La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, conducerea aviaţiei militare a Suediei a realizat că aviația de vânătoare rămăsese drastic în urmă față de ultimele realizări pe plan mondial. Unitățile de vânătoare aveau în dotare avionul monomotor cu elice, monoplan, bifuzelat SAAB J-21A, cu performante destul de scăzute pentru acel timp, iar pe plan mondial zburaseră, încă din 1943, avioanele cu reacție Me-262 (Germania), apoi Gloster "Meteor" şi DH "Vampire" (Marea Britanie), iar mai recent Lockheed P-S "Shooting Star" (S.U.A.).

În 1945, conducerea Flygvapnet (aviația militară a Suediei) cere firmei SAAB (Svenska Aeroplan Aktien Bolaget), cu sediul la Linköping, să realizeze un avion de vânătoare cu reacţie pentru Suedia. În colaborare cu specialiştii de la Lockheed şi sub conducerea inginerului şef Lars Brising, proiectanţii firmei realizează proiectul R 101. Acesta, de o concepție mult prea avansată, nu inspira încredere conducerii Flygvapnet şi este refuzat. SAAB realizează atunci o "cârpăceală": instalează pe o celulă de SAAB J-21A un motor cu reacţie Rolls Royce "Goblin" 2 (produs sub licență în Suedia sub denumirea RM 1)! Avionul, denumit SAAB J-21R, este acceptat şi efectuează primul zbor pe 10.05.1947. Produs într-o serie de 64 aparate, rămâne în dotare până în anul 1956.

Paralel cu realizarea lui SAAB J-21R, firma a continuat studiile pentru realizarea unui vânător cu reacție "pur". În afară de contactele cu specialiştii americani şi britanici, inginerii suedezi au mai beneficiat şi de posibilitatea de a folosi cercetările în domeniu ale inginerilor şi specialiştilor germani, cercetări efectuate în perioada războiului şi care erau probabil cele mai avansate în domeniul avioanelor cu reacţie şi al zborului în regim transsonic sau chiar supersonic!

La sfârşitul anului 1945, Suedia începe importarea de motoare cu reacție De Havilland "Ghost", cu o putere de 2270 kgf. Cu acest motor, Lars Brising şi colectivul său de proiectanţi au posibilitatea să realizeze un avion de vânătoare cu reacţie performant pentru aviația suedeză. Principalele caracteristici pe care şi le-au propus: - avion monomotor, cu motorul dispus central, în partea din spate a fuzelajului - aripa cu unghi de săgeată mare şi profil adecvat pentru viteze mari - ampenaje mari, în săgeată - scaun catapultabil - armament puternic

Noul proiect a primit indicativul R 1001. Aripa, redusă la scară, a fost testată în zbor pe un avion de şcoală SAAB-91A "Safir".

În vara lui 1946, Flygvapnet primeşte de la SAAB primele 4 prototipuri ale noului avion (numerele 29001 la 29004), denumit SAAB J-29 "Tunnan" (Tunet), precum si un model scara 1:1 al fuzelajului anterior, cu carlinga presurizată şi scaunul catapultabil, precum şi un trenajor complet pentru comenzile de zbor.

Problemele noului avion încep la sfârşitul lunii iulie 1948, o dată cu rulajele la sol. Pe 01.09.1948, SAAB J-29 nr. 29001 efectuează primul zbor, cu o durată de 30 minute, de pe aerodromul Linköping, pilotat de pilotul de încercare (şi comandant de escadrilă) britanic Robert Moore.

Rezultatele probelor au fost în general bune, dar ampenajele în săgeată nu au dat satisfacție, astfel că pe 29002 au fost înlocuite cu altele de formă mai clasică.

29003 a fost primul prototip cu armament: 4 tunuri Hispano M.47C cal. 20 mm, cu un reflexvizor tip Kreisel. A efectuat primul zbor în august 1949 şi a fost utilizat pentru probe de tir. 29004 a fost folosit pentru punerea la punct a ultimelor detalii. A zburat pentru prima dată în iulie 1950 şi a fost prototipul pentru primul avion de serie, J-29A.

