Vaporul Dacia

POVESTEA UNUI VETERAN AL MARII NEGRE

dr. ing. Cristian Crăciunoiu

În anii 1905-1907, Serviciul Maritim Român (S.M.R.) își-a completat renumita flotă de pasagere „lebedele albe" cu încă trei unități moderne construite în Franța, la „Chantiers et Ateliers de la Loire" din St. Nazaire. Botezate „România", „Împăratul Traian" și „Dacia", ele au intrat în serviciu în această ordine și erau dotate cu ultimele perfecționări tehnice: iluminat electric și telegrafic fără fir. Ultimele două erau nave surori și aveau următoarele caracteristici:

- deplasament maxim: 4515 t; - capacitate maximă de încărcare: 550 tdw; - lungime: 108,26 m; - lățime: 12,75 m; - viteză de croazieră: 15 Nd. Două mașini cu abur, triplă expansiune, 2 elici; - amenajări pentru 306 pasageri din care 102 la cl. I, 50 la cl. II, 152 la cl. III.

În caz de mobilizare, nava putea fi transformată în crucișător auxiliar, primind armamentul corespunzător, sau în navă de transport militar pentru 1.500 oameni, 100 trăsuri cu caii respectivi, 20 autocamioane, 50 tunuri pe roți.

„Dacia" și-a început cariera navigând pe linia orientală": Constanța-Istanbul-Pireu-Alexandria (Egipt).

Primul război mondial a întrerupt activitatea flotei comerciale române care, cu puține excepții, a rămas în Marea Neagră după ce Turcia, ca stat beligerant, a închis traficul prin Bosfor și Dardanele (aug. 1914). În august 1916, România a intrat în război, alături de Antantă, din care făcea parte și Rusia. Potrivit înțelegerilor politico-militare, cargourile românești aflate în Marea Neagră au fost închiriate guvernului rus, iar navele de pasageri au fost puse la dispoziția flotei imperiale ruse din Marea Neagră, pentru a fi folosite în scopuri militare. Sub conducerea cpt. Rg. 2, Virokurov, „lebedele albe" au ajuns la Sevastopol (oct. 1916) și au fost introduse în Șantierul naval din baza principală a Flotei Mării Negre, pentru a fi amenajate în crucișătoare auxiliare și armate potrivit noilor destinații.

„Dacia" a primit patru tunuri navale cu tragere lungă, calibru 101 mm, două tunuri a.a. de 75 mm, instalație de tragere, proiectoare și instalații pentru transportul și manevra a două hidroavioane. În martie 1917, nava a intrat în serviciul DIVIZIEI de crucișătoare sub comanda și sub pavilion rus (crucea Sf. Andrei albastră pe fond alb), având un comandant militar rus cu 115 ofițeri, maiștri și marinari, la care s-a adăugat echipajul român compus din comandantul maritim Dumitru Brânzei, 3 ofițeri de punte, 4 mecanici și 80 de marinari. „Dacia" (împreună cu „Împăratul Traian") a executat misiuni de cercetare și siguranță în zona Bosfor și în fața porturilor turcești de pe coasta Anatolei, a luat parte la operațiuni de minare și de transport de trupe și, cu hidroavioanele sale, a executat recunoașteri și supraveghere antisubmarină.

Ca exemplu al activității, am ales bombardarea, la 18/31 iulie 1917, a localității Ordii, în spatele liniei frontului din Caucaz, unde se aflau depozite de materiale și muniții ale armatei turcești și o bază de hidroavioane. Sub comanda cpt. Rg.1, Malinski, crucișătoarele „Dacia" și „Împăratul Traian", însoțite de patru torpiloare și o barjă purtând un detașament de debarcare (350 soldați), s-au apropiat de obiectiv și au lansat la apă hidroavioanele la 10 Mm de coastă pentru a supraveghea zona, în eventualitatea apariției de nave sau submarine inamice. Ajunse la 3 Mm de port, navele au deschis focul, care a fost reglat de unul din hidroavioane. Depozitele au fost incendiate și muniția a sărit în aer. Distrugerile au fost desăvârșite de către detașamentul debarcat, după care gruparea, cu misiunea îndeplinită, s-a întors la bază. De fapt, atacul de la Ordii au fost o manevră prin care s-a urmărit atragerea în mare a flotei germano-turcă, într-o capcană pregătită de flota de bătălie rusă. Inamicul nu a mușcat însă momeala.

