Societatea regală sârbă de navigație pe Dunăre, a comandat la începutul anului 1901 la Șantierul de Construcții Navale din Turnu Severin, construirea unui laht regal, transformat ulterior în pasager, care să poată să navigheze pe Dunărea de jos și Dunărea de sus, cu trecerea prin cataractele de la Porțile de Fier.

Contractul stipula câteva cerințe exprese: - pescaj mic pentru Dunărea de sus și trecerea prin cataractele de la Porțile de Fier; - o punte lărgită pentru promenada; - saloane mixte și saloane numai pentru femei clasele I și II; - cabine pentru pasageri clasele I și II.

Din proiectul executat de șantier s-a păstrat numai planul general cu nr. 1314 și datat 20 octombrie 1901, din care se desprinde:

1) Corpul navei: în regiunea cabinelor, saloanelor și picurile prova și pupa din coaste simple din cornier, stringheri de bord din două corniere, curent și carlingă centrală; - în regiunea sălii mașini și căldărilor cu coaste și stringheri de bord întăriți, varanga întărite, doi curenți de punte și patru carlingi;

2) Suprastructura navei: - pereții exteriori și interiori ai suprastructurii și cabinei de comandă s-au realizat din scânduri de pitsche-pine montate pe scheletaj de cornier. - puntea (coverta) în consolă cu lățimea în regiunea zbaturilor de 13 metri față de 7 metri lățimea corpului și prelungită pe toată lungimea corpului. Acoperirea covertei, punții de comandă și a dublului fund în regiunea locuibilă a fost executată din rigle de frasin impregnate cu ulei de in fiert; saloanele și cabinele acoperite cu linoleum; - învelișul corpului a fost realizat din tablă de oțel calmat cu grosimi între 6,5 și 8 mm; - brâul vazolin s-a executat din lemn de stejar cu secțiunea de 200 x 150 mm fixat în profil U 200 x 80 x 8.

3) Sala mașini: - formată din două compartimente: în prova compartimentul mașinii de forță, cu aburi cu dublă expansiune, care dezvolta 240 CP; în pupa compartimentul celor 2 căldări racordate la un coș de fum, plus două buncăre de cărbuni; - în completul mașinii mai intrau două pompe manuale, supape de siguranță și aparate de măsură și control.

4) Amenajările navei au fost concepute pentru a primi 11 pasageri în cabine, 85-90 în saloane și 18 membri de echipaj.

Pe coverta pupa în suprastructură au fost amenajate un salon clasa I pentru femei, cu 14 locuri, un salon clasa I mixt pentru 46 locuri, o cabină pentru bufetier și bucătar și un bufet.

Pe covertă în regiunea consolelor babord-tribord, în prova și pupa zbaturilor, au fost amenajate trei cabine pentru pasageri, cinci cabine pentru echipaj superior, două grupuri sanitare, bucătăria, magazia de alimente și lampisteria.

Sub punte prova au fost amplasate cabina cu 12 locuri pentru echipajul inferior; un salon mixt clasa II pentru 20 persoane; un salon pentru femei clasa II pentru 12 persoane și patru cabine a un loc.

Sub punte pupa s-au amplasat salonul pentru femei clasa I pentru 15 persoane; salonul mixt clasa I pentru 30 persoane și 4 cabine pentru pasageri de un loc.

Principalele mașini și materiale au fost procurate de la: - mașina și căldările de la firma germană Gebrüder Sachtenberg Gesellschaft din Rosslan. - table și profile de la firma Witcowitzer Berbau din Viena, uzina Gesterreichisch Alpine Montan Gesellschaft din Viena și Casa Ramamurany Salgo Torianer din Budapesta. - oțeluri diferite de la firma Gebrüder Böhler. - cabluri și lanțuri de la casa Standard Gesellschaft din Viena. - felinare și lămpi de la firma Giuseppe Pilotti din Trieste, Italia. - cărbuni de cocs de la firma Alfred Löwenbach din București. - vopsele de la firma Wohanka din Budapesta. - pânză de velă pentru fendă de la firma Heinrich Klinger din Viena. - lemn brut și cherestea de la diverse firme românești, iar lemnul de pitsche-pine (pin american) din Anglia.

Comandarea navei la începutul anului 1901 a fost bine venită, deoarece România străbătea o perioadă de recesiune, pe care o resimțea din plin și șantierul. Lipsa de materiale ca și cea de fonduri a beneficiarilor a condus la stagnarea construcțiilor aflate pe fluxul tehnologic. Dacă între anii 1892 (anul cumpărării șantierului de statul român de la Societatea austriacă de navigație cu aburi pe Dunăre DDSG) până la finele anului 1898, șantierul a construit 7 pasagere, 3 remorchere, 13 slepuri, 7 pletine, 11 pontoane ș.a., în anii 1899 și 1900 nu a executat și livrat decât 5 punți de pontoane, iar personalul a scăzut de la 1000 lucrători la sub 300.

Începând cu anul 1901 lucrările stagnate în ateliere sau pe cala de montaj sunt reluate, se înregistrează noi comenzi, ca un an mai târziu (1902), să fie predate beneficiarilor 2 slepuri de 650 tone, remorcherul „Cetatea" de 140 CP și un deplasament navă goală de 150 tone, la care s-a adăugat terminarea lucrărilor, fără probele pe loc și marș, ale pasagerului „Regina Draga".

Nu este lipsit de importanță a fi menționat că acest volum mare și diversificat de produse s-a realizat când personalul fostului șantier austriac era înlocuit din mers de personal autohton, calificat la locul de muncă într-un termen record, dovedind receptivitate, inteligență și talent, dovadă navele realizate, care dacă n-au fost mai bune, au fost cel puțin la fel de bune ca cele produse de șantierele navale austriece, ungurești sau de aiurea.

România, din importatoare de nave fluviale, devenea, prin Șantierul Naval din Turnu Severin, exportatoare.

CARACTERISTICI TEHNICE LUNGIME ÎNTRE PP: 59,50 m LĂȚIME: 7,00 m ÎNĂLȚIMEA LA BORD: 2,70 m ETRAVA: 150 x 35 mm ETAMBOU: 150 x 25 mm DEPLASAMENT VAS GOL: 150 t DISTANȚA ÎNTRE COASTE: 0,50 m PUTEREA MAȘINII: 240 CP

1. Salon femei cl. I 2. Salon cl. I 3. Bufet 4. Oficiu 5. Cabină rezervă 6. Cabină mecanic II 7. Cabină poștă 8. Pisoar 9. W.C. femei 10. W.C. cl. II 11. W.C. 12. W.C. cl. I 13. Lampisterie 14. Cambuzã 15. Bucătărie 16. Cabină controlor 17. Cabină mecanic I 18. Cabină căpitan II 19. Cabină căpitan I 20. Salon femei cl. I 21. Salon cl. I 22. Salon cl. II 23. Cabină pasageri 24. Cabină femei cl. II 25. Cabină echipaj 26. Compartiment căldări 27. Compartiment mașină