seria X bis 1 unitate; tip M seria VI - 1 unitate, seria XII - 8 unităţi; tip S seria IX bis - 2 unităţi; tip A-2 unităţi; tip TS - 1 unitate (TS2 era submarinul românesc Marsuinul" capturat de Marina Sovietică la 05.09.1944, scufundat în urma exploziei accidentale a unei torpile proprii la 20.02.1945 la Poti). Ele au fost scufundat de: 1 unitate de către un submarin (mini-submarinul italian CB4); 9 unități de nave de suprafață; 1 unitate de aviație; 3 unități de acțiunile combinate nave de suprafață și aviație; 10 unități prin ciocnirea de mine; 5 în acțiuni necombatante.

În total Marina Sovietică a pierdut în timpul celui de-al II-lea război mondial 108 submarine din care în Flota Mării Baltice 47 unități (43%), în Flota Mării Negre 29 unități (27%), în Flota Nordică 25 unități (23%) și în Flota Pacificului 7 unități (7%).

RAYMOND STĂNESCU

XANTEN ex-SOCRATES Unitate din clasa M construită în 1919 Anul de lansare la apă: 1919 Deplasament standard: 170 t Lungimea: 40 m Lățimea: 6 m Pescaj: 1,3 m Mașini cu aburi: 1600 CP Elice: 2, pe doi arbori Viteza maximă: 14 noduri Autonomia: 1500 de mile la 12 noduri Echipaj remorcher: 14 persoane Echipaj vânător submarine: 40 persoane

Insignă purtată de membrii echipajului unui vânător german de submarine, U-Jäger.

Fără îndoială, aviația germană al celui de-al doilea război mondial, renumita Luftwaffe, a fost o armă superbă să ne gândim că a luptat, de-a lungul a aproape 5 ani de război, împotriva aviațiilor militare ale Poloniei, Danemarcei, Olandei, Norvegiei, Belgiei, Franței, Marii Britanii, Iugoslaviei, Greciei, U.R.S.S.-ului, S.U.A. și în final a României. Cu rezultate excelente de multe ori. A luptat pe toate teatrele de război din Europa, în Nordul Africii și pe întinsele spații ale Uniunii Sovietice. Piloții germani au fost profesioniști remarcabili - recordul de victorii aeriene, care va rămâne probabil neegalat aparține unui german, căpitanul Erich Hartmann. Dacă de partea aliaților nu s-au înregistrat piloți care să aibă mai mult de 70 de victorii aeriene confirmate, la germani numărul celor cu peste 100 de victorii aeriene este impresionant!

Acești piloți au dispus de avioane excelente, care de multe ori au fost cele mai bune dintre cele angajate în conflict. Au mai dispus de o organizare foarte bună, care le-a permis să îndeplinească o mare diversitate de misiuni.

Și dacă în final Luftwaffe a cunoscut înfrângerea, în nici un caz acest lucru nu poate fi imputat aviatorilor germani. A fost rezultatul unei politici inumane și absurde, ce a făcut ca Germania să devină inamicul majorității țărilor civilizate de pe glob; rezultatul unei conduceri ineficiente din partea O.K.L. (Oberkomando der Luftwaffe), mai ales din partea șefului ei, Hermann Göring; în fine, rezultatul penuriei de materii prime absolut necesare, în special a penuriei de petrol, metale rare și cauciuc.

Voi încerca, într-o serie de articole, să mă ocup de Luftwaffe din punctul de vedere al modeliștilor. Voi încerca să analizez organizarea, modul de vopsire și de inscripționare al avioanelor, scurte istorii ale unor unități de marcă și biografii ale unor piloți de marcă.

ORGANIZAREA

Se pot distinge două domenii de folosire ale Luftwaffe - apărarea teritoriului (Reichsverteidigung) și aviația destinată operațiunilor pe diferite fronturi.

Reichsverteidigung cuprindea unități de aviație de vânătoare de zi și unități de aviație de vânătoare de noapte, destinate combaterii raidurilor executate de aviația de bombardament inamică. Cel mai mare eșalon în acest cadru era Geschwader (Escadră, echivalentul Flotilei din România). Ca unități inferioare de valoric (subordonate unei Geschwader sau independente) erau Gruppe (Grup) și Staffel (Escadrilă). Organizarea acestor unități era similară cu a celor din aviația de pe front.

Pentru aviația de pe front, cel mai mare eșalon era Luftflotte (Flota Aeriană, echivalentul Corpului Aerian). O Luftflotte era destinată unui anumit teatru de operațiuni și cuprindea unități de aviație de cele mai diverse categorii, funcție de necesarul de misiuni. Unitatea imediat inferioară, de fapt unitatea de bază a Luftwaffe, era Geschwader. O Geschwader cuprindea avioane având aceeași destinație (chiar dacă nu erau de același tip). Astfel, au existat:

- Jagdgeschwader (JG) - Escadră de vânătoare; - Kampfgeschwader (KG) - Escadră de Bombardament; - Stukageschwader (StG) - Escadră de Bombardament în Picaj (cu avioane Ju.87 Stuka); - Zerstörergeschwader (ZG) - Escadră de Distrugătoare (avioane Bf-110, Me-210 sau Me-410); - Lehrgeschwader (LG) - Escadră de învățământ (în fapt, unități operative dotate cu diferite tipuri de avioane, destinate punerii la punct a unor tactici speciale); - Schlachtgeschwader (SG) - Escadră de Asalt (atac la sol).

De remarcat că, din 1943, StG au fost redenumite SG.

