Modelism

BARJE ŞI PONTOANE DE TRANSPORT-DEBARCARE ŞI PURTĂTOARE DE ARTILERIE FOLOSITE DE GERMANI ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Ponton "Siebel Fahre" după asamblare și armare.

Raymond Stănescu

În vara anului 1940 singura țară vest europeană care mai făcea față cu dârzenie presiunilor Germaniei naziste era Marea Britanie, avantajată de poziția ei insulară. Pentru a o înfrânge "la ea acasă" Hitler a imaginat o mare operație de debarcare prin care să-și ducă armatele pe pământul englez. Operația s-a numit "Leul de mare" (See-Löwe) și era prevăzută să fie executată până la sfârșitul toamnei.

Documente referitoare la proiectata debarcare precizează că în cursul verii germanii concentraseră în porturile olandeze, belgiene și franceze, între Anvers și Le Havre, aproximativ 700.000 t de nave de transport (cca 170 nave), peste 1300 de barje prahme (germ), barge (engl.), peniche (fr.) 419 remorchere și peste 1600 salupe și bărci cu motor.

Aviația britanică a atacat în repetate rânduri aceste aglomerări de vase, provocând pierderi. Astfel la 21.09.1940 este semnalată distrugerea a 51 barje, 9 nave de transport și a unui remorcher.

Tot acum s-a născut ideea unui tip de navă corespunzător, care să poată transporta și debarca pe malul advers oameni, tehnică de luptă, aprovizionări, fără a folosi neapărat facilitățile portuare. Drept model au servit navele de transport tradiționale existente pe fluviile și canalele navigabile din nordul Europei.

Când primele din aceste nave special concepute intraseră în serviciu, Hitler s-a răzgândit, amânând sine die "Leul de mare" apoi a și renunțat la debarcare.

Între timp Germania care stăpânea acum toată coasta de nord a continentului și gândea la cuceriri viitoare s-a trezit în fața unei crize de mijloace navale cu care să supravegheze, să apere și să exploateze aceste mii de kilometri de golfuri, fiorduri și estuare. O rezolvare a problemei a fost producerea în continuare a navelor destinate debarcării și adaptarea lor la noile necesități, urmată de o creștere corespunzătoare a producției lor. Astfel a apărut pe teatrul de operațiuni naval un tip de navă generic denumit "Marine Fähr Prahme" sau tradus liber "Barjă maritimă autopropulsată care s-a dovedit foarte util, eficient și relativ economic. Ele au fost folosite intens în prima etapă a războiului pentru asigurarea transporturilor de aprovizionare și pentru sprijinul trupelor ce luptau în zona litoralului, iar mai târziu, în a doua etapă tot atât de intens în operațiunile de retragere și evacuare a trupelor și bunurilor amenințate de înaintarea adversarului. Pe baza necesităților ivite pe parcurs unele asemenea barje au fost modificate sau adaptate pentru: lansări de mine sau spărgătoare de baraje, purtătoare de artilerie sau alte întrebuințări speciale.

1. Pontoane de transport-debarcare (Siebel Fähre)

În primăvara 1941 au început să sosească, pe calea ferată, în portul Constanța secțiuni de pontoane ce au fost de îndată asamblate, montate și lăsate la apă la dana 23 cu ajutorul macaralei "Titan" (40 tf.). În fapt erau de tipul "Catamaran" (două plutitoare unite cu o platformă) având în partea centrală o comandă de navigație.

Caracteristici principale: - pescaj pv 0,40 m - pescaj pp 1.20 m - două motoare avion sau diesel - viteză cca 10 Nd - capacitate transport cca 150 t - armate de pionierii armatei

Armament: II/88 aa, at, naval II/20 sau 1/20 cvadruplu

Puteau debarca direct pe mal oameni și materiale. În același timp puteau sprijini cu foc trupele debarcate.

Calitățile nautice erau destul de mediocre, neputând fi folosite în ape neadăpostite sau pe valuri peste forța 3. La Constanța au fost montate aproximativ 40 asemenea pontoane care au ajuns la Sulina remorcate de remorcherele militarizate românești. Pe timpul transportului un ponton s-a scufundat în furtună și altul a sărit pe o mină (J. op. FNM sept. 1941).

