PANZER

Acest material a fost inspirat de canalul TV Discovery. Ei au prezentat de mai multe ori povestea „asului așilor" de tancuri, plutonierul adjutant Michael Witman, cel care a distrus înainte de a muri circa 147 de care de luptă în cel de al doilea război mondial. A luptat inițial pe autoturile Stug III și apoi pe Tiger, elaborând noi tactici de atac și apărare.

Ne-am întrebat și noi: „Care este asul no.1 al blindatelor din Armata Română? Documentele îl indică pe lt. Alexandru Velican ce a distrus 6 tancuri T 34 într-o singură zi !!!

În 1935, având deja experiență în privința tancurilor mici, germanii au conceput specificații pentru principalul lor blindat. Intenția, conform declarațiilor generalului Guderian, era să se producă două tipuri de bază: primul, dotat cu un tun anti-tanc cu tragere rapidă, dublat de mitraliere; cel de-al doilea, un tanc de sprijin pentru primul, echipat cu un tun de calibru mare, capabil să tragă cu proiectile explozive de mare putere. Intenția era de a echipa batalioanele de blindate cu aceste noi tancuri într-un raport de trei companii cu primul tip și o companie cu cel de-al doilea. PzKpfw III a fost primul dintre aceste două vehicule și, inițial, trebuia dotat cu un tun rapid de 50 mm. Dar, cum infanteria fusese dotată cu un tun anti-tanc de 37 mm, era în interesul standardizării ca tancurile să fie echipate cu același tip de tun. Dar fiind dotat cu un inel de turelă larg, se putea monta ulterior orice tip de tun, fără nici o dificultate.

Aceasta a fost una dintre indiscutabilele sale calități, care i-a permis modelului PzKpw III să rămână în serviciu cu cel puțin doi ani mai mult decât fusese inițial prevăzut. Dacă turela ar fi fost mai mică, ar fi fost imposibil de montat un tun mai mare și, în 1943, tancul ar fi fost scos din serviciu.

Specificația cerea o greutate de 14,76 tone (15.000 kg), care n-a fost niciodată atinsă, iar limita superioară fusese stabilită la 23,62 tone (24.000 kg). pentru a nu suprasolicita podurile rutiere din Germania. Primele prototipuri au apărut în 1936, firma Daimler-Benz fiind aleasă drept principal contractor. Variantele Ausf A, B, C și D au apărut toate în faza de dezvoltare și au fost produse într-un număr relativ mic, fiind folosite doar la testarea diferitelor aspecte ale proiectului. Tipul Ausf a devenit versiunea de producție, fiind acceptată în septembrie 1939, sub denumirea Panzerkampfwagen III (37 mm) (SdKfz 141).

Producția a fost apoi încredințată mai multor firme, din care nici una nu avea o experiență anterioară în producția de masă a vehiculelor fapt ce avea să creeze, ulterior, unele probleme. PzKpfw III Ausf I forma acum dotarea de bază a diviziilor blindate ale Wehrmacht-ului. La invadarea Poloniei, au luat parte 98 de tancuri de acest tip, în timp ce în Bătălia pentru Franța, din mai-iunie 1940, au fost folosite 350. Aceste tancuri erau în principal de tip Ausf E, dar și multe din seriile precedente. Toate versiunile au fost apreciate de echipajele lor. Fiecare om avea suficient loc pentru a-și îndeplini atribuțiile, în timp ce locul comandantului aflat în partea din spate a turelei se bucura de o excelentă perspectivă asupra câmpului de luptă. Cei 320 CP ai motorului diesel Maybach erau suficienți, dacă nu chiar „generoși" și îi asigurau performanțe mulțumitoare. Totuși, nu s-a bucurat de un prea mare succes, când a venit vremea să intre în luptă. Tunul său de 37 mm nu putea străpunge blindajul tancurilor britanice din Franța, în timp ce propriul său blindaj frontal, de 30 mm, nu rezista proiectilelor lansate de tunurile anti-tanc englezești de tip 2-pounder. La fel s-a întâmplat și pe frontul din nordul Africii, când PzKpfw III a intrat pentru prima oară în dotarea celebrului Afrika Korps.

Un nou tun Krupp, de calibrul 50 mm, a intrat repede în fabricație spre sfârșitul lui 1939 și a echipat toate variantele, de la Ausf E la H. Nici acest tun nu a dat însă rezultate mulțumitoare, în parte și datorită faptului că era unul cu tragere lentă, dar folosea proiectile de mare putere explozivă, surclasând 2-pounder-urile britanice. Avea la bord 99 de proiectile de 50 mm și 2.000 de gloanțe pentru mitralieră de calibrul 7,92 mm.

