ŞENILETA "FORD RUSESC DE CAPTURĂ" (T-20 sau "S.T.Z. Komsomolet")

Primele acțiuni privind motorizarea și mecanizarea marilor unități ale Armatei Roșii datează de la începutul anilor '30 când militarii sovietici au acordat prioritate motomecanizării marilor unități de artilerie și infanterie.

În vederea realizării acestui obiectiv, la începutul perioadei amintite, la Stalingrad a fost ridicată o mare uzină destinată construirii tractoarelor agricole și militare. Ea a fost botezată Uzina de Tractoare "Feliks Dzerjinski" (Stalingradski Traktornii Zavod "Feliks Dzerjinski sau, prescurtat, cum de altfel au fost cunoscute produsele sale, "S.T.Z.").

Utilizând licențe cumpărate din străinătate, uzina a început să producă tractoare de artilerie pentru armata sovietică. Ele au fost din toate categoriile. Totuși, după cum s-a constatat, ele nu s-au deosebit prea mult de tractoarele agricole, nici ca înfățișare, nici ca performante.

Introduse în serviciul marilor unități blindate și mecanizate sovietice, tractoarele fabricate la Stalingrad nu au dat satisfacție în multe privințe. S-a remarcat, mai ales, incapacitatea de a opera în eșaloanele înaintate ale unităților motomecanizate. Neajunsurile se datorau vitezei scăzute și lipsei de protecție împotriva focului armamentului de infanterie.

Din această cauză, după o etapă de experimentare în condiții de suprasolicitare tehnică, militarii sovietici au cerut uzinei din Stalingrad să procedeze la modificări care să răspundă cerințelor lor.

În urma acestor demersuri, la sfârșitul anului 1936, un grup de proiectanți conduși de generalul N. A. Astrov, a conceput, pe baza șasiului tancului amfibiu ușor T-38, creația aceluiași N. A. Astrov, tractorul T-20. Acesta, cunoscut mai ales sub numele de "S.T.Z. Komsomolet", era un vehicul de mare viteză, blindat cu o cuirasă a cărei grosime varia între 7-10 mm.

Tractorul S.T.Z. Komsomolet (T-20) a fost construit în două variante de bază. Prima era destinată remorcării tunurilor antitanc de calibre mici, între 37 mm și 45 mm, a obuzierelor de calibrul 76,2 mm pentru infanterie, a aruncătoarelor de mine calibrul 120 mm sau a tunurilor antiaeriene ușoare. Cea de-a doua variantă era destinată, cu amenajările de rigoare plus cu o remorcă adecvată, transportului de muniții și materiale spre liniile înaintate ale frontului.

DATE TEHNICE Echipaj: 2+6 pasageri Lungime: 3,46 m Lățime: 1,84 m Înălțime: 1,58 m (2,23 m cu coviltir) Armament: pușcă-mitraliera DT, calibrul 7,62 mm Blindaj frontal: 16 mm Blindaj lateral: 7 mm Motor: tip GAZ AA 6002-2 cu 4 cilindri Putere: 50 CP la 2800 rotații/minut Răcire: cu apă Carburant: benzină Tracțiune: pe față

Performanțe: Viteza maximă pe șosea: 47,5 km/h Obstacole verticale: 0,38 m Traversa: 1,4 m Pante: 15° Autonomie: 150 km

Ca înfățișare generală, tractorul de artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20) arăta astfel: în față se afla o cabină protejată de blindaj, îmbinată cu nituri, cabină în care se adăposteau membrii echipajului, conductorul și coechipierul său. Acesta din urmă avea misiunea să mânuiască armamentul de bord care consta într-o pușcă-mitralieră DT calibrul 7,62 mm. Arma era montată într-o ambrazură cilindrică, întrucâtva asemănătoare cu cele folosite la tancuri, aflată în placa frontală a blindajului. Pentru observarea terenului înconjurător, în blindajul cabinei se aflau patru ambrazuri, două lateral și două în față. Motorul se afla plasat în spatele cabinei și era protejat, de asemenea, cu blindaj. Deasupra motorului spațiul a fost amenajat, în funcție de destinația tractorului, pentru a putea fi ocupat de servănții piesei de artilerie remorcate sau pentru a permite transportul munițiilor sau materialelor.

Sistemul de rulaj era compus din două perechi de galeți pe fiecare parte; șenila dispunea de două role de sprijin montate deasupra galeților. Tracțiunea era pe față. Tractorul mai dispunea de faruri pentru mersul în timpul nopții. Șenila avea o construcție modernă, inspirată după modelul șeniletei britanice "Carden Lloyd".

La ambele variante de tractor deasupra compartimentului din spatele cabinei de comandă se afla montat un schelet metalic pe care, în caz de timp nefavorabil, se monta o prelată.

Pe baza aceluiași șasiu a mai fost construită o variantă de tractor fără blindaj care a purtat denumirea "Pionier". În total, Uzina de Tractoare din Stalingrad a produs 7.780 de bucăți din tractorul pentru artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20).