Revoluția socialistă din octombrie 1917, cu dezordinea și anarhia ce au însoțit-o la început, a pus în primejdie navele românești și echipajele lor care se aflau în apele rusești. Acestea au fost confiscate și echipajele românești supuse presiunilor și amenințărilor bolșevice. Navele au arborat pavilionul roșu și au primit noi nume. „Dacia" a devenit „Ion Roată". Invadarea Rusiei în 1918 de către armata germană și austro-ungară a pus capăt anarhiei revoluționare. Germanii au ocupat Crimeea și au găsit la Sevastopol parte din flota rusă, între care și navele românești, cu excepția navei „Regele Carol", care apucase să se întoarcă în țară (aprilie 1918) în urma unei acțiuni îndrăznețe a echipajului. După pacea separată româno-germană de la Buftea (martie 1918) guvernul german a acceptat să restituie proprietarului de drept navele românești capturate de trupele germane în Ucraina și Crimeea. Începând din iunie 1918, aceste nave, între care și „Dacia" au revenit în țară.

În țară, „Dacia", dezbrăcată de ținuta de campanie, a reluat cursele de pasageri pe linia orientală, pe care a servit-o până în 1927, când a fost înlocuită de nava mixtă „Durostor". În acest an, la bordul navei, aflată în portul Constanța, a izbucnit un incendiu provocat de un scurt-circuit. Pagubele au fost importante, în special la suprastructura comenzii și amenajările pentru pasageri la clasa I. În condițiile crizei economice care bântuia Europa, reparațiile au durat mult. Abia în 1930 „Dacia" a revenit pe linia Constanța-Istanbul-Pireu-Beirut-Haifa-Alexandria, pe care a efectuat, lunar, câte două voiaje, până în 1939, când cel de al doilea război mondial a întrerupt, pentru a doua oară în sec. XX, navigația comercială normală prin strâmtori și în Mediterana Orientală.

Amenințarea gravă că războiul a început să se extindă și asupra României a făcut ca Marina Militară, care avea urgent nevoie de nave puitoare de mine pentru apărarea litoralului, să-și amintească de veteranii din primul război mondial. Au fost rechiziționate succesiv remorcherul „Aurora", cargoul „Durostor" (1939) și pasagerele „Regele Carol I" (1940) și „Dacia" (1941), care au fost amenajate și echipate în acest scop. „Dacia" a intrat în serviciu la începutul lunii octombrie 1941. Primise trei tunuri navale și antiaeriene calibru 105 mm, cu tir rapid, două tunuri automate de 20 mm și instalație de ambarcat și lansat mine, putând lua până la 200 de mine. Tocmai bine pentru a înlocui pe „Regele Carol I" care se scufundase în timpul unei operații de minare în fața Varnei, la 10 oct. 1941. Puitoarele de mine românești au avut, încă din toamna anului 1941, misiunea să instaleze „valul" de apărare antisubmarină și împotriva navelor de suprafață a drumului de navigație costier și a obiectivelor importante de pe litoralul vestic al Mării Negre. Valul se va întinde în final de la frontiera bulgaro-turcă (Sazopol) până la Odessa, pe o lungime de aproape 30 Mm (inclusiv zona minată Constanța), având 30 de baraje cu peste 5600 mine cu antene și cu dublă funcție (antisubmarine și antinave de suprafață). La instalarea acestui vast sistem defensiv, „Dacia" a participat nemijlocit la lansarea a 21 baraje în perioada oct. 1941-iunie 1942. În cursul acestor operații, nava a fost ținta unui puternic atac aerian executat de avioane DB-3, la 28 martie 1942, la larg de Gura Portiței. Încadrată strâns de bombe, ea a suferit unele avarii la corp. „Dacia" a mai instalat baraje de mine la coasta de vest a Crimeii și la sud de Sevastopol. Nu lipsit de importanță a fost aportul puternicei baterii a.a. a navei la apărarea portului Constanța, în special în timpul masivelor atacuri din perioada aprilie 1944. După datele cunoscute astăzi, minele „valului" românesc au cauzat pierderea liderului „Moskva" (2895t, 1/130, IV/37, 9TLT) și a 10 submarine, din care 7 confirmate (M33, M60, SC211, SC212, S34, L24 și probabil SC210) și avarierea ușoară a unui crucișător („Vorošilov").