După ocuparea Odessei (16.10.1941) pontoanele au înaintat de-a lungul coastei până la gurile Bugului și Niprului, împreună cu Grupul român de dragaj ușor (Cpt. N. Filip) și Flotila germană de dragaj (Donau Flotille). În timp ce dragoarele deschideau drumul prin barajele de mine sovietice pontoanele transportau aprovizionări pentru front la Oceakov Bug și Cherson. După ocuparea Crimeei pontoanele au fost transferate în Marea Azov unde au executat transporturi dar și acțiuni de luptă în zonele Taman și Kerci pentru sprijinul trupelor germano-române din capul de pod Taman (1942-1943).

Circa 20 pontoane au fost pierdute prin acțiunea minelor și aviației adverse, alte câteva au fost scufundate sau aruncate pe mal de furtuni și alte 5 unități au fost distruse la 05.09.1944 de trupele române pe când încercau să forțeze retragerea spre Turnu Severin.

2. Barje de transport și debarcare (Marine Fähr Prahme)

Constituie tipul de bază din care au urmat alte tipuri specializate.

La începutul anului 1942 au început să sosească la Constanța niște nave germane ciudate, de forma unei cutii paralelipipedice teșită la unul din capete. Ele au fost imediat botezate "papuci" de marinarii români. Fuseseră aduse din Marea Baltică, pe Dunăre, după ce străbătuseră și un traseu pe uscat între Dresda (pe Elba) și Ingolstadt (pe Dunăre) pe trailere.

Caracteristici principale: - lungime 50 m - lățime 5.2 m - pescaj 1.3-1.5 m - înălțimea magaziei de încărcare 3.4 m - deplasament aprox. 400 t - capacitate de încărcare aprox. 300 t - trei motoare diesel a 250 CP (total 750 CP) - viteza aprox. 13 Nd - armament: 1/75 scurt sau II/88 naval II/20 - echipaj: 14

Deși aveau fundul plat barjele aveau o ținută satisfăcătoare la mare până la forța 5. În Marea Neagră germanii au avut patru flotile de transport-debarcare "L" (Laudungs-flotille nr. 1, 3, 5, 7) ce au dispus inițial de 64 MFP. Numărul lor a variat însă funcție de pierderi și completări până cca. 100 unități în perioada 1942-1944.

Prima acțiune comună româno-germană care a implicat MFP-uri a fost instalarea la 2-3 aprilie 1942 a unui baraj de mine antisubmarin în fața peninsulei Tendra (Crimeea). Distrugătorul REGINA MARIA și torpilorul ZMEUL au asigurat deplasarea grupării de minare "Lex" compus din 4 MFP amenajate pentru lansarea de mine (barajul "Lily"). Gruparea a fost atacată în două rânduri de aviație, dar atacatorii au fost risipiți de focul navelor.

Iată câteva date despre folosirea MFP de germani: - 25.04.42 Golful Finic, importantă operație de minare; participă Flotila 25 L cu 5 MFP purtătoare de artilerie, 15 MFP minere și 9 MFP de transport; - 23.02-10.05.43 M. Neagră, Flotilele 1, 3, 5. L aprovizionează trupele germano-române din Cuban în 99 de convoaie cu pierderea a 3 nave (operația Kleine Bär); - 18.09-09.10.43 Marea Neagră, retragerea Armatei a 17-a germană (și cu 7 divizii românești) din Cuban în Crimeea peste strm. Kerci. Flotilele 1, 3, 5 L, SF-uri și alte mijloace plutitoare, protejate de Flotila 1 MFP purtătoare de artilerie au evacuat peste 270.000 oameni, 21.000 vehicule, 27.000 cai, 115.000 t materiale militare. - 25.01-10.03.45 Flotilele 11, 13, 24 L susținute de flotila 7 MFP purtătoare de artilerie au asigurat retragerea germană din Prusia Orientală.

Marina Militară română a achiziționat în octombrie 1943 trei nave MFP (denumită Pontoane Armate de Transport PTA) care au format o secție sub comanda It. M. Bănceanu în cadrul comandamentului portului și zonei Constanța.

