SULINA SEC. XIX

DOI PILOȚI GRECI ÎN SERVICIUL FLOTEI FRANCEZE ÎN MAREA NEAGRĂ ȘI LA GURILE DUNĂRII ÎN SEC. XIX

Romeo Hagine

În arhiva comandantului de lungă cursă Nicolaie Mărăcineanu, unchiul meu, am găsit câteva documente inedite privind doi piloți greci care au fost angajați și au servit pe navele flotei de război franceze în Marea Neagră, la gurile Dunării și în Levant.

Primul pilot, de care ne vom ocupa, este DIMITRI PONTEMATA (Podimatos, Podimata), născut la Missolonghi-Grecia la 12 iunie 1794, asupra căruia deținem informații din cele trei documente originale de care dispunem și sunt reproduse în paginile revistei.

Mai întâi fișa sa de serviciu în marina franceză pe bastimentele statului, referitoare la perioada de ambarcare pe fiecare navă, denumirea navei și a comandantului ei și gradul său. De apreciat caligrafia, precizia și acuratețea documentului întocmit acum aproape 150 de ani.

În rezumat rezultă că Dimitri Pontemata a fost ambarcat, ca pilot, între anii 1822 și 1855, pe 42 de vase de război - veliere, ajungând să atingă, în final, un stagiu efectiv la bord de 28 de ani și 7 luni, un palmares impresionant.

Toate navele pe care a navigat experimentatul pilot au fost, fără excepție, nave ale flotei de război franceze, începând cu ambarcarea sa pe vasul AMARANTHE (TOULON) la 28 august 1822, în Levant. Avea 28 de ani.

Ultima mențiune, în documentul amintit, se referă la serviciul, ca pilot, pe velierul NARVAL în decembrie 1855; împlinise 61 de ani.

De reținut este faptul că Dimitri Pontemata a navigat pe faimoase bastimente de război franceze cum ar fi navele amiral: GALATHÉE (2 ani), TRIDENT și IENA (1 an), MONTEBELLO, INFLEXIBILE (4 ani, 6 luni, ambele), MERCURE, POMONE (6 luni), VILLE DE PARIS (2 ani), iar pe unele, precum NARVAL, SYRÈNE, GALATHÉE și CURIER de câte două ori.

Datorită calităților sale de marinar și pilot a servit sub comanda unor celebri amirali ai flotei franceze: RIGNY, ROSAMEL, HUJON, GUILLOIS, LASUSSE, PERCEVAL, LE ROY, VAILLANT.

De aceea apare normal ca, prin ordonanța ministerială din octombrie 1836, Dimitri Pontemata să fie numit, în mod oficial, PILOT pe navele flotei de război a marinei franceze din Levant, așa cum este menționat în fișa sa de activități.

În anul 1833, la 15 decembrie, ambarcat fiind pe fregata GALATHÉE (vezi Nota 1), comandant cpt. de fregată ARMAND (HARMAND), pilotul contribuie, din plin, la salvarea navei din acel uragan în care s-a pierdut vasul francez LE SUPERBE.

În acea furtună Dimitri Pontemata suferă o fractură de picior din care cauză este nevoit să rămână la uscat, timp de un an, după care își reia serviciul la finele anului 1834.

Având în vedere actele sale de bravură, pilotul grec este numit, prin ordonanță din 13 martie 1839, de către maiestatea sa Regele Franței LOUIS PHILIPPE ER D'ORLÉANS, cavaler al Ordinului Regal, Legiunea de Onoare.

Brevetul de numire, al doilea document studiat, este scris de mână și conține următoarea motivare:

Regele a vrut astfel să recompenseze serviciile pe care le-ați adus (timp) de mai mult de 20 de ani ca pilot al marinei franceze și în special contribuția pe care ați avut-o, cu atâta curaj și îndemânare, la manevrele care au avut rezultat de a salva fregata GALATHÉE în uraganul din 15 decembrie 1833.

Actul este emis de „Ministère de la Marine et des Colonies Direction du Personal - Bureau de l'Inscription Maritime" și este denumit „Aviz de nominalizare în ordinul Legiunea de Onoare adresat: M. DIMITRI PONTEMATA, pilot grec angajat pe bastimentele Escadrei franceze din Levant".

La sfârșitul textului, Ministrul Secretar de Stat al Marinei și al Coloniilor, viceamiral, Pair al Franței, Aviamel, care semnează documentul se adresează direct pilotului:

Cu mare plăcere vă anunț Decizia Regală care vă acordă această onorabilă distincție și sunt convins că veți face eforturi de a obține noi titluri și a ne aduce utile servicii și devotamentul vostru în (slujba), Intereselor Franței.

Primiți, domnule, asigurarea perfectei mele considerațiuni, (SS) Viceamiral.

