O legendă a secolului XX: BLUENOSE Sfidarea canadiană a orgoliului american

Încă din secolul XVI între pescarii din Canada și cei din Nordul Statelor Unite a existat o acerbă concurență. Cine ajungea primul la inaugurarea sezonului de pescuit cod în zona marilor bancuri din Terra Nova obținea un preț excelent pe piață. La un moment dat, în zonă ajungeau și nave plecate din porturile franceze de la Atlantic, acestea efectuând în timpul traversării oceanului la întoarcere și curățarea peștelui la bord, filetarea și conservarea la saramură. În acest mod negustorii puteau cumpăra întreaga încărcătură ce nu depășea de obicei 120-200 de tone. Întrecerea a generat forme de nave cu vele unice, ultrarapide, cu un personal redus și mari posibilități sportive. Abia în 1920 în scopul păstrării tradiției, dar și al dezvoltării goeletelor de pescuit, W.H. Dennis editorul ziarului Halifax Herald oferă un premiu de 4000 USD și o cupă de argint uriașă, Cupa Internațională a Pescarilor, celui ce va câștiga o regată de 40 de mile a navelor de pescuit tipice din Nova Scotia și Massachusetts. Plecarea se dădea în Halifax, se ajungea la Terra Nova și retur.

Când în toamna aceluiași an concursul a fost câștigat de goeleta americană ESPERANTO, pescarii din Nova Scotia au ajuns în pragul disperării, iar cei din Lunenburg au declarat un fel de război național pentru a răzbuna înfrângerea dură suferită de campioana locală DELAVANA.

Singurul care și-a păstrat calmul a fost tânărul căpitan canadian Angus Walters care a început să caute resurse pentru a construi o goeletă de mare viteză, proiectată mai mult pentru a câștiga cursa decât pentru pescuit. Cu un proiect pe măsura dorințelor, a reușit să vândă 350 de acțiuni a câte 100 USD bucata, strângând cei 35 000 USD necesari.

Arhitectul naval William J. Roue din Halifax avea de ce să fie mândru: proiectul său era în centrul atenției și aprecierilor tuturor. Avea să se materializeze în cea mai faimoasă goeletă a secolului, botezată de un glumeț BLUENOSE (Nas albastru), poreclă dată de pescarii din New England colegilor canadieni ce pescuiau în zone mai reci și aveau nasul învineţit de frig.

Proiectul lui Roue era făcut pentru a înfrunta valuri de mari dimensiuni. A fost rapid construită de către Smith&Rhuland din Luneburg și armată în 1921. Prima participare la cursa de calificare pentru marea regată a fost la un pas de a fi un eșec, BLUENOSE calificându-se cu greu, dar din acel moment a devenit reprezentanta speranțelor tuturor locuitorilor din Terra Nova și Halifax la cea de a doua ediție a Cupei Internaționale a Pescarilor.

Dar își va lua revanșa în octombrie când va câștiga cu mare ușurință și un considerabil avans cupa în fața temutului adversar USA, ELSIE. Din acest moment începe triumful goeletei BLUENOSE. În 1922 învinge lejer în fața goeletei HENRY FORD, apoi în 1923, câștigă chiar după un abordaj cu COLUMBIA, comandată de faimosul velist Ben Pine, angajat special pentru cursă. Această cursă a generat o adevărată polemică în presa din cele două țări, ajungându-se la coruperea arbitrilor și modificarea regulamentului! A câștigat apoi următoarele trei ediții, care de care mai mediatizată, plină de scandaluri și contestații contra canadienilor. Motivul de furie al americanilor era faptul că MAYFLOWER, construită special pentru a contesta și întrerupe hegemonia lui BLUENOSE era mai mult un yacht decât o goeletă de pescuit. De altfel, pentru a putea participa la Cupa Internațională a Pescarilor, nava trebuia să participe, cel puțin la un sezon de pescuit în apele marilor bancuri de cod din Terra Nova.

Scopul cursei fusese deja depășit: tot mai multe comunități construiau goelete rapide în speranța de a câștiga Cupa și implicit contribuiau la dezvoltarea acestei îndeletniciri.

În cele din urmă, faimosul negustor de ceai Sir Thomas Lipton, yachman înfocat, a contribuit financiar direct și a construit un schooner GERTRUDE L. THEBAUD pentru a apăra culorile Statelor Unite. Comandată de căpitanul Ben Pine, ireductibilul adversar al căpitanului Walters, GERTRUDE nu reușește să cucerească trofeul nici în 1938!

