De asemenea, pe parcursul conflictului din Afganistan, Mi-8 a fost mult folosit de armata sovietică în operațiunile de transport trupe și ca elicopter de atac la sol.

În campaniile mai recente din Cecenia, elicopterele Mi-8 au fost intens utilizate de Rusia pentru o mare varietate de misiuni.

Să nu uităm însă că, în afară de acțiunile de luptă, au fost executate și multe misiuni cu scop umanitar.

O astfel de operațiune s-a desfășurat în 1985, când mai multe elicoptere Mi-8 cu echipaje sovietice și poloneze cele poloneze fiind din cadrul „Polish Relief Helicopter Squadron", adică Escadrila Poloneză de Asistență cu Elicoptere) s-au deplasat în Etiopia și, în numai 3 zile de la sosire, au asamblat elicopterele transportate sub formă de componente pe nava „Wislica" și au fost deja în situația de a duce pe calea aerului provizii populației înfometate din zone de deșert.

În Finlanda și în alte țări, elicopterele de tip Mi-8 aduc un aport foarte util pentru suplinirea rețelei de transport și comunicații în iernile grele și în caz de izolări din cauza inundațiilor.

Unele caracteristici ale variantelor de construcție, după misiuni și echipare.

V-8 Prototip Nr. 1 „Hip-A": o turbină Ivcenko Al-24V; ușa separată pentru echipaj; hublouri cabină rectangulare; pale rotor principal de formă trapezoidală, acoperite cu pânză; carenaje la roți; interior amenajat pentru pasageri.

V-8 Prototip Nr. 2 „Hip-B": 2 turbine Isotov TV2-117; ușa separată pentru echipaj (eliminată la prototipurile ulterioare); rotor principal cu 5 pale (unii autori susțin că acest rotor s-a montat ulterior și nu de la primele zboruri ale acestui prototip); pale rotor înlocuite cu pale metalice de coardă constantă.

Mi-8S „Hip-C": interior VIP (protocol); mari hublouri rectangulare; trape rabatabile mari la partea posterioară a cabinei; unele elicoptere au zona ranforsată pentru atașarea troliului.

Mi-8T „Hip-C": (variantă militară de bază produsă în serie de URSS). Turbine TV2-117A; zona ranforsată pentru troliu opțional; trape rabatabile mari la spate a cabinei, cu sistem de agățare rampe încărcare; mici hublouri rotunde; antene IFF (identificare amic-inamic) față și spate; s-a eliminat ușa separată pentru echipaj;

Mi-8 VZPU „Hip-D": echipamente pt. comunicații comandament în cutii pe pilon ventral suspendat; rețea bogată de antene deasupra fuzelajului posterior; antena proeminentă sub grindă de coadă.

Mi-8TB „Hip-E": mitraliera de 12,7 mm în bot, pe montură flexibilă; colimator girostabilizat la copilot, pentru tragere rachete; șine exterioare pentru câte 2 rachete ATM „Swatter" pe fiecare parte; o baterie reproiectată de 6 piloni pentru diverse încărcături; Doppler stil vechi sub grinda de coadă.

Mi-8TBK „Hip-F": Mitraliera de 12,7 mm; șine exterioare pentru câte 3 rachete ATM „Sagger" pe fiecare parte; baterie reproiectată de 6 piloni; fără cutie Doppler.

Mi-9 „Hip-G": antena IFF tip baionetă în față jos (la aparatele pt. URSS); nervuri pe burta fuselajului; trape originale la spate cabină; la spate fuselaj, antenă-crosă pe stânga, baston pe dreapta; antenă-crosă sub grinda coadă; rezervor petrol de capacitate mărită.

Mi-17 „Hip-H": Filtre praf PZU la prize aer motoare; reductor nou; butuc rotor din titan; motoare turbo Isotov TV3-117MT; rotorul anticuplu pe stânga grinzii; cutie Doppler stil nou sub grinda de coadă;

CARACTERISTICI TEHNICE Mil Mi-8T „Hip-C" Lungimea totală cu rotoarele în mișcare: 25,24 m Lungime fuselaj: 18,17 m Diametru rotor portant: 21,29 m Diametru rotor anticuplu: 3,91 m Suprafața disc rotor portant: 356,00 mp. Supraf. disc rotor anticuplu: 12,01 mp Înălțime totală: 5,65 m Ampatament: 4,26 m Ecartament: 4,50 m Motor: 2 turbine Isotov TV2-117A de 1481 shp fiecare. Greutate gol: 7160 kg Greutate decolare: 11100 kg Greutate max. la decolare: 12000 kg Capacitate rezervoare petrol standard: 1870 l Rezervoare petrol exterioare: 980 l Viteză max. la nivelul mării: 250 km/h Viteză ascensională max. la nivelul mării: 4,50 m/secundă Viteza de croazieră: 225 km/h Plafon practic: 4500 m Plafon la punct fix (cu efect de sol): 1900 m Plafon la punct fix (fără efect de sol): 800 m Distanță de zbor: 930 km Raza de acțiune: 350 km Armament: Câte patru piloni pe fiecare platformă laterală pot primi rachete de tip UV-16-57 și UV-32-57, sau alternativ câte o bombă de max. 250 kg pe fiecare pilon.

distribuitor beteală sau rachete luminoase, prins pe grindă cu centuri.

