TACAM

Încă de la sfârșitul anului 1941, românii au realizat că nu dispun de arme antitanc capabile să facă față cu succes noilor blindate sovietice KV-1 și T-34. Carele de luptă din dotarea armatei române erau la acea vreme, în mare majoritate, de producție franceză sau cehoslovacă, echipate cu tunuri de calibru mic, ineficiente împotriva blindajului tancurilor sovietice. De altfel nici armata germană nu era într-o situație prea bună, tancurile și tunurile antitanc noi fiind într-un număr insuficient, neacoperind nici măcar necesarul propriu.

Deoarece obținerea din Germania a unei tehnici de luptă performante nu era posibilă încă, Antonescu a propus producerea în România a unei copii a tancului sovietic T-34. Această inițiativă s-a lovit însă de capacitățile reduse ale industriei românești și de lipsa materiilor prime necesare.

Pe de altă parte însă, la sfârșitul lui 1942, erau disponibile din materialul capturat de la ruși, 175 de blindate și 154 piese de artilerie, de diferite tipuri.

Pornind de la aceste resurse, locotenent-colonelul Constantin Ghiulai a fost însărcinat să realizeze un proiect de tun antitanc autopropulsat. Constantin Ghiulai, inginer la Arsenalul Armatei, avea o experiență bogată în domeniul blindatelor, în 1941 lucrând la modificarea suspensiilor tancurilor R-35, realizând chiar și un model de galeți cu bandaj de cauciuc mult mai rezistenți decât cei originali.

Ca șasiu a fost ales tancul ușor sovietic T-60, blindat, de o concepție recentă, accesibil ca realizare industriei românești. În plus, tancul era propulsat de un motor GAZ-202, copie sub licență a motorului american Dodge-Derretto-Fargo F.H.2, pentru care se găseau suficiente piese de schimb în România sau Germania. Piesa de artilerie aleasă a fost tunul de câmp sovietic F-22 L/51 Md 1939 de 76,2mm, din care 38 de exemplare erau stocate într-un depozit din Târgoviște. Noua mașină de luptă a fost denumită TACAM T-60 sau TACAM T-60A, acronim de la Tun Anticar pe Afet Mobil T-60.

După aprobarea proiectului, 23 de tancuri T-60 în stare de funcționare au fost trimise la Atelierele Leonida pentru modificări. Pe 12 ianuarie 1943 a fost terminat prototipul TACAM T-60, alte 11 tancuri T-60 fiind trimise pentru reconversie. La sfârșitul lunii iunie 1943 erau deja terminate 17 exemplare de TACAM T-60, care au fost repartizate Centrului de Instrucție Mecanizat și Regimentului 1 Blindat pentru evaluare și instruția echipajelor. Celelalte 17 exemplare au fost terminate până la sfârșitul anului 1943. 16 TACAM T-60 au fost repartizate Regimentului 1 Blindat, unde formează Compania 61 de Vânători de tancuri, celelalte 18 fiind repartizate Regimentului 2 Blindat unde formează respectiv Compania 62 de Vânători de tancuri.

Pentru realizarea noului blindat au fost aduse modificări atât șasiului tancului T-60, cât și piesei de artilerie.

Tancului T-60 i-au fost înlăturate turela și plafonul cutiei blindate, fiind înlocuite cu un scut din plăci de blindaj de 15 mm sudate (recuperate de la blindatele sovietice BT-7 de captură), care protejau echipajul frontal și lateral.

Suspensiile au suferit modificări pentru a face față schimbării centrului de greutate, reculului tunului și greutății mai mari (cca 9 tone). Astfel au fost ranforsate barele de torsiune și galeții originali au fost înlocuiți cu alții de tip disc cu bandaj de cauciuc, model realizat de Ghiulai pornind de la modelul original. S-a montat de asemenea și un dispozitiv de blocare a lor în timpul tragerilor cu piesa de artilerie. S-a modificat priza de aer a ventilatorului radiatorului pentru a face loc unui cheson de muniție. Placa de blindaj care proteja motorul în partea superioară a fost înlocuită cu un grilaj metalic, păstrându-se doar suportul țevii de eșapament. Scaunul conducătorului a fost modificat, tabloul cu instrumentele de bord și alte accesorii fiind importate din Germania. În partea posterioară a compartimentului de luptă s-a montat un dispozitiv de blocare a țevii tunului în timpul mersului. Apărătorile șenilelor au fost modificate pentru a suporta greutatea a încă trei chesoane de muniție pentru tun; un alt cheson pentru accesorii și muniție a fost dispus în partea posterioară a cutiei blindate. Afetul original al tunului a fost îndepărtat, un nou afet din oțel forjat și uzitat fiind montat pe șasiul tancului. Acest nou afet, de o construcție specială, a fost realizat la Atelierele Concordia Ploiești, Astra Ploiești și Lemaitre București. Montajul final a fost executat la Arsenalul Armatei.

Aparatele de ochire originale au fost înlocuite cu o lunetă de fabricație românească, de tip Septilici-IOR; pe partea dreaptă a tunului a fost montat un grilaj metalic, care să protejeze servanții împotriva reculului țevii. În ciuda spațiului restrâns rămas disponibil, echipajul era compus din trei membri: mecanic-conducător, comandant-ochitor și servant-încărcător. Se pare că ochitorul dispunea și de un scaun și o pedală de dare a focului. Muniția tunului a fost înlocuită cu obuze perforante de 6,6 kg, model Costinescu, de fabricație românească. Ca armament secundar era prevăzută o mitralieră ZB 53 vz35 sau 37, de calibru 7,92 mm.

TACAM T-60 era vopsit în verde oliv, culoarea obișnuită a armatei române, cu interiorul compartimentului de luptă vopsit în alb. Nu existau marcaje, foarte puține exemplare având un număr de identificare vopsit în alb pe blindajul frontal în partea dreaptă, sau chiar pe apărătoarea șenilei.

București Piața Charles de Gaulle, ex. Aviatorilor, ex I.V. Stalin, ex Adolf Hitler defilarea de 10 mai 1943.

CARACTERISTICI TEHNICO-TACTICE:

Lungime totală - 5,51 m Lungime șasiu - 4,24 m Lățime - 2,35 m Înălțime - 1,75 (?) m Clirens - 0,33 m Greutate - 9,0 t complet echipat Motor - GAZ 202 (licență Dodge-Derretto-Fargo F.H.2) - 6 cilindri în linie, răcit cu apă, de 80 CP la 3500 rot/min Carburant - benzină, 2 rezervoare de câte 140 l Viteza maximă pe șosea - 40 km/h cu galeți de cauciuc, 32 km/h cu galeți metalici Viteza în teren accidentat - 15-20 km/h Autonomie - 200 km pe șosea, 150 km în teren accidentat Trece: obstacole verticale de 0,5 m înălțime, tranșee de 1,3 m, pante de 32 grade, vaduri de 0,6 m adâncime Blindaj - 15-25 mm Tun - tunul de câmp sovietic F 22 de 76,2 mm Md 1936 L/51 Azimut - 32 grade Elevație - de la -5 la +8 grade Muniție - obuz perforant model Costinescu de 6,6 kg, viteza inițială de 751 m/s Rezervă de muniție - 44 lovituri Armament secundar - 1 mitralieră ZB 53 de 7,92 mm Echipaj - 3 oameni Producție - 1943, 34 bucăți