O altă perioadă remarcabilă, din activitatea lui Dimitri Pontemata, este ambarcarea sa, din martie 1853 și până în martie 1855, pe velierul cu trei punți și trei catarge, celebrul VILLE DE PARIS, nava amiral a escadrei franceze din Marea Neagră, comandată de contraamiralul LASUSSE HAMELIN, escadră cu care a participat, direct, la războiul CRIMEEI.

O dovadă a aprecierii de care se bucura pilotul grec, în cadrul flotelor aliate, o constituie cel de-al treilea document aflat în posesia noastră: Certificatul prin care Dimitri Pontemata (varianta engleză a numelui său), pilot grec, este decorat de Majestatea Sa Regina Victoria a Marii Britanii, cu medalia instituită de suverană, pentru a răsplăti pe cei care au participat la „Expediția din Orient". Cităm din textul documentului:

A făcut parte din expediția din Crimeea, de la 14 septembrie până la 20 noiembrie 1854, fiind ambarcat pe (vasul) LA VILLE DE PARIS, participând la bătălia navală din 17 octombrie 1854, fapt ce-i dă dreptul la o „agrafă" (baretă).

Interesant este faptul că distincția a fost transmisă prin canale diplomatice, conform uzanțelor de pe atunci, prin Ministerul Marinei și Coloniilor al Franței devenită Imperiu sub domnia lui Napoleon al III-lea.

Se remarcă acuratețea documentului care, de data aceasta, este completat pe un formular tipărit pe hârtie filigranată cu vignetă și litere KLR. Actul are număr de înregistrare (30021) la Ministerul Marinei și Coloniilor. De asemenea, medalia acordată este înscrisă și în evidențele Cancelariei Ordinului Imperial al Legiunii de Onoare sub nr. 90098.

Pe documente, la această notă, este aplicată o frumoasă ștampilă rotundă cu inscripția: LEGION D'HONNEUR DIVISION ADMINISTRATIVE și la mijloc vulturul imperial.

În setul de documente studiate, aflate în arhiva familiei, se mai găsește încă unul inedit, emis mai târziu, în 1871, de către comandantul vasului francez CORSE, la cererea lui APOSTOLI APODIMATOS, ambarcat pe acesta. Solicitarea sa se referă la acordarea unei recomandări pentru a obține, de la autorități, brevetul de pilot pe Dunăre. Cităm din documentul scris de mână:

Subsemnatul, E. VERMOT, Lieutenant de VAISSEAU, comandantul AVIZOULUI cu elice le CORSE, certific că numitul Apostoli Apodimatos, pilot grec ambarcat în bună regulă pe CORSE, îndeplinește toate condițiile teoretice și practice pentru a obține patenta de pilot pe Dunăre. Numeroasele (perioade) de navigație pe pacheboturile (societății) MESSAGERIE MARITIME și de navigație la bordul lui CORSE, garantează aptitudinile acestui pilot.

În consecință, prezentul certificat a fost emis de mine pentru a-l face să obțină un patent (brevet de pilot) pe Dunăre, de la „SOULINA A BRAILA".

La bordul lui CORSE la 14 iunie 1871, în rada portului Galați - Lietenent de V, comandant (SS) E. VERMOT.

O frumoasă ștampilă rotundă este aplicată pe document cu textul: „Service de la Flotte - Aviso le Corse" în mijloc gravată o ancoră cu un capăt de parâmă stilizat.

Marea surpriză pe care o oferă documentul este faptul că velierul CORSE, lansat în anul 1842, a fost prima navă din marina franceză, dotată cu mașina de abur și cu elice.

De aceea trebuie apreciat interesul Franței, în ce privește navigația și relațiile politice și economice în zona Dunării de jos, prin trimiterea, în această regiune, să facă de serviciu și să staționeze o navă de prestigiu cu deosebite calități și performanțe.

O remarcă: Apropierea de nume a celor doi piloți Podimatos (PONTEMATA) și Apodimatos, ambii greci, ambii făcând de serviciu în Marea Neagră pe nave franceze, cât și faptul că documentele apărute au fost găsite împreună, la Brăila, se poate presupune că, între ei, a existat un grad de rudenie.

NOTE PRIVIND CÂTEVA DIN NAVELE CU ISTORIE PE CARE AU NAVIGAT CEI DOI PILOȚI GRECI

1. GALATHÉE, fregată, navă de război, velier cu trei catarge, proiectat de ing. SAME, înarmată cu 4 tunuri, lansată la apă la 3 mai 1812, la Genova și afectată escadrilei de la Tulon.

A luat parte la blocajul coastelor Spaniei (1823), apoi, în 1827, la acțiunile victorioase ale flotei franceze în războiul contra Algeriei.

Datorită deformărilor șarpantei urmare a multiplelor abordaje, eșuări și uragane, nava este scoasă din serviciu în anul 1837.

Pilotul Pontemata a fost ambarcat pe GALATHÉE de două ori: mai întâi în anii 1825-1826, sub comanda Cpt. DE VAISSEAU MAILLARD DE LISCOURT și a doua oară între 1832-1833, comandant cpt. de FREGATE ARMAND (HARMAND).