CARACTERISTICI (J-29F) Tip: vânător-interceptor Motor: 1x Svenska Flygmotor AB RM 2B de 2160 kgf (2800 kgf cu postcombustie) Echipaj: 1 om Anvergură: 11000 mm Lungimea: 10220 mm Înălțimea: 3750 mm Ecartamentul: 2200 mm Ampatamentul: 3750 mm Suprafața portantă: 24,15 m Greutate gol: 4845 kg Greutate maximă: 8375 kg Viteza maximă: 1060 km/h la înălţimea de 4000 m Viteza de croazieră: 800 km/h Viteza de aterizare: 145 km/h Viteza ascensională: 38 m/s Distanţa de decolare (cu obstacol de 15 m înălțime): 790 m Distanţa de aterizare (cu obstacol de 15 m înălțime): 650 m Plafon: 15500m Autonomie maximă: 2680 km Armament: 4 tunuri Hispano M. 47C cal. 20 mm; 2 rachete aer-aer autodirijate în infraroşu RB.24 ("Sidewinder")

VARIANTE PRODUSE

SAAB J-29A - este prima variantă de serie. Au fost produse în total 224 aparate (numerele 29101 la 29324). Primele 32 avioane (numerele 29101 la 29132) au avut frâne aerodinamice pe extradosul aripilor, iar începând cu nr. 29133, frânele aerodinamice au fost montate pe fuzelaj, în fața compartimentului trenului de aterizare principal. Primele aparate au fost livrate în mai 1951, prima unitate dotată fiind Flygflottilj 13 (F.13), cu baza la Norrköping. A urmat F.9, cu baza la Göteborg, apoi alte 6 flotile, ultima fiind F.8, la Barkarby.

SAAB J-29B - variantă specială pentru atac la sol. Sub aripi au fost montate 8 grinzi pentru transportul de rachete nedirijate sau bombe explozive sau cu napalm. Au fost produse 360 aparate (29326 la 29685), dar 289 avioane au fost ulterior transformate în J-29F. Cu J-29B au fost dotate 3 flotile: F.6, la Karlsborg, F.7, la Satenäs şi F.8, la Barkarby.

SAAB S-29C - variantă de recunoaştere foto. Armamentul (şi bineînțeles şi reflexvizorul) a fost eliminat, iar în spațiul rămas disponibil au fost montate 7 aparate fotografice, într-un compartiment special carenat. În coadă a fost montat un avertizor radar. În spatele locaşului roții de bot, spre stânga, a mai fost montată o antenă. Până în mai 1956 au fost produse 76 aparate (29901 la 29976). Au fost în dotarea F.11, la Nyköping şi apoi, F.21, la Lulea. În cursul activității operaționale, S-29C au fost modificate prin montarea noii aripi introdusă cu J-29E şi a unui mic carenaj sub ajutajul de evacuare a jetului reactiv.

SAAB J-29D - aparat experimental destinat testării noului motor RM 2B (D.H. "Ghost" cu postcombustie, produs în Suedia). A fost produs un singur aparat (29235), care după testări a fost transformat în J-29F şi livrat către Flygvapnet.

SAAB J-29E - variantă dotată cu o nouă aripă, cu coarda mărită la capul de plan, pentru îmbunătățirea performanțelor în regim transonic. Au fost produse 29 aparate.

SAAB J-29F - ultima variantă produsă, cu motor RM 2B cu postcombustie, ceea ce a dus la modificarea fuzelajului posterior, şi aripa experimentată pe J-29E. Armamentul a fost şi el îmbunătățit, J-29F putând transporta două rachete aer-aer de tip RB.24 ("Sidewinder" produse sub licenţă în Suedia) cu autodirijare în infraroşu. Au fost produse 308 aparate, 210 dintre ele prin transformarea unor J-29B/E.