Mi-8TV „Hip-H": Blindaj cabină piloți; colimator girostabilizat, la copilot; reductor de Mi-17; atenuatori gaze evacuare; dispozitiv bruiaj infraroșii; șine exterioare pentru câte 2 rachete ATM „Swatter" pe fiecare parte; distribuitor ASO3 pt. rachete luminoase deasupra fuzelajului; cutie Doppler stil nou sub grinda de coadă; distribuitor beteală sau rachete luminoase, prins pe grindă cu centuri; rotor anticuplu de la Mi-17.

Mi-8SMV „Hip-J": Celula standard Mi-8T; unele exemplare au o zonă bombată sub botul fuzelajului, dar nu se cunoaște necesitatea acesteia; cutie Doppler de tip vechi.

Mi-8PPA „Hip-K": Șase schimbătoare de căldură sub fuzelaj față; rețele de dipoli în formă de cruce, pe ambele părți ale fuzelajului posterior, iar panoul din spatele dipolilor este un cadru de țeavă, pe care s-a întins sită fină.

Mi-8T pentru Finlanda: Troliu de salvare; radar meteo și de navigație; far de căutare.

Mi-17PP „Hip-H EW": Șase schimbătoare de căldură sub fuzelaj față; filtre praf PZU în prize aer motoare; motoare cu turbina Isotov tip TV3-117MT; rețea principală de antene pe lateral fuzelaj-spate; rotorul anticuplu tip M-17; rețea secundară de antene pe lateral grinda coadă; distribuitor beteală sau rachete luminoase, prins pe grindă cu centuri.

Mi-17Z2: Celulă Mi-17standard; are pe fiecare parte câte 2 radomuri tip container, pentru operații de tip AWACS; antena HF este întinsă de la stabilizator la radomuri și la antena de pe grindă; cutie Doppler stil nou sub grinda de coadă.

Încheiem această prezentare menționând alte câteva tipuri reprezentative realizate de Biroul de Proiectare Mil:

-Mil Mi-4 (cod NATO „Hound") prezentat în numărul 2/2003 al revistei Modelism.

- Mil Mi-6 (cod NATO „Hook"), elicopter biturbină care, la data când a avut loc primul său zbor, în luna septembrie 1957, era cel mai mare elicopter din lume.

-Mil Mi-10 (cod NATO „Harke") ce a fost utilizat în 1965 pentru a stabili mai multe recorduri mondiale de ridicare a unor sarcini diverse.

-Mil Mi-12 (V-12) (cod NATO „Homer"), un alt uriș, rămas până în prezent cel mai greu elicopter ce a vreodată în lume. În vederea optimizării, precum și pentru a realiza importante economii la proiectare și în procesul de fabricație, s-a ales pentru V-12 o configurație cu totul deosebită, folosindu-se integral rotorul principal, transmisia și grupurile motopropulsoare de la Mi-6. Cele patru turbine de tip Soloviev D-25VF, cu un total de 26.000 shp, erau amplasate în nacele jumelate, situate la vârfurile unor aripi cu multiple contraventui. Rotoarele principale funcționau în sensuri contrare, eliminând necesitatea rotorului de coadă și, în consecință ampenajele eram de tip convențional, cu panouri marginale la vârfurile stabilizatorului.

Din motive de eficiență economică, precum și datorită constatării unor defecte importante, inerente când se adoptă astfel de configurații ieșite din comun, V-12 a fost construit numai în două exemplare-prototip, din care primul a fost distrus în 1969, într-un accident la aterizare, dar fără pierderi de vieți omenești. De notat și faptul că V-12 deține și azi recordul de ridicare a unei sarcini comerciale de 40.204,5 kg, la altitudinea de 2.255 m, record stabilit pe data de 6 august 1969.

În final prezentăm succint gama elicopterelor marca „Mil" și indicativele NATO ce li s-au alocat în perioada războiului rece (grupate după indicativele diferite primite pe parcursul dezvoltării): Mi-1 „Hare" și Mi-2 „Hoplite"; Mi-4 „Hound"; Mi-6 și Mi-22 „Hook"; Mi-8, Mi-9 și Mi-17 „Hip"; Mi-10 „Harke"; Mi-12 (V-12) „Homer"; Mi-14 „Haze"; Mi-24, Mi-25 și Mi-35 „Hind"; Mi-26 „Halo"; Mi-28 „Havok"; Mi-34 „Hermit".

