NOUA TINEREŢE A MIG-URILOR 21 ROMÂNEŞTI

Între aparatele realizate în fosta URSS, MIG-21 a reprezentat un adversar redutabil în conflictele militare din anii '60-'70 (cele dintre India și Pakistan în 1965 şi 1971, războiul din Vietnam, războaiele arabo-israeliene din 1967 si 1973), dar odată cu apariția noilor generații de aparate, reprezentată de F-16, F-18 si respectiv MiG-29, MiG-21 a fost clasat, în special în ceea ce priveşte aparatura radioelectronică destinată pilotajului, navigației şi conducerii tragerii.

În total au fost construite 10158 MiG-21 în 3 fabrici din fosta U.R.S.S.: GAZ-21 „Sokol" din Gorki (Nijni Novgorod), GAZ-30 Znamia Truda" din Moscova și GAZ-31 Gheorghi Dimitrov" din Tbilisi (actualmente în Georgia).

La acestea se adaugă aparatele construite în Cehoslovacia, India şi China.

Primele variante construite (MiG-21F-13, PF, U) au fost retrase din dotare de majoritatea țărilor, fiind anacronice din toate punctele de vedere, dar variantele mai recente, construite toate după 1970 sunt încă competitive (în anumite limite) şi dispun de o resursă ce permite menținerea în serviciu până în anul 2010 şi chiar după aceea. Variantele monoloc MIG-21 M (Izdelie 96A) şi MiG-21MF (Izdelie 96F) sau în codificarea NATO Fishbed J, MIG-21 bis (Izdelie 75 sau Fishbed L), și variantele biloc MiG-21US (Izdelie 68) și MiG-21UM (Izdelie 69) sau Mongol B, însumează cea 4500 avioane construite în fosta U.R.S.S., India şi China și aflate în serviciu în peste 35 de țări.

Ca şi pentru celelalte țări din fostul bloc răsăritean, MIG-21 a constituit și pentru România „coloana vertebrală" a forţelor sale aeriene. Primele MiG-21F-13 (Izdelie 74 sau Fishbed B) au fost primite la începutul anilor '60. Acestea au fost urmate ulterior de MiG-21U (Izdelie 66 sau Mongol A), MiG-21PF (Izdelie 76 sau Fishbed E) denumit MiG-21RFM în România, MIG-21PFM (Izdelie 94 sau Fishbed F) denumit MiG-21RFMM în România, MiG-21R (Izdelie 94R sau Fishbed H) - denumit MiG-21C în România, MiG-21U și în fine MIG-21M, MiG-21MF si bilocul MiG-21UM. În prezent cca. 186 avioane MiG-21 PFM/ M/MF și 35 MiG-21US/UM fiind în serviciu. Ca şi majoritatea avioanelor reactive din înzestrare, toate variantele MiG-21 mentionate mai sus, precum și motoarele și instalațiile aferente s-au reparat din 1968 în România. În condițiile în care aceste aparate dispun de o resursă suficientă, în care bugetul țării, restrâns de transformările economice nu permite achiziționarea unor aparate noi, şi dată fiind dorința firească a ţării de a se integra în NATO, soluția modernizării parcului de avioane MiG-21 constituie o alternativă inteligentă.

În 1992, ministerul apărării a emis o cerere de ofertă pentru care 5 firme au prezentat oferte: MAPO-MIG, Thomson CSF, GEC Marconi, Elbit şi IAI Lahav.

Din partea română, AEROSTAR S.A. urma să utilizeze îndelungata experiență în reparație MiG-21 și facilitățile existente în scopul modernizării avionului.

La sfârșitul anului 1992, AEROSTAR si IAI Lahav au început lucrul la un mock-up funcțional al MiG-21 modernizat, denumit MiG-21-2000 și care a fost expus la standul israelian la Le Bourget 1993.

La mijlocul anului 1993, este selecționat însă ca integrator al modernizării firma Elbit si se încheie contractul cu AEROSTAR şi Forţele Aeriene Române. Pe 15 noiembrie 1993, se dă autorizarea contractului de modernizare în valoare de cca 300 milioane $ SUA. Selectarea Elbit s-a făcut datorită experienței demonstrate a acestei firme în modernizarea L-39 și F-5 şi gradului de implicare propus al industriei românești de aviație (alte contracte de modernizare „la cheie" se efectuau în facilitățile firmei care realiza modernizarea, la costuri sensibil mai ridicate).

