Imediat după făurirea României Mari, când sufletele aviatorilor noştri erau încă sub impulsul zborurilor temerare și al luptelor înverşunate, aviația începe să-şi caute noi cuceriri în domeniul navigației aeriene.

Transportul de călători, mărfuri și poştă cu avionul trebuia să devină o realitate. Era firesc, ca orice început să fie greu, țara se confrunta cu numeroase lipsuri. Cu toate acestea, prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 1549 din 21 iunie 1920 și Decretul nr. 2705 din 24 iunie 1920, se înființa o direcție a aviației civile condusă de inginerul şef clasa a II-a Ştefan N. Mirea. Aviația civilă funcționa în cadrul Ministerului Comunicațiilor, fiind încadrați, începând cu 1 iulie, șapte funcționari, dar nici un pilot sau alt specialist în domeniul aeronauticii.

Lipsa de experiență și dotare, a determinat trecerea acesteia la Ministerul de Război începând cu 1 aprilie 1923, intrând în subordinea Inspectoratului general al Aeronauticii.

Sub administrația armatei, aviația civilă a fost încadrată cu aviatori, tehnicieni și alți specialişti, primind în anul 1924 suma de 12 milioane lei pentru achiziționarea de aparate de zbor și pentru amenajarea unor aerodromuri în vederea deschiderii primelor linii aeriene interne de transport comercial și de călători.

Pentru dotarea acesteia cu avioane, Ministerul de Război a făcut adevărate sacrificii achiziționând aparate din străinătate de tipul D.H.9 care au fost amenajate la Arsenalul Aeronautic și la Fabrica S.E.T. pentru transportul călătorilor. În anul 1927 s-au cumpărat trei avioane bimotoare "Farman Goliath", creându-se astfel o flotilă de avioane adaptate pentru zborurile comerciale și de călători.

În anul 1925 se trece pentru prima dată, la noi, la practica aviației civile și anume începe exploatarea liniei aeriene Bucureşti-Galați. Cum în acel timp au apărut discuții asupra calităților avioanelor "Ansaldo", comandate de Ministerul Comunicațiilor încă din anul 1921, din Italia, exploatarea acestei linii a început cu aparatele Potez XV și D.H.9.

Inaugurarea oficială a liniei aeriene Bucureşti-Galați a avut loc în ziua de 24 iunie 1926. O întâmplare a făcut ca primul zbor cu un călător plătitor la bord, să aibă loc în ziua de 15 iunie 1926, constituind o avanpremieră la inaugurarea liniei aeriene amintite. Prezentăm un fapt în mare parte inedit: zborul lui Nicolae Anninos de la Bucureşti la Galați. Iată cum s-au petrecut faptele:

Din cauza ploilor abundente, linia ferată Buzău-Faurei-Brăila a devenit impracticabilă și brăileanul Nicolae Anninos aflat în București trebuia să plece urgent la Galați pentru perfectarea unei afaceri foarte importante. S-a adresat Ministerului de Război care i-a dat aprobarea să se deplaseze la Galați cu avionul. A plătit o sumă importantă de bani și în ziua de 15 iunie 1926 plutonierul major pilot Ion Negreanu l-a urcat în avionul D.H.9. Iată care au fost impresiile de zbor ale primului călător care a plătit și a zburat de la București la Galați:

"Mă urc în cabina aeroplanului după ce dl. pilot Negreanu mi-a dat un dolman (haină de zbor) îmblănit cu care m-am îmbrăcat de arătam ca un urs. Pe cap mi-am pus o căciulă de piele (cască de zbor) care avea în dreptul urechilor nişte mici clape ca să aud ceea ce îmi spunea dl. pilot.

Îmi încleştez discret mâinile pe rezemătoarea scaunului și aștept, cu inima bătând puternic, plecarea aeroplanului. Îmi fac o cruce în gând și zic, tot în gând "Doamne, ajută!"

Motorul zbârnâie foarte tare și helicea începe să se învârtească din ce în ce mai repede. Apoi zgomotul crește și mai mult; totul mi se pare infernal. Când aeroplanul începe să se miște pe pământ, încleștez și mai mult mâinile pe brațele scaunului și închid ochii, așteptând cu respirația tăiată, derularea evenimentelor.

