DRAGA

Mulți modelisti caută documentație pentru a se prezenta la concursurile internaționale. Aceasta presupune multă muncă de cercetare și documentare în biblioteci și arhive. Iată un punct de pornire pentru un model C3 cu certe caracteristici tehnice neobișnuite și un aer de epocă inconfundabil. Drăgile de acest tip au coborât pe Dunăre odată cu imperiul austro-ungar și au culminat cu mașinile aduse în Deltă de englezi, după războiul Crimeii. Câteva dintre vechile dragi cu abur ale Comisiei Europene a Dunării existau încă în 1990.

Drăgile sunt dispozitive indispensabile în lucrările de amenajare și întreținere a cursurilor de apă. Originea lor se pierde în negura timpurilor, iar la Dunăre se pare că au fost prima dată utilizate de către romani. Aceștia, interesați în controlul marelui fluviu, atât pentru scopuri strategice ca barieră naturală în calea năvălitorilor barbari cât și pentru comunicații și trafic comercial au construit porturi și chiar baze navale. Flota romană de pe Dunărea de Jos se găsea la Aegysus lângă Tulcea.

În perioada de pregătire a campaniilor de cucerire a Daciei, la construcția podului lui Apolodor din Damasc au fost folosite numeroase mașini hidraulice cu ajutorul cărora a fost deviat cursul principal al fluviului pe un canal secundar. Din jurul anului 100 până în secolul XVI nu mai avem date despre efectuarea unor lucrări de dragaj pe Dunăre. Atunci, austriecii încep amenajarea Dunării și a cursurilor de apă din apropierea Vienei. Lucrările ating un maximum de amploare la începutul sec. XIX, dar continuă și astăzi. Sosirea lui Napoleon Bonaparte la Viena a dus la apariția în zonă a unor ingineri francezi și olandezi, cei mai avansați în epocă în lucrările de amenajare a teritoriului.

Muzeul Transporturilor pe Dunăre de la Althofen, lângă Viena, prezintă numeroase scule și dispozitive plutitoare de săpat în albia fluviului. Unele dintre ele au acționare manuală, altele hipo.

La noi, primele mențiuni de lucrări de întreținere a canalului navigabil apar odată cu înființarea Comisiei Europene a Dunării, imediat după Războiul Crimeii. Inginerul britanic J. Hartley este și astăzi menționat pentru contribuția sa la amenajarea porturilor Dunărene și mai ales pentru croirea principalelor canale navigabile din Delta Dunării, ca un adevărat contribuitor la făurirea României moderne.

Planul de dragă cu acționare manuală pe care vi-l prezentăm face parte dintr-un curs francez de hidraulică și a fost construită în 1816 de către F. J. Bayard de la Vingtrie. A fost ulterior reprodusă atât în Revue des Ports din 1936 cât și în revista Chasse Maree, dar și în Buletinul Școlii Politehnice din 1898. Un alt plan asemănător, dar numai alb-negru se găsește în Tratatul Diderot-D'Alembert reeditat în 1987 de Maritime Verlag din fosta DDR.

O machetă originală din epocă, a unei drăgi cu acționare manuală este expusă la muzeul de marină din Bremenhafen, Germania. Este foarte apropiată de planul francez din lucrarea menționată a lui Diderot-D'Alembert.

În cazul în care doriți să realizați o dioramă, vă recomandăm și realizarea unei barje pentru transportul pietrișului, asemănătoare cu cea prezentată în Modelism nr. 3/1998.

CRISTIAN CRĂCIUNOIU

Pentru execuția acestui model vă recomandăm baghete din lemn de cires sau păr și cuisoare de cupru. Scara convenabilă ar trebui să ne ducă la un model de maximum 600-700 mm