Ultima misiune de luptă a crucișătorului auxiliar, puitor de mine „Dacia" a fost participarea la evacuarea dramatică din noaptea de 11/12 mai 1944 a ultimelor trupe germano-române ce se retrăgeau din Crimeea. „Dacia", sub comanda lt. cdr. Dumitru Niculescu (Japonica), a părăsit Constanța în noaptea de 10/11 mai, navigând spre infernul de la Chersones cu 15 Nd, împreună cu puitorul de mine „Amiralul Murgescu" și 2 R-boat-uri. În cursul nopții, navale au fost raliate de distrugătorul „Regina Maria", care-și refăcuse plinul de păcură. Astfel, s-a format convoiul de evacuare „Stejarul". În timp ce acesta se îndrepta către Capul Chersones, acolo se consuma o tragedie sub loviturile aviației și artileriei sovietice. Navele „România", „Danubius" și „Helga", lovite de bombe și proiectile, se scufundau sărind în aer sub vâlvătaia incendiilor ce le cuprinseseră. Distrugătorul „Regele Ferdinand", lovit și el, cu gaură de apă și pierzând păcură, se îndrepta spre Constanța, cu aproape 600 de soldați de bord, sub atacurile razante ale avioanelor de asalt, iar alte nave se străduiau să ambarce cât mai mulți oameni care-și așteptau, sub foc, rândul.

Către ora 22.00/11.05, convoiul „Stejarul" a sosit în fața Chersones-ului. În zonă aveau loc atacuri aeriene, tiruri de artilerie și se observau explozii puternice la uscat. Convoiul s-a desfăcut, navele îndreptându-se spre locurile de ambarcare. „Dacia" a rămas pe loc, la adăpostul întunericului, în așteptarea bacurilor cu trupe ce veneau dinspre mal. La navă au venit în total patru bacuri tip PTA, încărcate cu soldați, majoritatea lor germani. În timp ce se proceda la transbordarea oamenilor, s-au aprins brusc, coborând încet parașute luminoase, lansate de avioane de cercetare. Sub lumina lor orbitoare, s-au dezlănțuit asupra navei atacurile avioanelor de luptă inamice. Buchete de bombe brizante au căzut în imediata apropiere, ridicând coloane de apă ce acopereau nava. Schijele au rănit mortal pe ofițerul maritim I. Barbu Radian care, cu toate îngrijirile date de medicul navei, va muri în spital, după întoarcerea la Constanța. Dar ambarcarea oamenilor nu s-a întrerupt. Pe la ora 1.00/12.05 a fost rănit și secundul navei, cpt. Vasile Panaitescu. Pierderile cele mai mari le-a provocat însă o bombă care a căzut la pupa navei, din fericire pe un colac gros de parâmă, care a absorbit din efectul exploziei. Puntea a fost găurită și schijele au ciuruit suprastructurile navei. Doi marinari au fost uciși și alți 21 au fost răniți. Printr-o coincidență nefericită, la ora 1.30 a avut loc o avarie la mașini, care a imobilizat nava timp de 20 de minute. Fumul exploziei și al tunurilor, precum și o ceață venită dinspre mal, au ascuns oarecum nava care, un timp, nu a mai fost atacată. Către ora 2.00, la bord se aflau de acum peste 1.200 de oameni ambarcați și alte bacuri nu mai veneau. „Dacia" a navigat către vest cu viteză redusă. Când s-a luminat, grupe de avioane inamice au început să-i dea târcoale, pregătindu-se să atace ceea ce părea să fie o pradă ușoară. Spre surprinderea lor ele au fost primite de la 11.000 m de focul precis și rapid al celor trei tunuri de 105 mm, care lansau salve grupate și bine plasate. Trei atacuri executate de avioane torpiloare au fost astfel dezorganizate și torpilele lansate s-au pierdut în mare. Către ora 6.00/12.05, în jurul distrugătorului „Regina Maria", care raliase între timp pe „Dacia", s-au mai adunat și alte pontoane de transport (PTA) încărcate cu soldați. S-a format un nou convoi care, de această dată, se îndrepta spre țară. Ba chiar și niște avioane de vânătoare Me-110 au escortat un timp navele ce se retrăgeau. Dar necazurile nu se terminaseră încă. La 8.53, „Dacia" suferă o nouă avarie, de data asta la cârmă, care fusese afectată de explozia unei bombe. Nava stopează timp de jumătate de oră pentru reparații, timp în care „Regina Maria" s-a rotit în jurul ei, făcându-i protecție antisubmarină. La 12.35, convoiul a fost raliat de distrugătorul „Mărășești", care s-a alăturat escortei, iar la 13.25, convoiul își mărește efectivul cu cargoul „Tissa" care, încărcat „full" cu soldați și serios avariat, se târa la remorca unui R-boat. În sfârșit, la 13.47 apare farul Tuzla și, către ora 16.00, navele încep să intre la Constanța. De la bordul „Dacia" au mai fost debarcați 25 de morți, dintre soldații ce se ambarcaseră la Chersones.