Era a 17 victorie a lui BLUENOSE, ce devenise deja un subiect de orgoliu național pentru canadieni! Reprezentase Canada în 1935 la Expoziția Internațională de la Chicago, reprezentase Canada la Marea Paradă Navală de la Spithead din Anglia cu ocazia aniversării a 25 de ani de domnie a lui George al V-lea, fusese subiectul admirației regelui, yachman pasionat și el.

În 1942, proprietarii vând goeleta unor armatori specializați în comerțul cu India. Surprinsă de o furtună violentă în largul insulei Haiti, este lovită de stânci submarine și se scufundă rapid la 29 ianuarie 1946.

Halifax Herald scoate o ediție specială, destinată dispariției „Reginei Atlanticului de Nord".

La 23 iulie 1963 este lăsată la apă o replică a goeletei BLUENOSE, botezată BLUENOSE II, fiind construită în același șantier cu contribuția a numeroși muncitori care cu 40 de ani în urmă contribuiseră la construirea unui mit. Banii au fost oferiți de familia Oland, comercianți de băuturi alcoolice. În 1964, voiajul inaugural a fost comandat de către bătrânul și adevăratul lup de mare, căpitanul Walters.

Replica atingea cu ușurință 18 noduri, la fel ca originalul, 432 mile în 24 de ore, adică circa 800 km, lucru greu de realizat și astăzi de un cargo!

În 1967, cu ocazia Expoziției Mondiale a fost vizitată de circa 1 milion de persoane, lucru ce a dus la refacerea punților principale. Apoi a fost vândută cu prețul simbolic de 1 dolar provinciei Nova Scotia fiind și astăzi simbolul pescarilor „acei oameni de fier pe fragile ambarcațiuni din lemn".

Giorgio Michelini

CARACTERISTICI TEHNICE DEPLASAMENT: 285 t LUNGIME: 48,77 m LĂȚIME: 8,23 m PESCAJ: 4,82 m ÎNĂLȚIME: 38,36 m VITEZĂ: 18 noduri cu vele; 10 noduri cu motoarele auxiliare MOTOARE: 1 x 180 CP ECHIPAJ: 14 oameni

Continuăm lista de adrese internet cu profil aviatic:

25. http://gilligan.netisle.com/-scytale/ 26. http://wae.com/webcat/aircraft.htm 27. http://macwww.db.erau.edu/www-virtual-lib/aviation/military.html 28. http://spot.colorado.edu/-dziadeck/zeppelin.html (Zeppelin) 29. http://ttp.dfrf.nasa.gov/pub/PhotoServer/x-31/index.html 30. http://aeroweb.Lucia.it/-agretch/Buran/Buran.html 31. http://aeroweb.Lucia.it/-agretch/MuseumList.html#Yakovlev (luk Museum) 32. http://aeroweb.Lucia.it/-agretch/MuseumList.html#RedZone 33. http://aeroweb.Lucia.it/-gretch/RAP.html 34. http://axon.scra.org/Grumman/Grumman.html 35. http://gramercy.ios.com/-Tkraft/mig.htm 36. http://home.sh.no/-apaterse/planepage.html 37. http://warlord.salb.af.mil/desert.html 38. http://macwww.db.erau.edu/www-visual-lib/avion-html 39. ftp://ftp.dfrf.nasa.gov/pub/PhotoServer/F-16XL1/ 40. www.airpoweronline.com 41. www.brinet.com/-rem 42. www.aviationvideo.com 43. www.airconnection.on.ca Email airconnection@sprint.ca 44. www.aircraftmodels.com 45. E-mail: Mojomin@ad.com (MIG21) E-mail: rem@brinet.com (Classic Aircraft Colection Ltd) (Stardust Studios)

PLAZA INTERNET CLUB 46. http://www.plazaclub.com/TopGun 47. www.airshow.net 48. www.umcc.umich.edu/-schnars/texte/airshow.htm 49. www.airshowinc.com 50. www.avdigest.com 51. www.landings.com 52. www.4wing.coldlake.dnd.ca 53. www.achq.dnd.ca 54. www.sasknet.com 55. www.americal.org/174

Listă realizată de Daniel Porumb din Ploiești. Continuarea în numărul viitor al revistei.