen odată la 7-8 minute cu proiectile pline. VIRGINIA având mai multe tunuri trăgea mai des, dar numai cu obuze explozive. Ambele nave s-au dovedit insensibile la loviturile primite. Turela MONITOR-ului supusă prima dată la lovituri rezista. Încercând să pinteneze VIRGINIA, deși MONITOR nu fusese conceput și pentru această manevră de luptă, locotenentul Worden, comandantul MONITOR-ului a ratat cu numai câțiva metri pupa VIRGINIEI. Această tentativă de pintenare fusese provocată de disperarea de a vedea proiectilele ce loveau bordul adversarului ricoșând în apă, dar și de a încerca să atragă VIRGINIA cât mai departe de MINNESOTA. Dar, locotenentul Catesby Jones, comandantul sudist nu s-a lăsat păcălit și s-a îndreptat spre fregata avariată. Van Brunt, comandantul acesteia relatează: "Când s-a apropiat a doua oară, am deschis foc cu toate piesele din bordul respectiv și cu tunul pivotant de 10 țoli; această bordee ar fi putut distruge orice navă de lemn din lume. VIRGINIA a răspuns cu tunul ghintuit din proră ce a tras un proiectil care a traversat 4 compartimente și a explodat în cabina șefului de echipaj, transformând 4 cabine într-una singură, făcând să explodeze două încărcături de artilerie, aprințând concomitent mai multe focare de incendiu stinse imediat din fericire de primul meu locotenent".

MONITOR a reluat inițiativa și s-a plasat între cele două nave. Încercând să manevreze pentru a evita noul atac, VIRGINIA a eșuat. După un sfert de oră de eforturi s-a degajat și s-a îndreptat spre mijlocul golfului, urmat de MONITOR. A fost rândul navei sudiste de a încerca o pintenare asupra celei nordiste, dar cu efecte negative asupra atacatorului. Lipsită de pintenul masiv lăsat cu o zi înainte în fregata CUMBERLAND, VIRGINIA a căpătat în urma coliziunii o gaură de apă și două lovituri foarte de aproape. Una dintre ele a zburat blindajul metalic, aproape penetrând. O a doua lovitură în același loc ar fi fost fatală pentru cei din cazemata centrală, dar tunurile Dahlgreen nu puteau fi încărcate cu pulbere la maximum deoarece nu fuseseră încă suficient testate. Ulterior s-a constatat că în loc de 7 kg de pulbere per lovitură se puteau folosi 15 kg, ceea ce ar fi dus la penetrarea ambelor cuirasate.

Deoarece muniția din turelă se terminase, MONITOR s-a retras în ape puțin adânci, unde nu putea fi urmărit de VIRGINIA și pentru 15 minute și-a refăcut stocul. VIRGINIA era foarte puțin manevrabilă, pescajul de aproape 7 metri expunând-o la eșuare în Hampton Roads. Coșul fusese grav avariat și căldările ce funcționau defectuos încă de la probe nu mai aveau un tiraj corespunzător. Mult mai manevrabil, MONITOR se așeza în unghiurile de unde putea fi lovit numai cu un singur tun de pe VIRGINIA, ataca și se retrăgea când considera necesar. Dar, turela MONITOR-ului nu putea fi învârtită decât cu mare greutate, mecanismul insuficient de bine pus la punct. Odată pusă în mișcare, era și mai dificil de oprit. Rotirea continuă a turelei îi făcea pe servanți să piardă continuu orientarea. Ochirea era foarte dificilă prin ambrazurile extrem de mici. Transmiterea ordinelor către mașină se făcea prin curieri, tubul portavoce fiind avariat de la începutul luptei. Către ora 11.30 artileriștii de pe VIRGINIA, disperați de ineficacitatea loviturilor în plin, și-au dirijat tirul asupra punctului blindat de comandă, unde se găseau It. Worden, pilotul și timonierul. Un obuz ce a explodat lovind peretele timoneriei l-a rănit pe Worden și a aruncat în aer acoperișul neprins în buloane. Imediat Worden a dat ordinul de retragere în apele puțin adânci de lângă Fort Monroe. După 20 de minute cu Worden înlocuit la comandă de It. Green, MONITOR ataca din nou. De această dată însă VIRGINIA se retrăgea.

Catesby Jones, comandantul VIRGINIEI fusese sfătuit de piloți să se retragă atâta vreme cât îi mai permitea fluxul. Echipajul era epuizat complet după două zile de luptă și astfel prima întâlnire dintre două nave cuirasate avea să se sfârșească într-un aparent meci nul.

MONITOR trăsese 41 de ghiulele pline de fontă și plăcile externe de blindaj de pe VIRGINIA necesitau a fi schimbate. MONITOR încasase 22 de lovituri în plin.

Duelul direct MONITOR-VIRGINIA s-a terminat duminică 9 martie 1862. Pe hârtie însă, el nu s-a terminat nici astăzi, întrucât este greu ca în literatura de specialitate să găsești două analize cu concluzii asemănătoare. Un articol din ziarul Times asupra luptei spunea: "Dacă noi, britanicii, aveam până ieri 149 nave de război de prima clasă disponibile imediat, astăzi nu mai avem decât două, WARRIOR și IRONSIDES."

MONITOR nu avea să supraviețuiască mult timp victoriei sale strategice. În noaptea de 31 decembrie 1862 avea să se scufunde din cauza furtunii la circa 25 de mile sud de Cap Hatteras. Epava a fost regăsită și fotografiată în aprilie 1974 (vezi National Geographic, ianuarie 1974).

Caracteristici: Deplasament: 75 t (încărcat) Dimensiuni: lungime - 18,30 m; lățime - 5,20 m; pescaj - 1 m Propulsie: 2 motoare Diesel dezvoltând 330 CP la 2 arbori Armament: tun de 40 mm în turelă blindată, un tun de 20 mm în turela mică din fața postului de comandă, 2 mitraliere HMG de 12,7 mm în turele similare la babord și la tribord, un mortier de 81 mm sau 2 aruncătoare de flăcări tip M10-8, și alte arme ușoare de diferite tipuri montate la bordul navei.

Monitor fluvial american precedând un grup de transportoare blindate de trupe în timpul unei operații antigherila pe delta Mekong-ului.

Monitor atacând preventiv cu aruncătoarele de flăcări locurile din care ar putea fi declanșată o posibilă ambuscadă, la confluența a două căi navigabile de pe delta Mekong. Aruncătoarele de flăcări sunt de tip M10-8. Această tactică asigura un plus de eficacitate contra pozițiilor vietnameze ce puteau fi ascunse de vegetație.

Desene: Mihai Georgescu

Nava bază și câteva monitoare în Delta Mekongului