Austria a cumpărat 30 de J-29F, pe care le-a folosit din iunie 1961 până în iulie 1972, dotând cu ele 2 escadrile. 10 aparate au fost transformate în avioane de recunoaştere foto. Nu au avut un indicativ special, dar în desene le-am denumit J-29Fr, pentru a identifica mai uşor modificările efectuate. Acestea au constat în: eliminarea tunurilor de pe partea stângă şi montarea în spațiul disponibilizat a 3 aparate foto de 70 mm, într-un carenaj special (carenajele gurilor tevilor tunurilor au fost păstrate); montarea unei mici antene sub priza de admisie a aerului la motor; montarea unei alte antene între locaşele roţilor principale ale trenului de aterizare.

În total, au fost produse 661 aparate din toate variantele, care s-au aflat în dotarea Suediei şi Austriei. În Suedia, ele au fost operaționale până în 1967 în unitățile de vânătoare. Unele J-29 au mai fost folosite, până în 1976, pentru remorcarea de ținte aeriene.

SEMNIFICAȚIA NUMEROTĂRILOR PE DESENE 1 - Frână aerodinamică la primele 32 J-29A 2 - Primul model de aripă (J-29A la J-29D) 3; 7; 11 - Tipuri de rezervoare largabile de combustibil folosite 4 - Grindă cu rachete nedirijate (numai la J-29B) 5 - Frână aerodinamică pe fuzelaj (toate variantele, exceptând primele 32 J-29A) 6 - Rachetă RB.24 (numai la J-29F) 8 - Al doilea model de aripă (unele S-29C; J-29E şi J-29F) 9 - Bombă de 80 kg M/60 10 - Bombă de 120 kg M/61 12 - Tip de grindă exterioară (numai la J-29F) 13 - Avertizor radar (numai la S-29C)

INDICAŢII DE VOPSIRE În general, atât la suedezi cât şi la austrieci, avioanele nu au fost vopsite, rămânând în culoarea aluminiului. Totuşi, nuanța de culoare diferă de la porțiune la alta a avionului (capace, carenaje etc.) datorită aliajelor diferite de aluminiu folosite. Singura soluţie pentru obţinerea unei machete realiste din acest punct de vedere este să faceți apel la fotografii. La suedezi, la priza de aer a motorului era vopsit un inel în culoarea specifică flotilei, dar dimensiunile nu erau standard. Pe fuzelaj şi aripi puteau fi vopsite dungi sau chiar porțiuni întregi în anumite culori. La sfârşitul activităţii operaționale, S-29C au fost vopsite în culori de camuflaj (probabil verde şi maro) pe extrados şi albastru deschis pe intrados.

ÎNSEMNELE DE STAT Suedia: 3 coroane galbene cu bordură neagră, plasate pe un disc albastru cu marginile galbene. Inițial aplicate pe lateralele fuzelajului şi intradosul aripilor, apoi şi pe extradosul aripilor.

Austria: Triunghi echilateral alb plasat pe un disc roşu. Aceleaşi dimensiuni ca şi cele suedeze, aplicate în aceleaşi locuri. De fapt, este posibil să fi fost vopsite direct peste cele suedeze, ceea ce ar explica similitudinea de dimensiuni şi poziționare.

ÎNMATRICULĂRI - Numărul de fabricație cu negru, sub ampenajul orizontal - Numărul flotilei la suedezi, inițial pe fuzelajul anterior, cu culori diferite, apoi fuzelajul posterior, cu negru; la austrieci, de la început pe fuzelajul posterior, cu negru. - Matricola la suedezi, inițial o literă în culoarea flotilei, pe derivă, apoi un număr compus din două cifre, cu negru, pe derivă; la austrieci, o literă pe derivă, în diferite culori.

Notă: La S-29C care au fost vopsite în culori de camuflaj, numărul flotilei şi matricola erau trecute cu galben.

Embleme de unități atât la suedezi, cât şi la austrieci, pe fuzelajul anterior, de ambele părți. Aceste embleme sunt dificil de reconstituit.

Alte detalii de vopsire: Interiorul carlingii - gri-verzui; bordul şi climatorul negre; locaşele trenului de aterizare nevopsite; jantele roţilor - verde închis; scaunul aluminiu, cu partea superioară neagră şi perna de cap şi centurile - verzi.