Referitor la activitatea secției PTA am extras din Jurnalul de operații al Forței navale maritime (anul 1944) următoarele:

- 01-14.04.44 - Secția a executat 7 misiuni de evacuare de la Odessa și Bugaz la Sulina, transportând militari, muniții și armament aparținând Armatei a 3-a române și Detașamentului maritim Odessa.

- 25-26.04.44 - Secția se află în marș spre Sevastopol în cadrul unui convoi de evacuare a Crimeei. Valurile puternice disloca bocaportul prova al PTA-405 și nava începe să îmbarce apă, fiind nevoită să se întoarcă din drum. În zona Eupatoria convoiul este puternic atacat de aviație. PTA 406, lovit de două bombe și avariat nu poate fi remorcat din cauza mării agitate, trebuind să fie evacuat. Echipajul a fost luat de un Rboot german; maestrul tunar Staicu Lazăr cade în mare și se îneacă. După o zi barja aflată în derivă este recuperată. Reparată provizoriu la Sevastopol se întoarce în țară cu mijloacele proprii în cadrul unui convoi de evacuare, transportând militari români și germani.

- 01.06.44 - PTA 405 aflat în poziție de avanpost la Sulina observă la 6 Mm Est de gura Potapov un submarin sovietic la suprafață. Deschide focul cu tunul de 75 mm, dar inamicul intră în imersiune. PTA 405 atacă în continuare cu grenade a/s, fără a se observa însă rezultate.

- 20-23.08.44- Navele secției participă la apărarea a.a. a Sulinei puternic atacată de aviația sovietică și contribuie la evacuarea populației civile.

- 28.08-02.09.44 - În virtutea unui început de colaborare între Marina română și cea sovietică, PTA 404 și 405 la Isaccea și PTA 406 la Ismail execută neîntrerupt transporturi de trupe, tancuri și tehnică de luptă pentru sovietici peste Dunăre, în Dobrogea. Viceamiralul am Kuznetov felicită secția PTA pentru activitatea depusă.

- 02.09.44 Navele Forței Fluviale române au fost dezarmate și luate de marina sovietică, fiind internate la Ismail, de unde parte din echipaje au luat drumul prizonieratului.

- 04.09.44 Echipajul PTA 404 aflat cu nava la Cernavodă, părăsește nava pentru a nu fi luat prizonier. PTA 405 rămas la Isaccea a fost dus la Ismail, unde se afla și PTA 406. "Am fost surprinși că la bord nu se mai aflau decât doi motoriști și un marinar, români... ne-au spus că toți ceilalți, atât de la 406 cât și de la celelalte nave aflate la Ismail au fost debarcați și trimiși în lagăre de prizonieri" relatează fostul șef mecanic de pe PTA 405, Aristide Moraru, care continuă "în aceeași zi am plecat cu nava la Odessa... În timpul stațonării în bazin o coloană de marinari români treceau pe cheu, sub pază. Coloana era condusă de maistrul D. Nedelea, fost comandant pe PTA 406. Erau foștii noștri camarazi... Am făcut un drum la Ismail transportând trupă și material militar. Apoi un nou drum la Odessa și de data aceasta am transportat materiale și militari la Constanța. Toate aceste drumuri le-am făcut purtând pavilion alb. La Constanța am fost debarcați și trimiși acasă".

Nu știu nici până astăzi ce s-a întâmplat mai departe cu aceste nave.

3. Barje purtătoare de artilerie (Artillerie Fräger)

Pentru paza și apărarea litoralului ocupat au fost create flotile de siguranță (Sicherungs Flotille) având în compunere nave MFP purtătoare de artilerie navală și antiaeriană ca:

Artillerie träger (AT) amenajat pe cocă de MFP la centrul căreia s-a instalat o comandă de navigație având în prova și pupa câte o barbetă metalică întărită în interior cu beton. Fiecare barbetă suporta un tun de 88 mm sau 75 mm; ca armament antiaerian nava purta un tun de 20 mm cvadruplu. În Marea Neagră germanii au avut o flotilă AT (7 L Flotille) care a acționat la coasta de nord vest și vest a mării.

