Flota Otomană la Constanţa

dr. (1) Paul Joveson cdr. (1) Raymond Slameson

În toamna anului 1916 Armata de Dobrogea româno-rusă ducea lupte grele cu forțele germano-bulgare, aflate în ofensivă, care se apropiau de linia Constanța-Cernavodă. Potrivit Convenției româno-ruse, care făcea parte din Tratatul de alianță între România și Puterile Antantei (Franța, Marea Britanie, Rusia), pe lângă trupele ruse care intrau în compunerea Armatei de Dobrogea, o escadrilă a Flotei ruse a Mării Negre comandată de amiralul Patton făcea siguranța portului Constanța și coopera la apărarea litoralului românesc împotriva oricărei debarcări a inamicului la flancul stâng al Armatei de Dobrogea. Totuși, după lupte înversunate, la 22 octombrie 1916 Constanța a trebuit părăsită de trupele noastre, care s-au retras spre nord. Escadra rusă s-a înapoiat și ea la Sevastopol.

Ca urmare a evacuării precipitate a Constanței aici nu au fost făcute distrugeri și o enormă cantitate de petrol și produse petroliere a căzut în mâinile inamicului. La această situație s-a ajuns deoarece comandamentul româno-rus a apreciat, cu evident optimism, că armata va primi întăriri și va relua orașul și portul în scurt timp. Nu a fost să fie așa și, ca urmare s-a hotărât distrugerea acestei rezerve de petrol pentru a nu fi folosită de inamic.

Conștienți de valoarea capturii, germanii au luat măsuri pentru pază și păstrarea acesteia. Un monitor turc a adus la Constanța pe lt. cdr. von Muller și cpt Nikolai cu 10 grade inferioare care să stabilească aici un punct de bazare. Cu o zi înainte de prima acțiune rusă împotriva portului Constanța (30.10.1916) a sosit la Varna comandantul flotei germano-turcă, viceamiral Bouchon care avusese o întrevedere cu general von Mackensen, comandantul armatei germano-bulgare, cu accentul pe asigurarea petrolului împotriva atacurilor de pe mare.

LA CONSTANȚA

Deplasarea amiralului Bouchon de la Constantinopol la Varna s-a făcut la bordul contratorpiliorului „Muavenet-I Mille" (Kidemli iuzbas Mustafi Nefati Etem lt. cdr. n.r.) însoțit de contratorpilorul „Numune-I Hamiet". La 31 octombrie 1916 amiralul Suchet a sosit cu o mașină la Constanța „un oraș îmbibat de alcool" după cuvintele sale (la acea dată Constanța putea fi considerat drept un Monte Carlo românesc).

Aici amiralul a putut fi martorul primului bombardament naval rusesc, fiind trezit în dimineața de 1 noiembrie de exploziile proiectilelor trase de crucișătorul „Pamiat Merkuria".

Prima încercare de a distruge rezervoarele de petrol de la Constanța a avut loc în zilele de 27-29 octombrie 1916, fiind executată de 3 contratorpiloare și a fost un eșec. Navele nu au putut ajunge la obiectiv din cauza unor furtuni puternice și s-au înapoiat cu rezervoarele de combustibil epuizate.

O a doua încercare, la care au luat parte crucișătorul „Pamiat Mekuria" însoțit de 3 contratorpiloare, sub comanda contra-amiralului Porembskii era să se termine cu un eșec pus tot pe seama condițiilor meteorologice nefavorabile, dacă nu intervenea comandantul flotei, viceamiral Kolceag care a ordonat executarea operației indiferent de starea vremii.

Așa se face că în zorii zilei de 1 noiembrie 1916 tunurile crucișătorului au întrerupt somnul amiralului Bouchon. La ora 06.28 „Pamiat Merkuria" a deschis focul de la o distanță de 54 cabluri (5,4 mm). Într-un sfert de ceas au fost trase 106 proiectile de 152 mm; au fost observate incendii dar fumul care acoperea zona nu a permis o evaluare mai exactă a pagubelor produse. Germanii instalaseră deja la Constanța o baterie de coastă (II/150) care a deschis focul, dar târziu, când gruparea rusă se retrăgea deja spre larg. O recunoaștere efectuată în aceeași zi cu 2 contratorpiloare ce se aflau în mare cu nava de linie „Imperatrita Ekaterina Velikaia" în susținerea operației, a apreciat rezultatele bombardamentului ca nesatisfăcătoare.