Elbit mai avea de asemenea o experiență îndelungată în modernizarea F-4, F-15, F-16, Kfir C-7 si Mirage pentru aviația israeliană, fabricarea de avionică pentru cca. 700 F-16 si realizarea căştii cu vizor integrat (DASH).

Pe de altă parte AEROSTAR oferea o experiență de peste 40 de ani în reparația de avioane reactive (Iak-17, Iak-23, MiG-15, 17, 19, 21, IL-28/H-5, L-29, L-39) din care 25 în reparația MiG-21, experiență în fabricația avioane uşoare (peste 1700 Iak-52 livrate), trenuri de aterizare, instalații hidraulice și pneumatice pentru IAR-93, IAR-99, IAR-330, IAR-316B, motoare și reductoare de aviație și aparatură radioelectronică.

La scurtă vreme după autorizarea contractului a început în AEROSTAR S.A. proiectarea de detaliu a modernizării de către o echipă mixtă româno-israeliană, utilizând programe avansate de proiectare asistată de calculator (CAD).

În varianta sa originală, MIG-21 (variantele simplă comandă M și MF) erau echipate cu un radar RP 21 cu rază mică de acțiune, capabil să execute urmărirea automată a unei singure ținte; avionul putea lansa doar rachete aer-aer de construcție sovietică, cu capacități limitate de atac la sol la vedere.

În cadrul programului denumit „DD" se realizează reconfigurarea MiG-21 în următoarele variante:

- varianta aer-sol (sprijin aerian apropiat) simplă comandă sau Lancer A ce cuprinde un număr de 75 de avioane. Prototipul acestei variante și totodată şi primul MiG-21 modernizat în România ca „Lancer", cu nr. 9809 a efectuat primul zbor de 37 minute pe 22.08.1995, ora 14.18, zbor urmat pe 23.08 de zborul oficial. Primul avion de preserie al acestei variante, cu nr. 714 a fost unul din punctele de atracție la Farnborough'96

- varianta aer-sol dublă comandă sau Lancer B, ce cuprinde un număr de 10 avioane MiG-21UM. Prototipul acestei variante, cu nr. 327 a efectuat primul zbor pe 6 mai 1996 ora 16.00, urmat de zborul oficial pe 8 mai (Lancer A și Lancer B) sunt echipate cu un telemetru radar Elta EL/M-2001B

- varianta aer-aer simplă comandă (superioritate aeriană) sau Lancer C ce cuprinde un număr de 25 de avioane. Prototipul acestei variante cu nr. 6607 a efectuat primul zbor cu o durată de 40 minute pe 6 noiembrie 1996 ora 11.07, urmat pe 8 noiembrie 1996 de zborul oficial.

radar Doppler multimod Elta EL/M-2032, cu capacitate „look down-shot down" şi moduri de lucru avansate precum Track While Scan (TWS) și Air Combat Manoeuvrability (ACM) în regim aer-aer, iar în regim aer-sol efectuează telemetrarea radar si harta terenului. Ca rezultat al modificării parametrilor de transmisie ai radarului a fost necesară instalarea unui nou radom (con) la această variantă.

Elementul central al modernizării îl constituie interfața om-maşină. Comenzile au fost reamenajate în sistem HOTAS (mâna pe manşă și maneta de gaze), echipamentul fiind furnizat de firma americană Mason Electric Co. (acelaşi echipament echipează și varianta modernizată Tiger IV a F-5E oferită de Northrop Grumman).

Navigația de mare precizie este asigurată de un sistem hibrid (HNS), compus dintr-un sistem inertial (INS), giroscopic Litton Italia LISA 4000 cuplat cu un receptor GPS, capabil să acceseze codificarea C/A a sistemului de poziționare standard (SPS), care asigură corectarea datelor de la INS, utilizând şi date de la ADC. Eficacitatea noului sistem a fost demonstrată practic pe 28 august 1996 când a realizat dirijarea precisă pe rută a avionului 714, care a efectuat zborul către Farnborough în condiții meteo dificile.

Sunt instalate de asemenea sisteme de navigație și aterizare instrumentală VOR/ ILS/ DME produse de Allied Signal Bendix, precum şi 2 noi aparate de radio UHF/VHF.