În timpul scurs de la evacuarea Crimeii și până la ieșirea României din război, „Dacia" a mai luat parte la completarea barajelor de mine existente la coasta românească cu încă cinci baraje la Sulina și la Mangalia, unde fuseseră lăsate porți pentru navigația convoaielor.

În zilele de 20-23 august 1944, aviația sovietică a bombardat grav portul Constanța. Pierderile au fost importante atât în nave, cât și în oameni. „Dacia" a suferit din nou avarii la suprastructuri, de la bombele căzute în apropiere, atât în port, cât și în rada unde se refugiase. Înainte de semnarea oficială a armistițiului, Marina Sovietică a pus stăpânire pe navele Marinei Militare Române. „Dacia" a urmat soarta celorlalte nave. În posesia Marinei Militare Sovietice fiind, „Dacia" a lovit o mină și s-a scufundat în apropiere de coasta Caucazului.

Din cele trei nave de pasageri achiziționate de S.M.R. în anii 1905-1907 nici una nu a avut un sfârșit „normal": - „România" scufundată la Chersones la 10.05.1944, sub bombele aviației sovietice; - „Împăratul Traian", eșuat și avariat grav pe stâncile de la Agigea în 1927, nu a mai putut fi salvat; - „Dacia" a sărit pe mină în apele Caucazului, în captivitate la sovietici.

Colecționarii de cărți poștale românești au cele mai multe imagini colorate cu Dacia. Sus: carte poștală a Serviciului Maritim Român oferită gratuit călătorilor la bordul navei și ștampilată cu sigiliul navei. Jos: carte poștală franceză cu șantierele de la Loire ce au construit pacheboturile românești Dacia și Împăratul Traian.

Fotografii din timpul supravegherii construcției pachebotului de către inginerul Ion Ghica. El este și autorul fotografiilor făcute în anii 1903-1904.

Desene originale ale pachebotului Dacia recopiat în 1912 de desenatorul cl. I Vlădescu. Acestea au fost salvate de la casare în 1984 de Cristian Crăciunoiu.

1. Minări în zona Constanța („Dacia", „Murgescu" și nava bază din grupul de siguranță). 29.08.1943. 2. „Dacia" înainte de plecare, 24.06.1942. 3. V-am Georgescu, cdr. Bardescu, cpt. Ichim inspectează „Dacia" înainte de plecare, 20.01.1943. 4. În timpul minării pe „Dacia", 21-22.01.1943. 5. În drum spre Odessa, minare în prima zi, 25.06.1942. 6. „Dacia" în marș, minare baraj S58, la est de Constanța, 13.02.1943. 7. „Murgescu" și „Dacia" la capătul pasei barajului Tuzla, 06.10.1941.