Aeroplanul aleargă pe pământ câteva zeci de metri și zdruncinăturile transmise de roți mi se par teribile. Deodată, acestea încetează brusc; zgomotul pare că încetează și el, iar fuțeala cu care pământul fuge sub noi, se micșorează de asemenea. Mi se pare apoi că aeroplanul se oprește în aer și am senzațiunea netă că plutește într-adevăr. Clipele, în care aeroplanul se separă de pământ, mi se par de o dulceață infinită, de neînchipuit: o legănare din povești, o senzație de un contrast izbitor cu emoția din primul moment.

Acest fapt mă determină să prind curagiu; mă uit cu atenție în jur și vântul șuieră cu putere pe deasupra aeroplanului. Uit de frică și privesc în jur, în față, spre pământ. Orizontul crește mereu și pământul pare un covor din petice regulate și neregulate, care defilează sub noi. Ce lucru curios! Mă așteptam ca fuțeala aeroplanului să fie formidabilă, iar pământul să alerge vertiginos sub noi, ca în momentul plecării. În loc de aceasta constat o încetineală de melc. Fenomenul se datorește perspectivei și este născut din cauza înălțimii la care plutește aparatul.

Departe, spre orizont, ochii mi se pierd în infinitul de azur. Aș dori să-l ajungem, să mergem mai departe, mai sus. Priveliștea mă îmbată, mă amețește. Totul pare un vis, dacă n-ar fi zgomotul motorului și frigul, care începe să se accentueze din ce în ce mai mult, pe măsură ce aeroplanul urcă tot mai sus.

Deodată, pământul se inclină. Mă lipesc de scaun și un fior mă străbate: ceva pare să se petreacă. În realitate, este o întoarcere a aeroplanului și acesta începe să coboare spre pământ. Se aude un fâlfâit ușor. Am impresia că aparatul de zbor stă pe loc și pământul se apropie de noi. Apropiindu-ne de pământ, acesta începe să defileze cu fuțeală mare. Se vede relieful desenându-se din ce în ce mai bine, lucrurile se măresc vertiginos. Iată-ne aproape de pământ. Aeroplanul parcă se lipește de el și o mică izbitură ne anunță că atingem pământul. Un fâsâit ușor, aeroplanul parcă zburda fericit că a ajuns acasă. Stau câteva minute amețit de călătoria aeriană și domnul pilot mă invită să cobor jos din aeroplan. Parcă n-am siguranță în picioare și o amețeală plăcută mă cuprinde. Îmi revin repede și-i strâng mâna aviatorului cu care am călătorit atât de plăcut".

Iată cum descrie acest eveniment, plutonierul major pilot Ion Negreanu:

"Subsemnatul Negreanu Ion din comuna Apele Vii, Caracal, reg. Oltenia am luat cunoștință de anunțul publicat în "România liberă" și ca fost pilot al aviației civile, cu începere din anul 1925 când s-au făcut primele zboruri cu pasageri pe linia Bucureşti-Galați și Galați-Bucureşti. Am fost patru piloți: It. av. Opriș Nicolae, subit. av. Oprișan Ion, plutonier major av. Negreanu Ion și plutonier av. Onose Nicolae care au funcționat până în anul 1930.

În anul 1926 între 10-15 din luna iunie, din cauza ploilor multe, linia C.F.R. Buzău-Brăila, n-a funcționat câteva zile. Un pasager din Brăila a solicitat să fie transportat pe calea aerului de la Bucureşti la Galați. Ministrul a aprobat și a fost numit subsemnatul pentru a-l transporta, lucru ce s-a făcut în condiții foarte bune.

Cu această ocazie dl. N. Anninos înainte de plecare a scos o fotografie în fața avionului împreună cu prietenii, pilotul și personalul de serviciu. Una din fotografii a fost trimisă subsemnatului.

În această fotografie este înfățișat primul pasager cu plată, care a călătorit cu avionul înainte de a se deschide oficial linia aeriană. Cu deosebită plăcere urez aripilor românești mult succes. Fost pilot în aviația civilă, Ion Negreanu".

Avion de pasageri tip D.H.9 care a zburat pe linia aeriană București-Galați începând cu iunie 1926.