Armamentul Detașamentului mine-artilerie: - 8 mortiere de 9" - 8 tunuri de 8" - 4 tunuri de 120 mm - 25 aparate lansatopile

Comandantul Flotei Mării Negre a hotărât executarea unei noi expediții care a fost încredințată de această dată cdr. Gradd, comandantul crucișătorului „Pamiat Merkuria", care a primit în sprijin două contratorpiloare „Jivoi" și „Zorkii" care să asigure cu drăgile trecerea prin zona minată până în rada exterioară a Constanței și un alt contratorpilor „Prozitelnai" pentru siguranța antisubmarină. Totodată crucișătorul a primit și două tunuri a.a. de 75 mm care au fost instalate în sectorul pupa. Folosirea artileriei a fost organizată pentru a putea face față intervenției artileriei de coastă și aviației inamice, constituindu-se grupări de tragere prova, centru și pupa cu misiuni precise funcție de situațiile ivite în luptă.

La ora 15.18 din 3 noiembrie 1916 gruparea a ieșit din Sevastopol astfel încât să poată ajunge la baza de est Constanța a zonei minate în zorii zilei de 4 noiembrie.

În timpul marșului contratorpilorul „Jivoi", apropiindu-se de zona de dragaj a eșuat. A fost nevoie de intervenția lui „Zorkii" pentru dezeșuare, dar ambele nave au suferit avarii care le-au redus viteza. În această situație cdr. Cradd a renunțat la protecția oferită de acestea, cărora le-a fixat un punct de raliere la înapoiere și a continuat marșul doar cu „Pamiat Merkuria" și „Prozitelnai".

La ora 06.20 cele două nave au trecut barajul de mine în drum 225°, au stabilit un punct precis și au luat drumul de apropiere 285 grade. O baterie de coastă a deschis focul la ora 06.33 cu o primă salvă care a fost lungă cu 15 cbl. Apropiindu-se la 45 cbl față de digul exterior al portului crucișătorul a trecut pe drumul de luptă (180 grade) și a deschis focul la ora 06.36. Tragerea s-a efectuat pe suprafață, navigându-se pe drum drept iar distanța s-a micșorat treptat de la 45 la 32 cbl.

Abia a deschis focul crucișătorul că au și apărut două hidroavioane germane tip Gotha din sectorul prova la cca 500 m înălțime. Tunurile a.a. ale navei au ripostat energic formând o perdea de foc în fața lor. Un hidroavion s-a retras iar al doilea a luat înălțime mare, încercând să atace, fără succes însă.

La ora 06.46, după 9 minute de tir rezervoarele de petrol din grupul inferior au luat foc și s-au auzit explozii puternice. S-a format un nor uriaș de fum care s-a ridicat la peste 200 m din care răzbăteau flăcări roșu închis. Către ora 06,50, când nava a întors către larg, bateria de coastă a fost redusă la tăcere și întreaga baterie babord a navei a putut să tragă din plin asupra rezervoarelor superioare, care s-au aprins și ele după 5 minute de tir. Totul devenise un singur incendiu general iar un fum dens și negru se ridica sub forma unui stâlp până la nori.

În acest moment a deschis focul și a doua baterie de coastă, care a reușit din prima lovitură o salvă acoperitoare astfel că o parte a tunurilor navei au trebuit să-i răspundă. În același moment a atacat și un avion german care a lansat 9 bombe ce au explodat în ambele borduri zguduind puternic crucișătorul. Socotind misiunea îndeplinită cdr. Gradd a îndreptat navele spre larg pentru a-și continua misiunea cu bombardarea portului Mangalia.

La ora 07.05 s-a observat un siaj de torpilă și apoi un periscop. „Pamiat Merkuria" a efectuat manevra de evitare. Momentul acesta a rămas nelămurit căci inamicul nu a confirmat niciodată acțiunea unui submarin în locul și momentul respectiv. Nu este ceva neobișnuit în vâltoarea unei acțiuni pe mare să mai vezi și ce nu există în realitate.

După acest moment crucișătorul s-a îndreptat spre Mangalia pe care a bombardat-o copios cu 404 obuze între orele 13.09-13.33 provocând mari pagube în port și oraș.

Acțiunea crucișătorului „Pamiat Merkuria" s-a încheiat la 5 noiembrie 1916 când navele s-au regăsit la Sevastopol.

Reușita bombardamentului a provocat vii reacții din partea armatei germane la adresa marinei, dar și discuții în comandamentul rus. Cert este că o cantitate apreciabilă de petrol a fost distrusă dar în același timp o mare cantitate a fost salvată în rezervoarele care nu au fost lovite și au putut fi salvate.

Recunoașteri ulterioare făcute cu contratorpiloare au permis să se conchidă că inamicul a golit rezervoarele ce scăpaseră distrugerii.

Acțiunea crucișătorului „Pamiat Merkuria" rămâne fără îndoială totuși ca o operație executată cu pricepere și curaj.