Bibliografie: Registrul Unic de Înmatriculare Avioane Civile din România"; Colecție „TAKE OFF-Anglia; Colecție „World Aircraft Information Files" Anglia; Colecție The Illustrated Encyclopedia of Aircraft", Anglia; Air Forces of the World, Winchmore Publishing Services Limited 1983 - Soviet Transports de Peter Hillman, Stuart Jessup, Tony Morris, Guus Ottenhof - Anglia - Iunie 2000

Delfinul dr. ing. Cristian Crăciunoiu

Cei care au fost la nava librărie din portul Constanța pentru a achiziționa cărți de ultimă oră la prețuri accesibile, au avut ocazia de a vedea în tribordul acesteia un submarin cu chiose modern, inconfundabil. Este, conform codului NATO, din clasa Kilo, sau Proiect 636 (877).

Este DELFINUL, botezat astfel în anul 1991, de către c-amiralul (pe atunci) Gheorghe Angelescu, în cinstea submarinului de sub comanda cdr. Constantin (Bibi) Costachescu, care a realizat singura torpilare reușită în timpul celui de al doilea război mondial.

Sosit în țară de la Odessa - unde a fost pentru prima dată ridicat la bord tricolorul - în noiembrie 1986 submarinul a primit inițial un număr de bordaj, 521 format din luna și anul de naștere al comandantului Flotei R.S.R., viceamiralul pe atunci Constantin Mușat (mai 1921). Fiind la secret", membrii echipajelor l-au porectit și atunci când erau întrebați „Tu unde lucrezi?" răspundeau fără șovăire „La PANDELE!". Și așa i-a rămas până astăzi.

Deține câteva recorduri naționale: 1. Este cel mai scump obiect de inventar din istoria României. 2. Este cea mai complexă armă ce a avut-o vreodată oștirea română. 3. Este cea mai modernă armă ce a achiziționat-o vreodată România (la vremea aceea). 4. Deține recordul național de imersiune, la probele de recepție atingând 302 m. 5. Deține recordul național de viteză în imersiune, atât Diesel, cu 24,5 noduri, cât și electric cu 22 noduri, tot la probele de preluare.

Comandanții submarinului, în ordine cronologică: cdr. Constantin Cristescu, cdr. Dumitru Pleșca.

PANDELE, în doc uscat, a fost proiectat și construit de Comisia Biroului de Proiectare OKD Karmelitin cu șeful constructor A.N. Tihonov. Foto-reporter Al. Călimintern-1987.

Ca navomodel este o navă interesantă, cu foarte mult loc pentru telecomenzi și echipamente. Aproape toate secțiunile sunt circulare și nu deținem planul de forme original. El a fost totuși publicat în revista prietenă „Modelarz" din Polonia, în anul 1994.

Celor pasionați de subiect le recomandăm următoarele adrese de pe Internet, unde pot găsi mult mai multe date, ba chiar și secțiuni color, cât și fotografii: • SSK Kilo Class (Type 636) Attack Submarine@naval-technology.com • SSK Kilo Class (Type 877EKM) - Attack Submarine@naval-technology.com Russian Submarines@World Navies Today • Russian Submarine List@Steel in the Deep Submarine Site • Kilo class@USNI Military Database

Legendele lui PANDELE

Când a intrat în dotarea Marinei Militare, submarinul 521 era ultimul strigăt al tehnologiei din domeniu. Nu a avut activitate de luptă și ne dorim din tot sufletul nici să nu aibă, să iasă la „pensie" fără să fi lansat nici o torpilă de război, în afara manevrelor cu caracter real.

De-alungul celor 17 ani de exploatare, au apărut povestiri cu caracter anecdotic sau uneori stranii, care circulă printre membrii Ligii Navale, modeliști, pensionari sau pur și simplu la o bere, în Constanța. Să enumerăm câteva pentru cei ce vor avea șansa de a umbla, peste mulți ani, în arhivele de astăzi.

1. PANDELE și semnatura acustică - Se spune că, după terminarea probelor de recepție, elicea submarinului era atât de silențioasă și producătorul a fost atât de impresionat, încât un remorcher de manevră din Sevastopol a lovit-o zdravăn pentru a fi schimbată. A fost montată alta, desigur în parametrii ceruți, dar cu o semnătură acustică măsurabilă...!

Comisia română de testare lângă un Kilo sovietic la Vladivostok în 1984. De la stânga la dreapta: C-am Plăviciosu, c-am Ilie Ștefan, c-am Beches, vice-amiral Ștefan Mușat, pe atunci Comandantul Marinei R.S.R. și doi ofițeri sovietici neidentificați. Foto: V.M.F. Pacific.

Robert Șutic