Mi-8MT lume, singurul competitor din acest punct de vedere putând fi numai Bell UH-1.

Cele mai multe din aparatele produse au fost Mi-8T, pentru scopuri militare, cu posibilități de amenajare pentru orice fel de încărcături și cu 24 de scaune rabatabile de-a lungul pereților cabinei spațioase. Multe variante sunt înarmate, una din ele fiind capabilă să lanseze 192 rachete și 4 rachete ghidate antitanc, pe lângă faptul că are și o mitralieră de 12,7 mm acționată de copilot.

Există, de asemenea, variante pentru comandament, culegere electronică de informații, bruiajul comunicațiilor și alte posibilități electronice de luptă.

În anii '80, producția a trecut pe tipul Mi-17, care este la bază un Mi-8 echipat însă cu 2 turbine TV3-117MT de 1.900 shp fiecare, la care se adaugă un APU (auxiliary power unit), pentru a face elicopterul independent de sursa de energie de la sol, și aparatură de bord modernizată. Prizele de aer ale turbinelor sunt prevăzute cu deflectoare ce împiedică absorbirea de corpuri străine. Există și unele variante având motoare prevăzute cu tuburi efuzoare speciale, ce disipează razele infraroșii și oferă astfel protecție împotriva rachetelor cu ghidare termică. Rotorul de coadă este pe stânga.

Din cele expuse, se vede că, prin reutilizarea unor componente majore, Biroul de Proiectare Mil a aplicat consecvent un concept unitar de tratare a cerințelor utilizatorilor și a reușit să micșoreze, în mod semnificativ, costurile și timpii de dezvoltare, punere la punct și introducere în exploatare a noilor mașini de luptă sau comerciale civile, accentul fiind pus însă pe utilizările militare.

Robustețea și fiabilitatea lui Mi-8 este demonstrată și în prezent de cele câteva mii care mai sunt încă în exploatare pe multe meridiane ale lumii, o parte din ele și în România.

Din experiența de luptă efectivă a elicopterelor Mi-8, se pot reține o serie de episoade, din care reproducem următoarele:

În 1973, cu ocazia Războiului de Yom Kippur, cca. 100 Mi-8 transportă peste Canalul Suez echipe de câte 18 soldați antrenați pentru operațiuni de commando care au atacat prin surprindere pozițiile israeliene și le-au dezorganizat operațiile de aducerea întăririlor. Alte elicoptere Mi-8 au sprijinit cu foc operațiile de commando și o parte au efectuat aprovizionări ale echipelor înaintate și transport de răniți. Tot atunci, partea siriană a folosit cca. 12 Mi-8 pentru a captura, tot printr-o operație de commando, un post israelian de observație situat pe muntele Hermon, la o altitudine de 2.440 m.

În 1974, două Mi-8 sovietice au sprijinit operațiunile de deminare în zona de sud a Canalului Suez, zburând de pe crucișătorul purtător de elicoptere „Leningrad".

În Angola, mai mult de 120 elicoptere din modelele Mi-8, Mi-8TB, Mi-8MTV și Mi-17 au fost achiziționate de regimul comunist și au fost folosite atât în misiuni de transport și aprovizionare, cât și în misiuni de luptă, echipate, printre altele, cu piloni de rachete UH-16-57.

În mod sigur, o parte din aceste elicoptere au fost avariate sau distruse în ciocnirile cu formațiunile de dreapta UNITA (Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei), conduse de Jonas Savimbi, împușcat de trupele guvernamentale pe 22 februarie 2002.