BATERII PLUTITOARE ROMÂNEŞTI DIN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

TEXT: Cristian Crăciunoiu DESENE: Mihai Georgescu

Foarte puțini istorici români au fost preocupați de aspectele tehnice ale primului război mondial în spațiul românesc. Iată de ce, surprizele plăcute se țin lanț, atât în ceea ce privește aviația (unde excelează profesorul Valeriu Avram și dl. Șerban Ionescu) cât și marina.

Cu ocazia achiziționării unui album de fotografii ce a aparținut d-lui Vsevolod Zelenco din Deva, am descoperit fotografia unui mic cargou de Dunăre, transformat în baterie plutitoare cu două tunuri rusești de 120 mm, după cum se vede în fotografia de sus. Malul, ne face să credem că ne aflăm în zona Brăila, iar silueta navei pare a fi aceea a cabotierului GHIDICIU.

Reconstituirea ne permite realizarea unei frumoase diorame, lungimea navei fiind de 38 m. Toată bateria era pictată în verde închis pentru camuflaj. Diorama poate fi realizată la scara 1:34, 1:48 sau 1:72 pentru a folosi elemente de decorare ce pot fi procurate comercial din accesoriile pentru kit-uri.

Deși nu sunt pomenite în izvoarele uzuale ale istoriei marinei române relativ la primul război mondial, totuși, bateriile plutitoare au existat în număr destul de mare, așa cum ne arată și fotografia de la pag. 19, aflată în patrimoniul Muzeului Militar Național. Era normal să fie așa dacă ținem seama de faptul că flancul drept al Frontului din Dobrogea a fost continuu susținut de marină.

De această dată, tunul este montat pe un ceam de lemn care este deplasat atunci când este cazul prin intermediul unui remorcher cu aburi. Dirijarea tirului și observarea se făcea la adăpostul unor locuri protejate cu foi de blindaj, așa cum se poate observa în fotografie.

Cititorii care dețin date suplimentare sunt rugați să contribuie și ei la reconstituirea acestor nave auxiliare pe nedrept uitate.

Planul tunului de 120 mm de fabricație rusească, ce a echipat bateriile plutitoare. Copie după original.

Scara tunului poate fi obținută cu ajutorul metrului etalon, reprezentat în dreapta.

Una din cele două baterii plutitoare de fabricație rusească, ce au fost folosite abia în anul 1918. Parburile de bordaj rabatabile din pupa și prova făceau ca să poată fi folosite și pentru transportul trupelor de desant. După război ele au rămas în dotarea Flotilei de Dunăre a României.

Vom reveni asupra subiectului, într-un număr viitor al revistei.