Tractoarele de artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20) au fost utilizate, pentru prima oară într-o campanie, în timpul războiului declanșat de URSS împotriva Finlandei (decembrie 1939-martie 1940). În timpul luptelor s-a constatat că blindajul nu rezista împotriva focului armamentului de infanterie. Din acest motiv, după încheierea conflictului, constructorii au procedat la consolidarea blindajului.

După atacarea URSS de trupele Axei, la 22 iunie 1941, tractoarele de artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20), au fost utilizate deseori pentru remorcarea pieselor de artilerie, datorită vitezei lor, ca tanc ușor cu mitralieră în acțiunile de sprijin ale trupelor de infanterie.

Tot din această perioadă, 1941, datează și realizarea pe șasiul tractorului "S.T.Z. Komsomolet" (T-20) de către inginerul V. Garbin, de la Uzina de Artilerie nr. 92 din Gorki, a unui autotun prin montarea tunului antitanc ZIS-30 md. 1941, calibrul 57 mm. Noul vehicul a primit denumirea SU-57. Din acest tip de vehicul au fost fabricate 100 de bucăți, primele dintre ele intrând în dotarea trupelor Armatei Roșii la sfârșitul lunii iulie 1941. Ele au fost utilizate, de asemenea, în timpul bătăliei de la Moscova, în decembrie 1941, și, mai târziu, în timpul luptelor din Caucaz și de la Stalingrad din vara și toamna anului 1942.

Sovieticii au mai realizat încă o versiune de autotun pentru care s-a utilizat tunul antitanc calibrul 45 mm, însă această variantă a fost mai puțin răspândită ca utilizare.

În timpul războiului, tractoarele de artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20) au fost utilizate cu succes de către partizanii sovietici, în variantele tractor, transportor sau tanc cu mitralieră, datorită dimensiunilor sale reduse care le-au permis folosirea pe drumurile forestiere și în terenul defavorabil din păduri.

Tractorul de artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20) a fost utilizat în timpul celui de-al doilea război mondial și de către armata română.

Ele au fost obținute pe front, în timpul luptelor purtate împotriva trupelor sovietice în anii 1941-1942 în Bucovina de nord, Basarabia, Odessa, Ucraina, Crimeea, Cuban și Caucaz. În aceste confruntări trupele române, în special Corpul de Cavalerie și Corpul de Munte, au capturat, alături de material și armament de diverse categorii, câteva zeci de tractoare artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20). Aceste tractoare, în marea lor majoritate nu au putut fi utilizate din cauză că, la fel ca restul materialului capturat din categoria autovehiculelor, suferiseră descompletări ale motoarelor înainte de a fi abandonate de militarii sovietici.

Din această cauză, tractoarele de artilerie au fost adunate de pe câmpul de luptă și au fost transportate în România unde s-au căutat soluții pentru repunerea lor în funcțiune. Această acțiune a fost încununată de succes deoarece tractoarele având motoare tip "Ford", construite în licență, piesele de schimb necesare au fost găsite în țară. Piesele au fost furnizate de "Fabrica de autocamioane Ford-Română" din București.

În acest mod au fost repuse în funcțiune din primăvara și până în toamna anului 1943, 34 de tractoare de artilerie "S.T.Z. Komsomolet" (T-20). Prin această acțiune s-a urmărit completarea pierderilor suferite de armata română în șenilete "Malaxa tip UE" folosite pentru tractarea tunurilor de la companiile antitanc ale diviziilor de infanterie.

Tractoarele au fost reparate la uzinele "Rogifer" din București (numite "Malaxa" înainte de război, "23 August" după și "Faur" în prezent). Ele au primit în armata română numele "Șenileta Ford rusesc de captură".

În primele luni ale anului 1944 acestea au fost încredințate "Atelierelor Pârvan Marjan" din București unde li s-au montat cârlige de remorcare speciale pentru tractarea tunurilor antitanc germane "Pak 38", md. 1938, calibrul 50 mm.

În urma deciziei Comandamentului Trupelor Motomecanizate din vara anului 1944 șeniletele "Ford rusesc de captură" au fost repartizate regimentelor 24 și 29 artilerie, din Divizia 14 Infanterie, și regimentelor 7 și 28 artilerie, din Divizia 5 infanterie. Pentru fiecare regiment de artilerie au fost repartizate câte 6 șenilete, folosite pentru tractarea pieselor de artilerie la bateriile antitanc. În același scop au mai fost repartizate alte 6 bucăți Regimentului 2 care de luptă. Restul de 4 bucăți au fost păstrate pentru a fi introduse în dotarea Diviziei 5 cavalerie moto în curs de înzestrare cu armament și tehnică de luptă.

Șeniletele "Ford rusesc de captură" au fost pierdute în timpul luptelor de apărare din Moldova din 19-23 august 1944 sau puțin timp după, când sovieticii și-au recuperat de la armata română mare parte din materialele capturate de aceasta în anii 1941-1944.