Harta luptelor otomano-austriece din 1790 de la Calafat. Componenta navală este prezentă. Uniforme de marină austriacă din 1690 după Donau Museum Altdorf - Austria.

Navigația pe Dunăre are încă foarte multe necunoscute. Iată de ce, un cercetător cu puțină șansă și multă muncă poate găsi mereu ceva nou și uneori chiar spectaculos. Bateriile plutitoare de artilerie s-au îmbogățit prin acest articol cu cea mai veche imagine cunoscută. Este din anul 1690!

BATERIE PLUTITOARE DE DUNĂRE

Norocul și de ce nu soarta mi-au dat posibilitatea să fiu în vara anului 1982 „Marinar de ocazie, ofițer mecanic 3, supercargo la bordul liner-ului românesc Navrom HOREZU de 7800 tdw, (Fie-i fierele ușoare!). Am avut șansa să colind în marile muzee maritime ale Europei de vest pentru a scoate cartea „Corăbii străbune" la Editura Sport Turism, cu care am obținut și o mențiune a Academiei Române un an mai târziu.

La Muzeul Marinei din Amsterdam, faimosul Rijksmuseum-NEDERLANDS SCHEEPVAART MUSEUM, l-am cunoscut și am beneficiat de prietenia sa pe dl. Jan Piet Puype, curator și librar. El mi-a indicat o lucrare ce cuprindea date despre construcțiile navale otomane la Dunăre și Marea Neagră. Multe erau realizate în porturile românești și purtau amprenta constructorilor navali valahi sau moldoveni.

Cartea a fost realizată de Nicolas Witsen, viitor primar al Amsterdamului în cursul unui voiaj în zonă. Prima ediție a apărut în 1671 iar cea de a doua în 1690. Aceasta din urmă are mai multe ilustrații, referirile la ele făcându-se în planșele de la pag. 241 la 301, inclusiv. Prin termenul „Turks" autorul specifică că a definit populațiile ce nu sunt catolice sau protestante din Europa estică.

O a doua lucrare a lui Witsen, apărută în 1705 conține și mai multe tipuri de ambarcațiuni din zona Dunării și a coastei de vest a Mării Negre.

Bateria plutitoare a fost reconstituită pornind de la ideea că ambrazurile sunt un rând pentru tunuri și unul pentru rame. În imaginea disponibilă ramele sunt depozitate de membrii echipajului în borduri. Pentru a evita suprasolicitarea osaturii, tunurile trăgeau la intervale de 10 secunde de la prova către pupa la comanda ofițerului de artilerie ce spunea: „Tunul nr.1-Foc!" apoi nr. 2 ș.a.m.d.

Pentru a face conținutul revistei cât de cât interactiv, vă vom prezenta numele acestor ambarcațiuni cu o scurtă descriere, pentru a vă da posibilitatea să alegeți dintre următoarele printr-o scrisoare sau prin Internet.

Șaică de Marea Neagră - navă cu două catarge de circa 18 m cu o velatură bogată specifică;

Caic de Dunăre și mare - Navă cu un catarg și rame, foc și pupă răsfrântă de circa 16 m;

Pod plutitor Navă pentru transportul trupelor pe Dunăre;

„Corabie" - cu suprafețe riglate, 9 vele și două catarge. Velatura apropiată de tipul goelete;

Ustuacik ambarcațiune cu vele și catarge pentru transport fluvial.

dr. ing. Cristian Crăciunoiu

RECONSTITUIREA BATERIEI PLUTITOARE

Scopul: susținerea cu foc de artilerie a debarcărilor de trupe proprii și împrăștierea concentrărilor de trupe inamice. Din cauza dificultăților de manevră, bateria era însoțită de două-trei jumătăți sau sferturi de șaică ce o și escortau.

Dimensiuni: - lungimea totală estimată - cca 42 m - lungimea corpului - cca 38 m - lățimea corpului - 7 m - lățimea redutei de artilerie - 5,4 m

Armament: - Tunuri pe afet, 10 piese deplasabile dintr-un bord în altul - Muschetele echipajului, 12-24 piese

Propulsia mixtă: - 9 perechi de rame acționate fiecare de către 2-3 membrii ai echipajului - 6 vele pătrate pe cele trei catarge și un foc pentru manevră - Dispozitiv de tragere la edec

Desigur, reconstrucția poate fi interpretată altfel de către alți modeliști sau chiar arhitecți navali. Astfel, se poate presupune că avea câte 10 tunuri în fiecare bord, că echipajul dormea la bord în timpul campaniilor etc. Oricum reduta era sigur acoperită cu tendă și tendaleți. În spațiul de sub punte se depozitau munițiile, rezervele de hrană, velele de schimb, parâmele.