La 15 decembrie 1833, contribuie din plin la salvarea navei în uraganul declarat; este rănit și decorat.

2. VILLE DE PARIS (1851-1898), vas de război, velier cu trei catarge și trei punți, proiectat de ing. SAME; armament 112 tunuri, deplasament 5033 t.

În anii 1853-1854, în timpul războiului Crimeei, VILLE DE PARIS, a devenit nava amiral a escadrei franceze din Marea Neagră, sub comanda contraamiralului LASUSSE DE HAMELIN, având ca pilot, timp de doi ani pe Dimitri Pontemata (1853-1855).

Cu această navă a luat parte la transportul corpului expediționar francez (6-13 septembrie 1854) și la bombardamentele porturilor ODESSA (23 aprilie 1854) și SEVASTOPOL (28 aprilie).

Avariat de bombe, cu morți și răniți la bord, dar mai ales de uraganul din 14 noiembrie 1854, când își pierde cârma, VILLE DE PARIS, este trimis la CONSTANTINOPOL pentru reparații (25 noiembrie) și apoi la TOULON (29 martie 1855) și dezarmat. În 1858 este reparat și transformat în navă mixtă dotat fiind cu o mașină cu aburi și elice și i se schimbă artileria cu 110 tunuri moderne. Rămâne în serviciu până în aprilie 1865, când a fost definitiv dezarmat. Folosit apoi drept cazarmă, vasul a fost vândut, în 1898, cu 80.000 Ffr.

VILLE DE PARIS a fost una din ultimele nave de război cu trei punți și trei catarge.

3. CORSE, denumit inițial NAPOLEON, velier cu trei catarge de tip bricgoletă, deplasament 376 tone, a fost prima navă cu elice din marina franceză.

Construită de către AUGUSTIN NORMAND în Șantierul naval de la Le Havre, nava a fost lansată la apă la 16 decembrie 1842.

În loc de o elice elicoidală propusă de inventatorul SAUVAGE, constructorul imaginează și adoptă o elice cu trei pale, perpendiculare pe axul antrenat de o mașină cu aburi tip BARNES MANCHESTER de 77 CP, soluție utilizată, cu unele modificări, până în ziua de azi. La probe nava a atins viteza de 10.5 noduri.

Sub denumirea de NAPOLEON vasul este cumpărat de Ministerul de finanțe și va fi utilizat, timp de 7 ani, ca pachebot poștă pe linia maritimă MARSILIA AJACCIO.

În anul 1850 este vândută marinei de război franceze, rebotezată CORSE, dotată cu patru tunuri, este încadrată ca AVIZOU - nava poștală militară.

Datorită excelentelor calități nautice: stabilitate, manevrabilitate, siguranță și eleganță CORSE va avea o carieră prodigioasă în serviciul marinei franceze timp de peste o jumătate de veac din care menționăm: supravegherea pescuitului în Marea Nordului și Canalul Mânecii (1851-1854), transport de trupe în războiul anglo-franco-rus în Marea Baltică (1854), voiaj în Islanda cu prințul NAPOLEON (1856), Mediterana (1861-1863), Levant (1866). De asemenea, a participat cu divizia de cuirasate nord la războiul Franco-German (1869-1870).

În anul 1871, CORSE este trimis în misiune la CONSTANTINOPOL și la gurile Dunării, la dispoziția ambasadorului Franței în Turcia; perioada în care a fost emis, de comandantul VERNON, documentul recomandare pentru pilotul Apostoli Apodimatos.

În 1874, nava revine în Franța, la Toulon și va fi dezarmată definitiv în 1890.

Inutil să spunem că ambii s-au stabilit în România unde au și astăzi urmași.

BIBLIOGRAFIA

1. Cr. Leclere Rampal - a mer Paris Libraire Larousse (1823) 2. Le Dictionaire de Notre Temps - Ed. Hachette -Humanitas, Buc. 1992. 3. Documente privind istoria navelor: GALATHÉE, VILLE DE PARIS și CORSE, obținute prin amabilitatea atașatului militar al Franței la București, It. col. Ernest Segora.

Note

Inscription Maritime - instituție franceză destinată a recenza marinarii profesioniști în scopul de a le asigura exercitarea drepturilor lor și îndeplinirea obligațiilor, în special cele legate de serviciul militar în „Marina Națională". (Nouveau Petit Larousse - 1971 p 546).

Pair - membru al Camerei Superioare a Franței între anii 1814-1848 (Larousse 1971).

AVISO (AVISOU), provenit de la barca de AVISO (spaniolă); inițial navă mică, rapidă care purta posta (scrisorile) la jumătatea sec. XIX. În prezent se utilizează în escortarea convoaielor navale (Le Petit Larousse, Paris, 1971).

Aceste detalii și multe altele despre construcția navelor vechi le puteți găsi în CD-ul „Construction du Navire". CD-ul se poate achiziționa de la redacție contra sumei de 300.000 lei + 30.000 taxe poștale.