Pe panoul de bord aparatele analogice au fost înlocuite de două display-uri multifuncționale (MFD) Elbit, cu dimensiunea de 5 țoli x 5 țoli (12.7 x 12.7 cm), unul color (MFCD), de înaltă rezoluție, cu 20 taste programabile (utilizat pentru navigație, harta terenului și gestiunea acroşajelor SMS) și unul similar monocrom utilizat ca display radar; display-ul monocrom echipează cu precădere varianta aer-aer (Lancer C), dar poate fi instalat și în celelalte.

Deasupra panoului de bord este dispus un vizor cap sus (HUD) Elop, cu unghi de deschidere mare și care afişează simbologia modurilor de lucru aer-aer (A/A), aer-sol (A/G) și navigație (NAV). La baza imaginii HUD este inclus afişajul de introducere date (DED) prin intermediul panoului frontal de control (UFCP).

La varianta dublă comandă (Lancer B), cabina din față poate fi echipată cu ambele cabina din spate un display (MFD) monocrom dispus deasupra panoului de bord repetă simbologia de pe HUD şi asigură în același timp relația cu avionica de bord (navigație, hartă, SMS, situație tactică).

Casca cu vizor integrat (HST) Elbit DASH asigură afişarea informațiilor vitale din modurile aer-aer, aer-sol si navigație, precum și orientarea ogivelor rachetelor și a altor senzori după linia de vizare a pilotului.

Utilizarea noilor sisteme a impus instalarea unui sistem de avertizare de radiolocație Sirena 3, înlocuit la Lancer de un receptor avansat de avertizare radar (RWR) Elisra SPS-20, cu senzorii dispuşi în fața cabinei, de o parte și de alta a fuselajului și respectiv de o parte și de alta a vârfului derivei. Receptorul de avertizare radar este integrat cu lansatoarele de dipoli şi capcane termice produse de IMI, dispuse de o parte și de alta a derivei ventrale (contraderiva), pe fuselajul posterior și care asigură bruiajul pasiv. Pentru bruiajul activ există posibilitatea instalării unui container Elta pentru contramăsuri electronice.

Prezența la bord a noilor sisteme a determinat instalarea unui generator auxiliar de curent continuu și o unitate de control a climatizării pentru sistemul de aer condiționat cerut de noua avionică.

Echipamentul rusesc original a fost păstrat acolo unde este încă performant-radioaltimetrul RV-UM, radiocompasul ARK-10. Au fost de asemenea păstrate scaunul catapultabil KM-1, pilotul automat AP-155, tubul Pitot PVD-7, tunul de bord GS-23L.

Avionul poate fi configurat funcție de misiune: pentru misiuni de atac la sol poate fi echipat cu un container de iluminare laser (LDP) Rafael Litening, iar pentru misiuni de recunoaștere poate fi echipat cu un container foto (cu 2 aparate frontal şi vertical - si alti senzori) ce urmează a fi realizat în colaborare de Elbit şi Aerostar.

În ceea ce privește armamentul acroşat, împreună cu firmele româneşti a fost realizat un pilon universal (MRU - multiple release unit) ce poate acrosa atât armament vest (rachete aer-aer, bombe ghidate-LGB, bombe ghidate autonom, bombe clasice) cât și est (rachete aer-aer K-13, R-60, R-73 proiectile reactive nedirijate, bombe de 100, 250 şi 500 kg)

Avionul prezentat la Farnborough'96 prezenta ilustrativ câteva tipuri de armament ce poate fi acrosat: sub aripa stângă erau acrosate o rachetă aer-aer Rafael Python 3 (grinda dinspre interior) și un lansator UB-32, iar sub aripa dreaptă o bombă cu ghidaj autonom Elbit Opher (grinda dinspre interior) şi o rachetă aer-aer Vympel R-73E (NATO: AA-11 Archer).

În afara echipamentelor de bord, avionul modernizat beneficiază de mijloace de pregătirea și analiza zborului precum şi mijloace de antrenament avansate.

Pe HUD este montată o cameră video color Elbit care transmite semnalul la recordorul de bord ce lucrează cu bandă magnetică de 8 mm.

