UFAG Ungarische Flugzeuge Liviu Iliescu

FOKKER D VII:

Încă o dată se confirmă că „Aeronautica Română este aceea forță aeriană europeană în care totul este posibil și numărul de excepții depășește net numărul de reguli". Cine ar fi crezut că au existat escadrile de avioane Fokker D VII cu cocarde românești? Și totuși fotografiile de epocă (și probabil arhivele) ne indică, fără putință de tăgadă, că așa a fost. Erau avioane repartizate României de Aliați după Primul Război Mondial, fabricate în Ungaria la UFAG.

Făcându-se cercetări și eforturi considerabile de a prezenta desenele avionului FOKKER D VII autentic, a fost relevat faptul că acest avion nu a fost proiectat, cum presupune de Antony Fokker însuși. A fost proiectat de fapt de Mr. Reinhold Platz (care în 1957 era încă în viață și bun prieten cu Mr. A.R. Weyl).

Mr. Weyl, binevoitor, a pus la dispoziție materialul original FOKKER pentru realizarea desenelor. Este greu de crezut că este prima dată când proiectul D VII a fost atribuit sursei lui reale. S-ar putea să fie remarcat faptul că Platz a proiectat avionul FOKKER Dr 1 și D VIII. De fapt Fokker a fost capabil să-și asume toate drepturile pentru proiectarea acestora, și a mai multor avioane, în mare măsură datorită caracterului modest și personalității retrase a lui Platz.

Fokker a fost un pilot strălucit, cu fler pentru cunoașterea instinctivă a modificărilor necesare la îmbunătățirea unei mașini bună de zbor. A fost prin aceste abilități de zbor în relații bune cu așii din Forțele Aeriene Germane.

Această prietenie, în special cu Bruno Loerzer, a influențat cu siguranță rapoartele de testare a avioanelor FOKKER făcute la Fighter Types Competitions, care au fost ținute din când în când de către autorități, pentru a decide ce avioane ar trebui să intre în producție.

Avionul V.11, care a fost primul produs cunoscut al fabricilor Fokker din Schwerin, a devenit după o primă modificare prototipul pentru D VII și a fost prezentat pentru evaluarea oficială prima competiție ținută pentru tipul D (adică avioane de vânătoare, monoloc) de la Johannisthal, zburând la începutul anului 1918. Decizia piloților din unitățile de luptă, care au fost invitați pentru a testa avioanele, a fost unanimă în favoarea FOKKER-ului D VII. Au fost încheiate contracte importante cu fabrica Fokker. Comenzi de avioane au fost de asemenea făcute către Albatros Werke și sucursalei lor austriece O.A.W. (Oesterreichische Albatros Werke), care trebuiau să construiască avioane D VII sub licență.

Ambele firme au adoptat standardele proprii și cu toate că avioanele arătau la fel, de fapt, erau diferite în detalii și numai câteva componente erau interschimbabile. În construcție D VII a fost practic similar cu Dr 1, având aceeași formulă de aripă cantilever din lemn cu fuzelaj din tuburi de oțel sudate.

Aripile diferă de Dr. 1 având două lonjeroane-cheson în loc de un singur lonjeron compus, dar bordul de atac din placaj a fost păstrat.

O caracteristică aparte era aripa inferioară dintr-o bucată. Pentru o îmbinare mai bună s-a făcut o „decupare" în lonjeroanele inferioare pentru a permite trecerea direct prin fuselaj; aripa a fost fixată cu bolțuri și un carenaj de metal fixat în partea de jos, completa conturul fuzelajului.

Succesul lui D VII s-a datorat faptului că era un avion ușor de zburat, cu comenzi sensibile și cu o aparentă abilitate de a face dintr-un pilot mediocru un pilot bun; de asemenea era încă perfect controlabil la plafonul maxim.

Unitatea standard de putere a avionului D VII a fost motorul Mercedes D III de aproximativ 170 CP. Ar fi de menționat că motoarele Mercedes se găseau la diferite puteri: 160, 170, 180 și 200 CP, dar toate erau practic același motor de bază D III de 160 CP, cu raport de compresie diferit ce ducea la mărirea puterii. Toate motoarele aveau puterea nominală de 160 CP la decolare, plusul de putere putând fi folosit doar la altitudine.

Mai târziu în același an, V.24 a fost echipat cu noul motor B.M.W. de 185 CP, și a fost cunoscut sub numele de FOKKER D VII F; avioanele vechi D VII nu se puteau compara cu acest nou model de avion.

Era în fapt un nou model și aceste motoare nu au fost montate retrospectiv pe vechile avioane D VII. D VII a fost folosit câțiva ani după război de către Serviciile Aeriene Regale Olandeze și în Indiile de Est Olandeze până în anii '30. De asemenea, 142 de avioane au fost transportate în S.U.A. după armistițiu, unde câteva dintre ele au zburat având instalate diferite motoare.

CARACTERISTICI TEHNICE: LUNGIME: 7 m ANVERGURA: 8,9 m ÎNĂLȚIME: 2,75 m SUPR. ALARĂ: 20,5 m² GREUTATE: 700 kg ÎNCĂRCĂTURĂ: 150 kg MOTOR: 170 C.P. Mercedes sau 185 C.P. BMW VITEZĂ: 165 km/h ARMAMENT: 2 mitraliere Spandau

Reconstituire și desene de Liviu Iliescu

Planurile de construcție ale machetei (5 planșe) le puteți achiziționa de la redacție contra sumei de 120.000 + 30.000 lei taxe poștale.