Gigi Leo 20 în culori românești istoric Luminița Giurgiu

Întâmplător am găsit, printre fotografiile veteranilor, trei reprezentând o caricatură de avion, mai mult un falnic reprezentant al Primului Război Mondial decât al anilor de război, deși pe spatele uneia dintre fotografii cineva a notat conștiincios: Otopeni 1940.

I-am arătat fotografiile dlui General de Flotilă Aeriană (r) Ion Dobran, un as al vânătorilor români, cunoscut nouă mai ales prin lucrarea „Jurnalul Locotenentului Dobran".

„A, păi ăsta este Liore Olivier 20, pe care l-am văzut când eram la școală. Eram toți elevii impresionați de numărul de hobane și de cabluri. Era ceva... În 1940 mai erau două, dar mai zbura doar unul. Avea piesele din lemn mâncate de cari, petice peste tot și nu mai avea curaj să zboare cu el decât cpt. Gheorghe Gheorghiu, poreclit Gigi. Știi cum suntem noi românii la porecle!

Era un tip extraordinar de prezentabil, de tipul britanic, drept, zeflemitor, impecabil îmbrăcat de parcă ar fi fost frate cu cdr. Ion Davidescu (Harley-Davidson), arbitrul de necontestat al eleganței în Forțele Aeriene Regale Române. Mustăcioară, țigaretă de chihlimbar, port-țigaretă de argint gravată, engleză, franceză fluentă, un pilot și navigator de excepție.

A dovedit-o când s-a evacuat școala la Turnu Severin, transportând cu un avion complet depășit totul: laboratoare, mobilier, biblioteca, etc... chiar și bucătăria. De aici i s-a tras... Bătrânul bombardier de noapte era complet neînarmat și în locul turelei și mitralierului din poziția ventrală erau puse de mântuială niște panouri. După un drum până la Turnu Severin, al doilea, al treilea un panou a sărit tocmai când în locul bombelor se găseau două cuști cu gâște... Erau pentru popota școlii. Curentul a rupt cușțile și gâștele au fost pur și simplu aruncate una câte una din bombardier. Cum au ajuns la sol niște gâște domestice îndopate de la 1.500 m, Dumnezeu știe, dar pilotului i s-a spus după aceea, atât datorită prescurtării numelui cât și gâștelor, Gigi!".

Aceasta este gluma, dar fapta de arme și performanța rămân: să reușești să transporti cu o barabaftă din 1928 peste 40 tone de material este excepțional.

Ce s-a întâmplat după aceea cu cpt. Gheorghiu, pe unde l-a purtat războiul ce bătea la ușă, nu știm. Avioanele de la Otopeni au fost casate, în 1944 nu mai existau nici ca decor, dar iată ce am aflat din arhivele românești:

F II 3.1141, cd. 614: 6 avioane Liore-Olivier B 20 au intrat în serviciu în aprilie 1928 și au efectuat în acest an 500 ore de zbor și 700 aterizări fără evenimente.

F II 3.1145, c. 738: Avioanele Liore-Olivier 20 B de la bombardamentul de noapte. Fiind în serviciu de mai bine de 8 ani, sunt complet perimate, servind la ora actuală numai pentru antrenament, dar chiar și așa numai pentru scurt timp, după care vor fi scoase complet din serviciu și reformate.

Deci, în afară de cele 9 Potez 543 și cele 6 Bloch 210, toate cu calități militare și de zbor inferioare, nu mai posedăm la ora actuală nici un avion de bombardament greu.

Leo 20 ORIGINE: FRANȚA TIP DE AVION: bombardier de noapte cu 3 sau 4 locuri

CARACTERISTICI TEHNICE: MOTOARE: 2 x 420 CP Gnome-Rhone 9Ady VITEZĂ MAXIMĂ: 198 km/h GREUTATE: gol: 2725 kg; maximă: 5460 kg ANVERGURA: 22,25 m LUNGIME: 13,81 m ÎNĂLȚIME: 4,26 m SUPR. ARIPI: 105 m² PLAFON: 5760 m ARMAMENT: 5 mitraliere de 7,7 mm; 500 kg bombe

colecția Cristian Crăciunoiu