Echipamentul de transfer date (DTE) lucrează cu cartelă de memorie cu cod personal, pe care se pot încărca unele date precum frecvențe radio, rute, acrosaje, iar în timpul zborului se pot stoca noi informații. Folosind date de la DTE, după zbor se pot extrage informații de luptă aeriană manevriră, fără a acroşa un container specializat în acest scop.

Pentru integrarea sistemului de avionică, au fost realizate 2 simulatoare de avionică, unul în ROMANIA si celălalt în Elbit. Acestea pun bazele realizării viitorului simulator de zbor pentru Lancer, ce va fi realizat în România de Simultec.

Derularea programului de zboruri de încercare s-a desfăşurat în acord cu graficul. Până la sfârșitul lui iunie 1996, prototipul variantel aer-sol efectuase 52 de zboruri. Zborurile au fost executate atât de pilotul israelian Yehuda Shafir (pilot de încercare al Elbit, devenit împreună cu Lancer una din stelele de la Farnborough'96), cât și de echipa de piloți de încercare, condusă de comandor Gheorghe Simion.

Mai mulți piloți români au efectuat zboruri în prototipul variantei dublă comandă.

În luna februarie 1997, într-o conferință de presă ocazionată de instalarea domnia sale în funcție, noul Subsecretar de Stat și Șef al Departamentului înzestrării și Logisticii Armatei, general de divizie ing. Dan Zaharia afirma că „în 1996 a început livrarea primelor MiG-21 modernizate către unitățile de aviație. Opt avioane au fost deja modernizate, alte 34 urmând a fi modernizate în 1997."

Prin modernizarea MiG-21 s-a realizat compatibilitatea avionului cu sistemele logistice „vest" (avionică, armament). Alături de recenta achiziționare a 4 C-130B Hercules din stocurile USAF și de intenția de a produce în România elicopterul AH-1 Cobra, acesta constituie un pas concret în direcția integrării țării în NATO.

Modernizarea MiG-21 românești se va încheia în 1999. Faptul că Lancer este singura ofertă concretă de modernizare a MiG-21 si totodată cea mai avansată şi radicală din punct de vedere tehnică, combinat cu un marketing activ, poate deveni premisa modernizării MiG-21 și pentru alți utilizatori.

ing. Danut Mad

Bibliografie 1. Pliant MiG-21 Elbit; 2. Jane's Defence Systems Modernisation, Sept. 1996 (Romania's Lancer Debuts" de Michael J. Gething); 3. Observatorul Militar" nr. 40/1996; 4. „F-5 v MiG" de Mark Ashley în Aircraft Illustrated ian. 1997; 5. Upgrades and Conversions" În Overhaul& Maintenance, nov.-dec. 1996; 6. Aviation Week & Space Technologies/ Show News, Farnborough, 1996; 7. Flight Daily News/2.09.1996; 8. MiG-21 Fishbed mod has potent potential de Chris Pocock în Aviation International News, Farnborough, 1996; 9. Aviation International News, 2.09.1996, Farnborough; 10. Farnborough'96 de Dave Allport în Air Forces Monthly, oct. 1996; 11. New Avionics for MIG-21" de Trevor Nash în Avionics Magazine, dec. 96; 12. Farnborough Airscene, p. 204, 207, 208, în Air International, oct. 1996; 13. Modernisation des MiG-21 roumains" în JETS nr. 6, Franța: 14. JETS nr. 7, Franța; 15. JETS nr. 14, pag. 5: 16. Airscene, Air International, ian. 1997, pag. 6; 17. Air Forces Monthly, dec. 96; 18. Pliant Aerostar; 19. Modernizarea MiG-21, în Aeronautica nr. 6, 1995; 20. MiG-50 years of Secret Aircraft Design de R.A. Beliakov si J. Marmain, Naval Institute Press, Annapolis, 1994; 21. MiG-21 Fishbed de Bill Gunston si Yelim Gordon, Aerofax, 1996, SUA; 22. MiG-21, colecția 4+, Cehia, 1994; 23. Brassey's All The World Aircraft & Systems Directory, 1995-1996; 24. Observatorul Militar nr. 5/1997; 25. Jerusalem Post, 25.08.1995; 26. World Defence Almanac 1995-1996, Monch; 27. Observatorul Militar nr. 46/1996; 28. Air International, iulie 1994.