ROBERT SUTIC

O Geschwader era identificată printr-un număr din cifre arabe (exemplu JG 27). Acest număr era dat funcție de garnizoana de dislocare la pace a unității. Unele Geschwader mai aveau și un nume - exemplu JG 27 „Schlageter". În general, o Geschwader acționa cu unitățile subordonate dispuse pe mai multe aerodromuri.

Unitatea imediat următoare era Gruppe (Gr). De remarcat că o Geschwader avea un număr variabil de Gruppe, funcție de tipul de Geschwader și de anumite condiții obiective existente la un moment dat.

Un Gruppe era de regulă dotat cu avioane de același tip, iar dacă au existat și excepții, cel puțin toate avioanele aveau aceeași destinație de bază. Un Gruppe opera de regulă de pe un singur aerodrom, dar au existat și excepții. În general, diferitele Gruppen erau încadrate în cadrul unor Geschwader, primind denumirea acestora, astfel:

- Jagdgruppe (JGr) - Grup de vânătoare; - Kampfgruppe (KGr) - Grup de Bombardament; - Stukagruppe (StGr) - Grup de Bombardament în Picaj; - Zerstörergruppe (ZGr) - Grup de Distrugătoare; - Schlachtgruppe (SGr) - Grup de Asalt.

În cadrul unei Geschwader, fiecare Gruppe era identificat printr-un număr roman de exemplu, Gr II/JG 27 înseamnă Grupul al doilea din Escadra de Vânătoare 27. În practică, pentru economie de spațiu și timp, se folosea formula prescurtată II/JG27.

Dacă un Gruppe avea o destinație specială în cadrul Geschwader (caz des întâlnit la o LG), după numărul Gr se trecea, în paranteză, și destinația acestuia exemplu II(S)/LG 2.

În afară de acele Gruppe încadrate în Geschwadern, au existat o serie de Gruppe independente, cum ar fi:

- Erprobungsgruppe (ErprGr) - Grup de Probe, destinat încercării unor noi tipuri de avioane sau arme; - Kampfgruppe (KGr) - grupuri de bombardament independente, deoarece aveau misiuni mai speciale, de exemplu, KGr 100 (marcatori de ținte) sau KGr 126 (puitori de mine); - Aufklärungsgruppe (AufklGr) - Grup de Recunoaștere; - NAHaufklärungsgruppe (NAGr) - Grup de Recunoaștere Nocturnă; - Fernaufklärungsgruppe (FAGr) - Grup de Recunoaștere Îndepărtată; - HEERESaufklärungsgruppe (HAGr) - Grup de Recunoaștere al Armatei (la dispoziția unei Armate terestre de pe front); - Küstenfliegergruppe (KFlGr) - Grup de Recunoaștere Costieră;

Aceste Gruppe independente erau indicate printr-un număr cu cifre arabe.

Prima subunitate, de regulă încadrată într-un Gruppe, era Staffel (Escadrilă). O Staffel era obligatoriu dotată cu avioane de același tip, nu cred că au existat excepții și acționa întotdeauna întrunit, de pe un singur aerodrom. Identificarea fiecărei Staffel se făcea printr-un număr din cifre arabe, dar atenție - acestea erau date în ordine de la prima la ultima Staffel din Geschwader! De exemplu, 6/II/JG 27 reprezenta escadrila a 6-a din Grupul al doilea din JG 27. În practică se folosea formula mai scurtă 6/JG 27 (vom vedea mai târziu de ce).

Ca și în cadrul Geschwader, au existat și Staffel independente. Un exemplu ar fi Wettererkundungstaffel (Wekusta) - Escadrila de Recunoaștere Meteorologică.

Eșalonul imediat subordonat unei Staffel (și niciodată independent) a fost Schwarm la aviația de vânătoare, sau Kette la aviația de bombardament (Patrulă). Nu aveau o numerotare diferită în cadrul Staffeln.

Cel mai mic eșalon, întâlnit numai la aviația de vânătoare de zi, era Rotte (Celula) - două avioane.

După cum se știe, este subunitatea indivizibilă a aviației de vânătoare cazurile de piloți de vânătoare care să acționeze singular au fost foarte rare, nici măcar marii ași nu erau dispuși la așa ceva.

Într-un articol viitor voi analiza cele trei tipuri de organizare ale unităților germane de aviație.

DAN ILOIU (va urma)

KOMSOMOLETZ-121K

Emblema de pe căștța de ofițer și insigna râvnită de toți membrii echipajului ca generator de permisii și alte avantaje.

Perioada ce urmase imediat războiului a fost nefastă pentru Marina Regală Română. Principalele unități au fost pur și simplu confiscate de către Marina Sovietică la 5 septembrie 1944. Distrugătoarele, canonierele, torpiloarele și vedetele nu au făcut excepție de la acest abuz.

Vedetele Power, cele care generau veșnice probleme tehnice din cauza lipsei de fiabilitate au fost restituite primele la Galați în octombrie 1945. Vedeta Vosper a fost folosită ca piesă de schimb, iar vedetele Lürssen ce trebuiau să sosească pe Dunăre la 1 septembrie 1944, nu au mai ajuns niciodată. În 1948, guvernului adus de URSS la putere i-a fost restituită o altă parte a Flotei confiscate.

Apariția și intensificarea războiului „rece" a schimbat complet situația marinei române. De la 30 decembrie 1948, odată cu proclamarea Republicii Populare Române, Marina Regală Română își schimbă numele în Marina Republicii Populare Române.

Statele occidentale, îngrijorate de expansiunea URSS se grupează în jurul Statelor Unite ale Americii în alianța defensivă cunoscută sub numele de tratatul