S-a trecut apoi la aplicarea unui ambițios program de îmbunătățire și dezvoltare pentru PzKpfw III. La Ausf H s-a adăugat un blindaj suplimentar corpului și turelei, apelându-se și la șenile mai late, capabile să suporte greutatea suplimentară. În 1941, existau aproape 1.500 de PzKpfw III în serviciu, acest tip fiind folosit cu mult succes în prima parte a războiului împotriva URSS. Dar tancurile rusești T-34 și KV nu se prea sinchiseau de proiectilele de 50 mm ale tunului cu tragere lentă, astfel că a fost repede introdus un nou tip, cu tragere rapidă, dar care s-a dovedit a fi total inadecvat pe Frontul de Est. Dar în deșert s-a comportat bine.

Din păcate nu am reușit să găsim despre el decât datele seci din arhive. Poate foștii camarazi sau rudele ne pot furniza date mai multe și eventual fotografii cu eroul. Noi promitem că vom reveni. Alexandru Velican a supraviețuit războiului, murind se pare după revoluție și a fost decorat de români, de nemți și de sovietici pentru faptele de vitejie. A supraviețuit miraculos distrugerii unor tancuri în care acționa și a fost printre cei excluși din armată.

Varianta M a mers puțin mai departe, în sensul că i s-au făcut mai multe căi de acces și fante de vedere. În 1942 s-au construit circa 2.600 de exemplare, dar modelul era deja depășit, așa că versiunea N a fost re-echipată cu un tun cu tragere lentă, de 75 mm, pentru a asigura sprijin batalioanelor de tancuri grele prin proiectile explozive de mare putere. Acest tip avea la bord 64 de proiectile de 75 mm și 3.450 de gloanțe de 7,92 mm, pentru mitralieră.

Ausf J a fost primul model din seria Panzer III cu blindaj de 50 mm. A fost lansată o comandă inițială pentru 900 de exemplare, mărită ulterior până la 2.700, primind totodată și o a doua serie de numere de șasiu.

Ulterior, șasiuri de Panzer III au fost folosite pentru a instala pe ele autotunuri.

DATE PERSONALE: Numele și prenumele: VELICAN A. ALEXANDRU Gradul: Sb-Lt la unitatea R.1.C.L., vechimea în grad-10.V.1941 Locul și data nașterii: 13.XII.1920, comuna Fărcășești, județul Gorj Ultima decorație de război ce posedă: Ordinul Coroana României cl. a V-a cu spade și panglică de V.M., pentru eroismul de care a dat dovadă în luptele de la Mayaky și Chișinău în zilele de 15 și 19 VIII. 1941. Stagiul pe front de la primirea ultimei decorații: 5 luni Ordinul sau Medalia pentru care se propune: Ordinul MIHAI VITEAZUL cl. a III-a

MOTIVUL PROPUNERII: -Comandant al unui pluton de Care de la Winterlarge, pătrunde primul la fermă, în poziția de artilerie inamică, distrugând o baterie, mai multe tunuri anticar, brandturi și puști mitraliere anticar. -Distruge 3 Care tip T.34, din cele ce au contraatacat Regimentul 1 Care de Luptă. - La orele 15, după ce distruge 2 Care de luptă inamice, Carul său este perforat de un proiectil anticar, conducătorul omorât; totuși ofițerul cu restul echipajului rămâne în car, trăgând până la ultimul proiectil și distrugând încă un Car T.34. La 21.XI.1942, distruge mai multe puști mitralieră A.C., 1 tun anticar și numeros armament automat, dintr-un detașament ce cotraataca flangarda noastră. -În tot timpul luptelor, ofițerul dă dovadă de o îndrăsneală fără margini, bravură și multă pricepere.

Dreapta: Panzer în poligonul de la Dadilov, astăzi Mihai Bravu. Jos: Tanc împrumutat românilor la Cotul Donului. Crucea lui Mihai este vizibilă pe cutia blindată și căciula comandantului este inconfundabilă. O fi lt. Velican?

Dreapta: Fișa personală a lt. Alexandru Velican reprodusă în facsimil pe pagina anterioară.

Abonați-vă la revista noastră și puteți câștiga, prin tragere la sorți, unul din următoarele premii de la firma Microsoft:

Pentru a intra în cursa pentru câștigarea acestui „Flight Simulator" 2002, de la Microsoft, trimiteți pe adresa redacției, răspunsurile corecte la următoarele întrebări:

1. Dați un exemplu de avion de pasageri fabricat în România; 2. Cu ce alt avion seamănă, ca aspect exterior, IAR-ul 93? 3. Dați exemplu de 3 companii aeriene românești în funcțiune; 4. Cine a inventat looping-ul? 5. Ce vă spune numele „Smaranda Brăescu"?

De asemenea, redacția MODELISM oferă tuturor abonăților un CD-Rom cu fotografii ce prezintă viața și opera marelui pictor român de aviație Ion Țarălungă