Artillerie Fähr Prahme (AFP) construit pe coca unui MFP tip D3 având lungimea de 50m și 3,4m înălțime și capacitate de transport de 140t (pe lângă armament, motoare, etc.); viteza probabilă 10-12Nd. Armamentul era compus din 1/105 naval și a.a., 1/37 a.a. binat, 1/20 mm cvadruplu purtând diferit de ex. II/105 sau II/88, 1/37, 1/20 cvadruplu, etc.).

În Marea Neagră a existat o asemenea flotilă (1 AFP Flotille) care a acționat în apele Crimeei. După 23.08.44 s-a retras cu alte nave pe Dunăre în amonte încercând să ajungă în amonte de Porțile de Fier. În acțiuni de luptă cu trupele românești germanii au pierdut 4 nave din această flotilă pe Dunărea mijlocie. Cunoaștem faptul că alte două AFP au fost distruse pe Dunărea austriacă în angajamente cu tancuri americane.

Marine Artillerie Leichter (MAL) construite pe o cocă modificată având caracteristicile: - lungime 35 m - lățime 8.6 m - înălțime laterală 1.8-2.1 m - pescaj 1m - deplasament 225 t - două motoare diesel a 130 CP (total 260 CP) - viteza 8 km/h - armamentul cuprindea II/105, II/37, 1/20 cvadruplu.

Asemenea nave au existat și în Marea Neagră și Marea Azov. Cunoaștem despre pierderea a 5 unități la coasta Caucazului în urma atacurilor aeriene sovietice și a altor 2 unități în zona gurii Niprului. O navă (MAL 113) a fost distrusă de artileria română în zona Calafat la 31.08.44 în timpul retragerii germanilor pe Dunăre.

Schwere Artillerie Träger (SAT) nava grea purtătoare de artilerie pentru care nu avem date certe.

Navele tip MFP și derivatele lor s-au dovedit a fi deosebit de folositoare pentru transporturile operative în zona litoralului maritim și pe fluviu, acoperind un procent ridicat din necesitățile de aprovizionare pe apă. Ele s-au dovedit apte pentru adaptări care să le transforme în prețioase auxiliare ale flotei militare pentru supravegherea și apărarea coastelor și însoțirea convoaielor de transport sau grupărilor de minare, cărora le puteau oferi un substanțial sprijin cu foc naval și antiaerian.

Barjă purtătoare de artilerie (AF) tip D3, derivată din MFP tip D

Pierdute pe Dunăre (7): - 912 - la Prahovo 07.09.44 (sabordat) km 861 (brat Gogoși, aval) - 913 lângă Somovit 28.08.44 (în luptă) km 607.5 (Izlaz) - 914 - Barza Palanca 05.09.44 km 883 (Tigănași, amonte) - 915 la Prahovo 07.09.44 km 861 - 916 la Wallsee 07.05.45 (în acțiune cu tancuri SUA) km 2093 - 917 idem idem

Armament (după schiță): - II/105 sau 88 - 1/37 a.a. - II/20 mm a.a. cvadruplu - II/20 mm a.a. - IV aruncător grenade a/s.

Caracteristici: - Lungime 38.4 m - Lățime 5.2 m - Pescaj 1.3 m - Motoare 2 LKW de 125 CP - Viteză 10 Nd - Echipaj 14 oameni - Armament 1/37 a.a. și 1/20 a.a. cvadruplu.

Navă ușoară purtătoare de artilerie (MAL)

Caracteristici: - Lungime (total) 35,5 m - Lățime 8.6 m (max) - la linia de plutire 8.4 m - Înălțime laterală 1.8-2.1 m - Pescaj (încărcătura max.) 1.0 m - Deplasament 225 t. - Motoare 2 x 130CP 260CP - Viteza max. 8 km/h - Combustibil 6360l - Blindaj 25 mm la comanda de navigație - Echipaj - 28 oameni

Armament: - II/105 - II/37 - 1/20 cvadruplu - 1/86 RAg (?)

MAL 27-30 în serviciu la Flotila de Dunăre

Navă ușoară de aprovizionare

Șantierul naval Rheinhausen, construcție în secțiuni transportate pe calea ferată. La sfârșitul 1944 au fost prevăzute (a fi construite) pentru Dunăre MNL 1, 2, 11 și 12 dar nu au fost puse în lucru.